Brașov: Taverna Pescarului

Prin Transilvania sunt puține restaurante axate pe pește. Ca să fiu sincer, eu știam până zilele trecute doar două. Doripesco, de la Feldioara, jud. Brașov și unul care a fost în Cluj-Napoca, îmi scapă acum numele – Pescador sau cumva – și s-a închis. Bănuiesc c-or mai fi, că nici eu nu le știu chiar pe toate pe lumea asta. Însă în rest, în general, prin restaurante găsești doar păstrăv, somon și doradă, uneori și șalău. Dar scrumbie, știucă și alți pești mai serioși, să zicem, nu prea găsești în Transilvania. Ah, mai găsești pește spadă sau ton la grătar în restaurante italiene, cum e Club Italia din Cluj, dar asta e altă poveste.

Ei bine, acum 2 zile m-a dus un prieten să testez Taverna Pescarului, un mic restaurant din Brașov. Deschis cu doar câteva luni în urmă, Taverna Pescarului aparține unui domn care a gătit foarte mulți ani la malul mării, în diverse țări. Și care gătește, el singur, cam tot ce oferă în meniu.

Care meniu e cu adevărat bogat. Am găsit acolo icre de crap, de știucă, de păstrăv, pastă de pește adevărată, scrumbie (e un produs sezonier), știucă, morun, nisetru și alte minuni pe care rar le vezi prin restaurantele ardelene. Și la niște prețuri absolut decente, comparativ cel puțin cu alte locuri în care găsești delicatese din astea. Patronul merge dimineața la piață și cumpără chestii de care are nevoie, iar peștii mai “exotici” îi aduce de la Dunăre sau de la Constanța.

Locul arată modest, dar cumva te îmbie la stat – noi am mers pentru o oră și am stat… mno, mai multe ore, până la urmă. N-am încercat decât vreo 3 feluri – cât să și mănânci, până la urmă ? – dar am fost atât de încântat de gusturi, că mi-am promis să iau la rând tot meniul în lunile următoare.

Ceea ce vedeți în pozele de mai jos sunt: o porție de icre de crap (bune ca la Crama Terente, în Brăila) și o porție de pastă de pește (făcută din vreo 4 pești diferiți), apoi niște șalău prăjit, lângă care am găsit un pesto din pătrunjel pe care aș vrea să învăț să-l fac acasă, apoi o tocăniță numită Captura zilei, cu 3 soiuri de pește și foarte multe legume (vinete, ciuperci, ardei). Mai sunt în meniu și or să le vină și lor rândul: două tipuri de borș pescăresc, diverse feluri cu fructe de mare, mare, calcan, chefal, câteva tipuri de saramuri… este de testat acolo, nu glumă! Plus, pentru oameni ca Răzvan, are câteva tipuri de ciorbe și câteva preparate la grătar care nu conțin pește.

Restaurantul e pe str. Oașului nr. 1, în Brașov. (lângă fosta Piață de Miercuri, mai exact fix aici) Încă n-au site sau pagină de facebook, doar acest “loc pe facebook” sau cum s-o numi. Dar oamenii povesteau că vor să-și facă.

Mai merg, mai caut, vă mai povestesc. Dar dacă vă iese în drum, aveți încredere în gusturile mele și vizitați-l.

O lume mică, doar vreo doi Andrei…

În vederea lansării unui proiect la care lucrez cu niște prieteni, aveam nevoie de sfaturile unui avocat specializat pe o anumită nișă. Pe care l-am găsit printr-o recomandare. Un Andrei mi-a recomandat mie, Andrei, să-l caut pe acest domn avocat, numit – dap, tot Andrei.

Bun, și-l caut.

– bună ziua, domnule Andrei X, vă sun din partea lui Andrei Y, numele meu este Andrei Crivăț.

Îi spun omului ce-mi trebuie, îmi cere o adresă de mail să-mi trimită informațiile de care aveam nevoie. A doua zi, însă, când să trimită, și-a dat seama că a uitat numele. Știa că-i ceva cu Andrei și-un C…, dar cum să fie, cum era oare ? A, și-a zis omul, stai să caut pe internet…

A căutat Andrei și-un C…, a găsit, a dat mail. Job well done!

