Dacă vă e silă de ce e în jurul nostru zilele astea, turnați-vă o băutură tare, de peste 40 de grade, lăsați-vă pe spate și ascultați:
Cigani Ivanovici – Dobri den
Asculta mai multe audio Muzica
Guest post de Alexandru Negrea
ep. 15 din seria “Invitații mei”
Mă uit la celelalte articole din această categorie specială, de pe blogul lui Andrei CrivăÅ£ ÅŸi îmi dau seama că femeile sunt majoritare, dar nu e vorba de orice femei, ci de niÅŸte reprezentante de seamă ale sexului frumos, apreciate de cititorii români de bloguri ÅŸi nu numai.
În adolescenÅ£ă, când balotam pungi întregi de seminÅ£e ÅŸi fluieram după domniÅŸoare corporatiste prin faÅ£a blocului, aveam un prieten cunoscut în tot cartierul pentru că, la petrecerile organizate în apartamentele lăsate de părinÅ£i plecaÅ£i în concedii, pe seama puradeilor, aducea câte 20 de gagici, spre deliciul celorlalÅ£i petrecăreÅ£i (numai băieÅ£i, evident). Din păcate, toată admiraÅ£ia mea pentru omul ăsta a dispărut în clipa în care am ajuns să stau ÅŸi eu de vorbă cu două dintre prietenele lui. CeaÅ£ă totală, mulÅ£imea vidă, întuneric beznă, sau cum vrei să-i spui, fetele nu aveau nici măcar UN neuron rănit în spatele frunÅ£ii. ToÅ£i erau morÅ£i ÅŸi uscaÅ£i! Trăsături frumoase aveau, îmbrăcate provocator ÅŸi cu buzele Å£uiguiate erau, numai că te loveai, ca de un zid din beton, de privirea pierdută, de parcă ochii lor aveau în spate niÅŸte ÅŸoferi adormiÅ£i la volan. Prietenul de care zic avea priză la specimenele astea ÅŸi se vedea cocoÅŸ, că avea parte de sex mai tot timpul. Le “serveau” ÅŸi băieÅ£ii de câte ori le prindeau, că aveau gust de gagici adevărate când le amestecai cu multă bere la 2L, numai că toate astea au durat câÅ£iva ani, până ne-am confruntat cu situaÅ£ii din ce în ce mai serioase, domniÅŸoare din ce în ce mai serioase ÅŸi implicit mai greu de convins, mai provocatoare, mai dorite, că aÅŸa suntem construiÅ£i. Cu cât mai greu de obÅ£inut, cu atât mai dorit.
Mizeria asta de campanie electorală, în cadrul căreia mi-am promis să nu dau doi bani pe toate “luptele” dintre politicieni sau dintre susținătorii lor, accentuează ce-i mai rău în noi, ca nație. Nu c-am fi cine știe ce specimene reușite în alte contexte, dar în campanie mi se pare că ne hiperbolizăm îngustimea și intoleranța. Să discutăm niște aspecte mai controversate, vorba lu’ Marin Preda. Care mă dezgustă total.
Guest post de Visurât
ep. 14 din seria “Invitații mei”
Am primit acum câteva zile pe messenger un mesaj de la un cititor înrăit al Libertății. Să pic jos. Noroc că am scaunul cu centură și nu mă lasă să alunec pe podea nici dacă adorm.
Link-ul respectiv se referea la un festival al berii în China. Eu sunt băutor de bere. Nu chiar înrăit. Dar îmi place să beau o bere de câte ori am ocazia. Sunt momente în care o beau și când n-am ocazia, că vorba aia, ocazii se găsesc. Cât am locuit în Mangalia, am învățat o vorbă: “Dacă n-avem motiv să bem o bere, îl găsim”. Și băieții îl găseau. “Azi s-au implinit trei zile de când s-au împlinit cinci săptămâni de când s-au împlinit 5 luni de când a fost Revelionul”. Ăsta da motiv d-o bere… nu?
Guest post de Bobby Voicu
ep. 13 din seria “Invitații mei”
Îmi place să joc poker. Am descoperit jocul acum vreo 3-4 ani (e vorba de No Limit Texas Hold’em, nu de jocul ăla cu 5 cărți, jucat când eram copii) și de-atunci îl joc, când și când, de cele mai multe ori online. E interesant, pentru că mi-a plătit de vreo două ori chiria, dar nu am jucat niciodată sume mari.
