În vederea lansării unui proiect la care lucrez cu niște prieteni, aveam nevoie de sfaturile unui avocat specializat pe o anumită nișă. Pe care l-am găsit printr-o recomandare. Un Andrei mi-a recomandat mie, Andrei, să-l caut pe acest domn avocat, numit – dap, tot Andrei.
Bun, și-l caut.
– bună ziua, domnule Andrei X, vă sun din partea lui Andrei Y, numele meu este Andrei Crivăț.
Îi spun omului ce-mi trebuie, îmi cere o adresă de mail să-mi trimită informațiile de care aveam nevoie. A doua zi, însă, când să trimită, și-a dat seama că a uitat numele. Știa că-i ceva cu Andrei și-un C…, dar cum să fie, cum era oare ? A, și-a zis omul, stai să caut pe internet…
A căutat Andrei și-un C…, a găsit, a dat mail. Job well done!
Doar că Andrei C… ăla către care a trimis mailul nu eram eu. Era Andrei Cismaru. Și Andrei e unul dintre prietenii cu care lansez acest proiect. Drept pentru care l-a sunat pe om și i-a spus: nene, ești foarte bine pe brief, dar nu cu mine ai vorbit. Totuși, ai dat-o atât de prost, încât ai nimerit foarte bine.
Cam cât de mari, ziceți voi, erau șansele să se întâmple așa ? Să greșești Andreiul și totuși să-l nimerești foarte bine ?