Doar că Andrei C… ăla către care a trimis mailul nu eram eu. Era Andrei Cismaru. Și Andrei e unul dintre prietenii cu care lansez acest proiect. Drept pentru care l-a sunat pe om și i-a spus: nene, ești foarte bine pe brief, dar nu cu mine ai vorbit. Totuși, ai dat-o atât de prost, încât ai nimerit foarte bine.

Cam cât de mari, ziceți voi, erau șansele să se întâmple așa ? Să greșești Andreiul și totuși să-l nimerești foarte bine ?

coincidence

 

sursa foto

De ce e Traian Băsescu unic

Traian Băsescu a fost, vreme de 10 ani, președintele acestei țări. El a oferit țării ce nici un alt președinte, până la el, n-a putut să ofere și probabil că multă vreme nici un viitor președinte nu va putea oferi.

Și anume, un nume extrem de generos pentru cei care l-au înjurat. Băsescu. A fost schimonosit în cele mai uluitoare feluri, dar – în opinia mea, firește – cele mai comune au fost apelativele “băsiști” și “pupinbăsiști”. Primul e relativ banal, pot admite asta, dar al doilea are o fonetică specială, permisă numai și numai de numele actualului președinte.

Și asta e unic în istoria recentă a României. Că nu-mi amintesc să fi vorbit vreodată, cineva, de “ilieșteni” sau “pupinconstantinești”.

presedinti

sursa foto

Mă gândesc cu tristețe că după alegerile de anul ăsta, o să fie și mai sec. Bine, văd un “pontănaci” cu foarte mult potențial. Dar altfel… pontiști sună trist. Iohanieni ? Macoveici ? Nimic la fel de generos pentru oponenți. Sau, dacă aveți idei…

Harta autrostrăzilor viitoare

Aparent, planul pentru 2020 ăsta ar fi. Sursa. Click pentru mărire.

harta autostrazi

 

Câteva observații. Ar fi absolut miraculos să se ducă la capăt măcar jumătate din ce-i pe harta aia până în 2020. Harta aia care, dacă vă uitați un pic cu atenție, E GREȘITĂ. Da, e desenată greșit.

Habar n-am ce-s alea drumuri trans regio sau euro trans, așa că le las deoparte. Dar după ce începi cu atâta tam tam Autostrada Transilvania, după ce la fiecare 2-3 kilometri s-a mai făcut un bairam de inaugurare, că nu cred că există drum în țara asta mai inaugurat ca ăla, o oprești la Tg. Mureș ? Bine, să zicem că poți merge din nord-vest în sud pe Alba – Sibiu – Brașov. Fie. Dar duci autostradă de la Pitești, unde e Dacia, care CHIAR are nevoie de autostradă, pentru exporturi, până la Craiova – și acolo o oprești ? De ce ? Pentru că fuck logic, right ?

Apoi, Moldova nu există în țara asta ? O dăm la ruși ? Sau ăia nu-s oameni ? Lasă, bine c-o să avem la Alexandria, că aia presimt c-o să fie foarte folositoare.

Și mai am o problemă. Pe bune, Autostrada Transcarpați ? Autostrada Mureș – Arieș ? Nu putem să le zicem ca până acum, A1, A2 etc ? Cum sunt, practic, prin lume ?

 

Două vorbe despre Ello, noul “Facebook killer”

Cum apare mereu câte un iphone killer, așa apare din când în când o rețea de socializare care va lua locul Facebook.

Azi dimineață, la Deșteptarea de la Europa FM, l-am auzit pe Bogdan vorbind de această nouă rețea, Ello

De curiozitate, mi-am făcut cont. Ca idee, și pe facebook mi-am făcut cont la un moment dat și am început să-l folosesc vreo 2 ani mai târziu. Poate așa o să fie și cu ăsta, care deocamdată e beta și e făcut parcă la mișto. E stupid, e foarte complicat să vezi cine te urmărește, să postezi pe “wall”-ul unui prieten, să comentezi, nu are nici un fel de notificări (teoretic, ar trebui să vină pe mail, dar nu vin). E desenat urât și trist. Și e cumva foarte user not friendy.

ello

Repet, e doar beta, poate se îmbunătățește cu vremea. Dar, cum bine zicea Cristi Manafu, nu prea văd să plece cineva de pe o rețea socială unde este TOATĂ lumea, pe o rețea de care încă n-a auzit nimeni, care funcționează prost și e desenată urât.