Ce am învățat însă din poker?
Pokerul este, în ciuda a ceea ce crede lumea, un joc de aptitudini. Ai nevoie de răbdare, spirit de observație, trecând peste inteligența necesară pentru a fi în stare să înțelegi regulile. Cum de la marile turnee, la ultimele mese ajung în mod constant aceiași oameni, se întreabă ei. Chiar sunt așa de norocoși, de ani de zile?
Ca și viața, are componenta sa de noroc. Poți juca totul perfect, dar să ai ghinionul ca adversarul să prindă “carte miracol” și să facă o chintă royală, o mână care apare o dată la 649.740 de mâini (sunt jucători de poker care joacă o viață întreagă fără să vadă o astfel de mână la masa lor). Și să pierzi. Dar, de cele mai multe ori, în viață, ca și în poker, nu norocul contează. Da, norocul ajută, dar munca și efortul sunt cele care te duc la rezultatele pe care le vrei.
Guest post de R. R.
ep. 12 din seria “Invitații mei”
Chiar nu vrei să înțelegi că ești mic și oricât ți-ai dori să fii mare tot mic rămâi comparativ cu restul? Știu că Murat ți-ar spune că:
Imagine from Murat Pak on Vimeo.
Dar crede-mă că nu-i așa. Uită-te mai mult în sus și ai să îmi dai dreptate. Sau nu. Să fim serioși, extratereștrii prea sigur suferă de rasism. Ce, tu nu te-ai crezut niciodată nebun? Nebună?
Nu-i pasă nimănui de tine, ce nu înțelegi?
Poate dacă te învarți de trei ori în jurul unui măr vișiniu …
Noemi. Are un an. Și hernie. Are nevoie de o operație. Are nevoie de 1.000 de euro ca totul să fie în regulă. 1.000 de euro. 4.000 și ceva de lei. Sunt convins că putem strânge suma asta. Pentru o copilă care are nevoie de noi.
Vă rog, așadar, să faceți un gest mic și să donați în contul ăsta:
Albert Fazakas
RO25RZBR0000060003262053
Deschis la Raiffesen Bank Deva
Un montaj by Darius. De excepție, în umila mea părere. De excepție. Urmăriți filmul, poate vă face să vă gândiți un pic.
Astăzi, Trupa de Acoperire, condusă de Mishu, despre care v-am mai vorbit, a sărbătorit un an de existență. Multă lume, multe cântări faine. Mai jos vedeți un cover featuring Aminda.
Da, prima jumătate a clipului e filmată invers, pentru că eu am crezut că am un telefon suficient de deștept încât să nu-l intereseze în ce poziție e când filmează. Nu e așa deștept. Dar oricum, ignorați filmarea stupidă și ascultați muzica și vocea Amindei.
Guest post de Miruna, de la Și blondele gândesc
ep. 11 din seria “Invitații mei”
ÅžtiÅ£i cât poate fi de ironică viaÅ£a uneori cu oamenii. Iar eu am fost de când mă ÅŸtiu genul ăla de elev care demonstrează teoreme, dar se încurcă-n ecuaÅ£ii simple. Åži am crescut perpetuând greÅŸeala ÅŸi amplificând încurcătura.
După ce-am trecut de complicat, m-am întors cu capul în pământ la dorinÅ£ele simple. Nu vă imaginaÅ£i că îmi doresc să mergem la film. Acum vreau la Real împreună, să ne luăm ceai ÅŸi apă plată. Nici să îmi dea întâlnire nu mai vreau, ci să mă aÅŸtepte seara când ies de la ÅŸcoală, să ia mâna mea rece ÅŸi să o cuibărească în buzunarul lui. Nici în restaurante scumpe să mă ducă, ci în orice non-stop la un parter de bloc.. Nu-mi trebuie să deschidă uÅŸi de la maÅŸină, ci să cheme liftul pentru noi. Nici să-mi pregătească vreun mic-dejun sofisticat, dar să mă Å£ină în braÅ£e în câte-o dimineaÅ£ă. Că aragazul ajunge să te sufoce la un moment dat. Să îmi răspundă când îl întreb ÅŸi să m-audă chiar ÅŸi când tac. Să punem playlist-ul pe repeat ÅŸi să-l ascultăm de fiecare dată ca prima oară. Fără să ne săturăm.