Acum o vreme, într-o dimineață, am auzit la Deșteptarea de la Europa FM o piesă a Monicăi Anghel cu Mahala Rai Banda. Mi-a plăcut tare, tare mult.

Era atât de fain cântată, că nu mi-a venit să cred când mi-a spus Vlad că a cântat-o live, la 9 dimineața, la microfonul de radio. Eu credeam că-i înregistrare de studio. Nu era. Era așa:

(sper că-i limpede că ăla nu e studioul Europa FM, da ? erau în sufrageria unei familii din Arad, parcă, în cadrul campaniei “Deșteptarea la tine acasă“)

Bun, ziceam că mi-a plăcut piesa. Am căutat-o, am găsit-o, și-am ascultat-o de vreo 100 de ori. (v-am mai zis eu de obsesiile mele).

După care am găsit, pe youtube, tot albumul. Pe care îl ascult zilnic de-atunci (adică de vreo 3 săptămâni).

Și așa de mult îmi place, că am început să-l dau (pe el, linkul la album), prietenilor mei care se bucură de genul ăsta de muzică.

După care i l-am trimis mamei.

După care l-am trimis prietenilor mei care nu se bucură musai de genul ăsta de muzică. Să se bucure și ei.

Am ajuns chiar la stadiul în care am trimis câteva piese din playlist-ul ăla chiar și la oameni care încă nu m-au cunoscut. Plus că am tot dat piese pe facebok.

Dap. Atât de mult mi-a plăcut.

Ei bine, dimineață a sunat un curier. Care mi-a adus un plic. În care era asta (click pentru mărire, să vedeți autograful meu, care-i al meu!)

 

Băi, vă mărturisesc, așa de tare m-am bucurat că am țopăit prin casă vreun sfert de oră, îmi venea să mă duc după curier să-l opresc la o bere și să-i fac un grătar repede. Nu m-am dus, dar acum eu și toți vecinii mei ascultăm “Lacrimă de jar” (cu plăcere, vecinilor, cu plăcere!)

Doamna Monica, sunteți o minunată și vă mulțumesc tare mult!

Și mulțumesc, Vlad Petreanu!