Mă rog, acolo cică nu vor fi reclame și probabil nici raduefi și otravi / poptămași, dar chiar și așa… Vorba Corinei, facebook sângerează și Mark plânge trist într-un colț. Doar că nu. Așa au fost și Quora, Wolphram Alpha și alte chestii de care cei mai tineri nici măcar n-au auzit vreodată.

Dumnezeu să NU îl ierte!

Eu sunt un om credincios, în felul meu, deși credința mea e un amestec din mai multe credințe. Dar sunt credincios și merg la biserică, așa sunt eu.

Niciodată în viața mea nu m-am bucurat când a murit un om. Cred că viața nu e ceva ce ne aparține nouă, dar nu asta e ideea. Cert e că întotdeauna, când un om a murit, mi-am zis “Doamne, iartă-i păcatele și dă-i odihnă liniștită”.

Până ieri.

Ieri, un om s-a sinucis. Cred cu tărie că trebuie să suferi de boli psihice pentru a face asta. Știu oameni care au trecut prin greuțăți inimaginabile și au ales să se lupte, nu să se sinucidă. Bunica mea a trecut printr-un război în care soțul ei a fost prizonier în Siberia. 7 ani n-a știut nimic de el, l-a crezut pierdut, dar l-a așteptat ORICUM. Apoi, și-a îngropat părinții, soțul și două surori. Dar a rămas verde și a dus viața mai departe. Zolty e bolnav din copilărie și, credeți-mă, are o viață grea. Dar se luptă. Băiatul ăsta de care zic pare că s-a sinucis pentru că l-a părăsit o femeie. Mai știu zeci sau poate sute de cazuri de oameni cu o viață grea, dar care au ales să se lupte. El nu.

Ok, treaba lui. Dar când s-a sinucis, a omorât ÎNCĂ CINCI OAMENI. Dintre care doi copii. Oamenii ăștia 5 n-aveau nici o vină că el era imbecil și idiot. Au murit degeaba.

Drept pentru care, oricât de credincios aș fi și oricât aș crede în ideea “despre morți numai de bine”, ăstui individ îî doresc să existe un iad doar pentru el. Un iad în care el să devină etalonul pentru suferință veșnică.

Omul era bolnav psihic. A murit și a luat după el alte 5 persoane. Cei care rămân în urma lui n-au nici o vină. Sper din tot sufletul meu de om ca fata aia pentru care s-a sinucis să nu se simtă vinovată că el era idiot. Era un om bun ? poate, dar miliarde de oameni au fost părăsiți în lumea asta, totuți majoritatea au ales să nu ucidă nevinovați pentru asta!

Scuzați-mi incoerența, îs un pic dat peste cap de chestiile de genul “Dumnezeu să-l ierte”. Nu, n-a fost un om minunat, a fost un bolnav psihic care a făcut rău unor oameni nevinovați.

Nu, pentru prima și sper că singura oară în viața mea, sper ca Dumnezeu să nu-l ierte pe omul ăsta. Sper să sufere veșnic pentru că a încheiat alte 5 vieți și a distrus niște familii, inclusiv a lui, și niște prieteni, inclusiv ai lui, doar pentru că a fost incapabil să îndure o despărțire.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei era cu toată familia lui în mașină pe drumul ăla, cu doar 1-2 ore înainte. Și dacă erau ei ?

Și tu, fată care l-ai părăsit în ziua aia, sper să citești vreodată ce-ți spun acum: să nu te simți nici o secundă responsabilă pentru ce s-a întâmplat. Nu e vina ta că omul era bolnav psihic. Nu e vina ta că era un laș și-un idiot. Vezi de viața ta, povestea asta n-are legătură cu tine.

cross(1)

cross via shutterstock

 

 

O vizită neașteptată

Dragă Andrei,

Am aflat, cu tristețe, că ai părăsit Clujul nostru drag și că ai mutat sediul Senioriei la Brașov. Pentru că te știm gazdă bună și primitoare, știm că în curând noua ta casă va fi plină de oaspeți. De aceea, îți trimitem noi primii musafiri: Nufăr și Triumf, musafirii care îți lasă casa curată

Așa începea mesajul prietenilor mei de la Farmec, care mi-au dăruit cam tot ce are nevoie un om să-și țină casa curată. Ocazie cu care doresc să le mulțumesc.

Chiar în aceste momente, când voi citiți aceste rânduri, o pereche de mâini harnice folosește intens produsele astea:

Farmec

Cum muți o casă cu #livrarespeciala

Acum o vreme, am primit asta.

livrarespeciala

M-a amuzat, și cumva mi-a rămas în cap ideea de “livrare specială”. După încă o vreme, când a început colaborarea dintre TNT și Prin Transilvania, îmi povestea Bogdan Drăgotoiu (Country Sales & Marketing Manager la TNT) că n-a fost doar un artificiu de marketing – compania are un departament foarte mare de livrări speciale. Tot felul de proiecte inedite sunt realizate zilnic prin acest departament – spre exemplu, cândva au fost livrate 14 kilograme de zăpadă proaspătă. Și au ajuns la destinație la fel de fresh, în Germania!

După o vreme, Ivo mi-a povestit o altă livrare specială – TNT i-a transportat motocicleta de la Cluj la București.

Din toate aceste motive, este lesne de înțeles că, atunci când am decis să mut sediul Senioriei de la Cluj la Brașov, prima idee care mi-a venit a fost #livrarespecială. Am sunat la TNT și i-am întrebat: ok, ați livrat zăpadă proaspătă, ați livrat o motocicletă, dar o casă întreagă puteți livra ? Mă rog, conținutul unei case, de fapt, că doar n-am dus clădirea după mine, dar oricum – o casă de om, mai puțin ambalajul.

Câteva zile mai târziu, la ora 7.30 a venit un domn de la TNT cu o dubă. Am încărcat casa în dubă, pas cu pas, și-am pornit la drum. Câteva ore mai târziu, vă salutam din Brașov. A fost, pentru mine, cea mai specială livrare de vreodată.

(filmat cu Vico Marcus 4; mulțumesc, Brylu, pentru ajutor la editare)

Cobra 29 LX: un fel de OZN al stațiilor CB

Sunt tare mulți ani de când la absolut orice drum lung merg cu stația pornită. Prin 2010, parcă, am primit o stație pentru că am câștigat un pariu. La început am folosit-o pentru că mă amuza. De-a lungul anilor, stația aia mi-a dovedit că e indispensabilă unui șofer care bate mult și des drumurile patriei ăsteia.

E drept, ajută să știi unde-s radare și controale, și poate că și numai pentru asta merită banii. Dar, vă spun din experiența mea proprie, o stație de emisie/recepție poate, efectiv, salva vieți.

Pe drumul către Sibiu, la crepuscul, o ceață de nu vedeai la 5 metri în față. Din sens opus trece un Logan cu ABSOLUT toate luminile stinse. În fața lui, un tir, în spatele lui alt tir. Le-am spus că au între ei un idiot. Nici unul nu-l văzuse, ăla din spate se putea sui pe el la o frână sau ceva.

Pe bucata de drum dintre Focșani și Brăila, în timpul nopții, nenumărate căruțe cu căruțași beți și fără absolut nici un fel de semn luminos. Îți apăreau brusc, după vreo curbă, în lumina farurilor. În noaptea aia, minim 2 au fost salvați datorită stației – “colegu’, vezi că ai la vreo 100 de metri în față o căruță nesemnalizată”.

Pe bucata de drum dinainte de intrarea în Turda, cum vii dinspre Alba, după o curbă o mașină rămasă în drum. Până să apuce nenea ăla să urce dealul să pună triunghiul, l-au salvat stațiile.

Și mai știu o mulțime de povești de astea. Stațiile de emisie pe mașini ajută la mult mai multe decât la evitarea amenzilor. Plus că poți cere informații despre direcții, distanțe, benzinării, cârciumi unde să mănânci, rute ocolitoare și câte și mai câte. Tiriștii știu lucrurile astea și te ajută.

După atâția ani, când se întâmplă să am vreun drum și să n-am stația la mine, simt că-un pic îs legat la ochi.

Ei bine, vechea mea stație a fost zilele trecute înlocuită de o Cobra 29 LX. În primele 5 minute, am privit-o absolut mesmerizat (atenție, acest cuvânt nu există încă în limba română!). Cobra asta și vechea mea stație sunt ca un Lincoln Navigator pe lângă un Tico. Sigur, amândouă au volan și roți, dar Lincoln-ul e mai mare și știe să facă mult mai multe. Așa și noua mea Cobra – e de vreo două ori mai mare decât vechea stație, ceea ce te încurcă la montaj, cum povestea și Doru – și e ca un fel de nava Enterprise pe lângă alte stații. Are o mulțime de funcții, despre unele nici măcar nu știam că există.

Cobra 29 LX

Doar ca exemplu, are un SWR-metru, care te ajută să verifici calibrarea antenei. Are o funcție de auto-diagnoză, care verifică nivelurile de emisie și de recepție, dar și nivelul bateriei mașinii. Are două funcții de reglaj fin, Delta Tune și RF Gain. Are posibilitatea de a regla sensibilitatea recepției și a emisiei și o funcție care te ajută să reglezi volumul microfonului – funcția de talk back.

Și, culmea moftului, are posibilitatea de schimba culoarea display-ului!

Cobra 29 LX 2

Ce n-are, și mi-ar fi plăcut – măcar pentru că așa m-am obișnuit – este funcția de autosquelch. O funcție care filtrează, automat, paraziții. Și la noua mea Cobra se reglează filtrul de paraziți, dar se face manual. Bine, a fost greu cam prima zi să mă obișnuiesc cu asta.

În rest, am luat-o pe coclauri săptămâna trecută. Bate distanțe mai mari, deși are o antenă mai scurtă decât cea dinainte. Sunetul e foarte clar și, cred, și emisia mea e mai clară. Dar asta va trebuie să testez cu prieteni pe teren. Performanțele sunt, pe bune, cu mult peste ce stații am mai văzut eu pe la prieteni. E un pas înainte pentru mine.

Așa că Doamne-ajută, drumuri bune și-un week-end cât mai plăcut, dacă se poate, colegii! Și dacă sunteți șoferi și n-aveți stație, pe bune, e o investiție grozavă.

 

 

 

Colors of Maria

Pe de-o parte, îmi place de numa’ muzica Mariei Tănase. Ca să folosesc o glumă uzuală pe internet, sunt fan de mic – ceea ce, în acest caz, chiar e parțial adevărat. E greu să vă spun de câte ori am ascultat albumul lui Alexander Bălănescu, Maria T (mă rog, și Bălănescu pică foarte tare pe sufletul meu, cândva am primit cadou albumul The Island, cu el și Ada Milea, și l-am devorat – doar am mai spus că fac obsesii muzicale)

Pe de altă parte, anul trecut (parcă), am aflat de la Make de proiectul numit Romanian Roots Revival. Am ascultat, mi s-a părut interesant.

roots-revival

Ei bine, acum aceste două lucruri se îmbină într-o nouă ediție a proiectului Roots Revival – Colors of Maria. “Un turneu de muzică improvizată”, care va avea loc în 10 orașe. Între ele, pe 28 septembrie la Cluj, la Filarmonică și pe 1 octombrie la Brașov, la Centrul Reduta. Artiști din 7 țări, unii cu instrumente de care n-am auzit niciodată – ney, duduk sau gadulka – ce-or fi alea ? – vor improviza pe temele Mariei.

Biletele pentru turneul Colors of Maria pot fi achiziÅ£ionate prin reÅ£eaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărturesti ÅŸi Humanitas) ÅŸi online pe www.eventim.ro