Puterea de a accepta

În general, întâmplările neplăcute din viață tind să lase urme adânci în noi.

Un accident. O tâlhărie căreia îi ești victimă. Un cuțit pus la gât, la ceas de seară, și-o voce care latră “scoate banii sau îți iau gâtul“.  Să fii martor la o nenorocire. Un divorț. O femeie pe care o iubești și care alege alt bărbat. Un prieten care pleacă prea curând dintre noi. Bunici care ne-au crescut si care s-au dus. Un prieten omorât de droguri la o vârstă fragedă. Sunt întâmplări care se au loc în viețile noastre și în jurul nostru. Și care lasă urme, uneori adânci. Întâmplări care nasc traume.

Iar traumele astea, iscate din întâmplări tulburătoare la care am participat sau la care am asistat, nu ne afecteză doar pe noi. Ne afectează prietenii, partenerii de viață, copiii. Câte cupluri nu s-or fi destrămat din cauza faptului că unul dintre parteneri aducea un bagaj greu și dureros în relație, pe care nici măcar nu vedea că-l cară după el ? Câți copii n-or fi avut de suferit din cauza suferinței trecute a părinților lor ? Câte prietenii nu s-or fi dus pe apa sâmbetei pentru că oamenii s-au schimbat în urma unei experiențe traumatice ?

Și e cel puțin la fel de greu să ai un om drag care are una sau mai multe traume pe care nu le acceptă. Și care îl marchează, așa cum îi marchează pe toți cei din jurul său. Să-i explici că are nevoie de ajutor pentru a putea trece cu bine peste un moment dureros și să-ți replice, cum bine zicea Răzvan, “mă trimiți la nebuni ? să nu mă faci nebun!” (am mai scris despre asta, în alt subiect)

Iar eu ? A, eu n-am avut niciodată experiențe dificile… pentru mine totul e un fleac, sunt bine pregătit pentru viață și foarte puternic, nu mă doboară pe mine orice – e o mentalitate greșită, cauzată (poate! zic poate!) și de anii lungi de comunism în care n-aveam curaj să spunem nimănui ce gândeam și ce se întâmpla în sufletele și mințile noastre.

E important să accepți că, uneori, viața îți dă un pic mai mult decât poți duce. E important să accepți ajutorul unor oameni care, cum zicea Tomi, pot aduce lumină în hățișul minții tale.

E important să fii bine cu tine.

Fii bine cu tine

 

Pe 2 noiembrie, la sediul Facultății de Psihologie și Științele Educației (Șoseaua Panduri nr 90) are loc conferința Fii bine cu tine.  Face parte din a 2-a ediție a Conferinței Naționale de Psihotraumatologie, eveniment organizat de Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei.

În ideea că “trauma psihică nu înseamnă o sențintă la nefericire”, Conferința înseamnă 2 sesiuni plenare interactive și 6 ateliere de lucru conduse de 9 psihologi cu mulți ani de studiu și multă experiență. Între ei, Bogdan Cezar Ion,  Ovidiu Roșca, Carmen Ragea, Cătălin Nedelcea, Iulia Ciorbea, Irina Țepuru, Anca Hașegan și Diana Vasile (președintele ISTT), toate sub denumirea “Fii bine cu tine în cuplu, în familie, cu copiii”.

Înscrierile se pot face online, la telefon (0735 226 936) sau prin email la conferinta at psihotrauma punct ro, iar tariful este de 120 de lei. Mai multe detalii (adică toate, mai exact) găsiți pe site-ul ISTT.

Partenerii media ai evenimentului sunt Radio Itsy BitsyTVR, revista Avantaje, revista PsychologiesSenso TV Sanatate. Evenimentul este susținut de Editura Trei și Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti.

Andrei Crivăț

1 Comment

  1. Pingback: Fii din nou bine cu tine | Andrei Crivăț

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu