Guest post de Bobby Voicu
ep. 13 din seria “Invitații mei”
Îmi place să joc poker. Am descoperit jocul acum vreo 3-4 ani (e vorba de No Limit Texas Hold’em, nu de jocul ăla cu 5 cărți, jucat când eram copii) și de-atunci îl joc, când și când, de cele mai multe ori online. E interesant, pentru că mi-a plătit de vreo două ori chiria, dar nu am jucat niciodată sume mari.
Ce am învățat însă din poker?
Pokerul este, în ciuda a ceea ce crede lumea, un joc de aptitudini. Ai nevoie de răbdare, spirit de observație, trecând peste inteligența necesară pentru a fi în stare să înțelegi regulile. Cum de la marile turnee, la ultimele mese ajung în mod constant aceiași oameni, se întreabă ei. Chiar sunt așa de norocoși, de ani de zile?
Ca și viața, are componenta sa de noroc. Poți juca totul perfect, dar să ai ghinionul ca adversarul să prindă “carte miracol” și să facă o chintă royală, o mână care apare o dată la 649.740 de mâini (sunt jucători de poker care joacă o viață întreagă fără să vadă o astfel de mână la masa lor). Și să pierzi. Dar, de cele mai multe ori, în viață, ca și în poker, nu norocul contează. Da, norocul ajută, dar munca și efortul sunt cele care te duc la rezultatele pe care le vrei.
Tot ca în viață, cei care pierd la poker dau întotdeauna vina pe adversar (care a jucat o carte care nu trebuia jucată, echivalent cu a avea relații, intrări etc. în viață) sau pe noroc (au prins ăia o carte super bună), dar rareori pe ei înșiși.
De când mă știu m-am grăbit, nu am avut răbdare. Întotdeauna am considerat că e mai bine să faci ceva acum, să scapi de stres, decât să mai aștepți încă o lună, ca să faci oricum același lucru, dar să ai și o lună în care să te chinui cu probleme de conștiință (am învățat asta încercând să îmi fac curaj să spun părinților notele proaste în gimnaziu și liceu 🙂 ).
Poker-ul, însă, m-a învățat să am răbdare. În poker, mare parte din timp nu faci altceva decât stai și aștepți. Aștepți până prinzi cea mai bună mână, în cel mai bun moment posibil. Așteptarea e plictisitoare, apar o grămadă de tentații, o grămadă de cărți care par că pot fi jucate. Dar în timp înveți că trebuie să aștepți mâna cu cele mai multe șanse, nu cea care arată cel mai bine. Astfel, am ajuns ca și în viață să am răbdare, să nu mă mai enervez așa de tare când durează până ce iese ceva (pentru că întotdeauna durează mai mult decât vrei).
Mai mult, poker-ul te învață să riști, uneori, chiar dacă nu e totul cum ar trebui să fie, pentru că nu mai ai cum să aștepți. Te învață să iei decizii în momente dificile, acceptând că poți pierde, dar că riscul de a nu câștiga e mai mare decât faptul că pierzi atunci. Mai degrabă decât mai târziu.
Știți replica “fake it till you make it”? Poker-ul e jocul perfect ca să te învețe cum, pentru că ai o grămadă de momente când apelezi la cacialmale ca să obții un avantaj. Mai ales în negocieri, pokerul se poate dovedi o școală foarte bună.
Nu în ultimul rând, am învățat să mă ridic de la masă (sau să închid calculatorul) atunci când pierd. Sau când sunt obosit. Pentru că atunci deciziile sunt cele mai proaste posibile. Și te fac să pierzi bani, așa cum în viață te fac să pierzi relații, prieteni și, de ce nu, bani.
Este adevărat, eu am jucat mai mult poker online. Nu am ajuns încă în cazinouri, așa că nu știu care sunt problemele care pot apărea acolo (mai ales că am auzit adevărate povești de groază din cazinourile din România, deși am avut câteva surse care mi-au zis că lucrurile s-au îmbunătățit). Online e comod, joci din propriul tău cuib, poți juca la mai multe mese deodată, să omori plictiseala așteptării… dar cele mai mișto momente au fost când am jucat cu prietenii la masă. Pentru că atunci vezi toată gama de reacții pe care ți-o poate arăta un jucător.
Un cuvânt la sfârșit, totuși. De când joc poker am auzit o grămadă de povești despre oameni care pierd bani și case la poker, care se sinucid etc. Pentru mine este un joc. Nu este ocupația mea principală și nu țin să trăiesc din poker (deși nu mă deranjează când mai câștig chiria), așa că prefer să joc când și când. Dar nu uitați că poker-ul se joacă cu bani. Și dacă nu sunteți în stare să vă controlați când vine vorba de parieri și jocuri de noroc, e mai bine să vă abțineți de la poker. Pentru că dacă nu aștepți să înveți, dacă nu citești cărți despre el, dacă nu îl privești ca pe un joc, poker-ul este doar pariere, doar noroc. Și mai bine nu vă apucați.
Pingback: uberVU - social comments
Superb articolul!
Sunt un om care abia de curand a descoperit acest joc (ma refer tot la Texas Hold’em). Il joc de relaxare, cu prietenii la un pahar de vorba.
Imi place provocarea, ma tem de risc (desi jucam doar pe jetoane 😛 ).
Sper sa ajung intr-o zi sa afirm ca am invatat sa aplic in viata mea regulile de bun-simt, daca imi permit sa le zic astfel, ale pokerului – rabdare, concentrare, acceptarea riscului si a invingerii, atentia orientata catre ceilalti (jucatori).
Multumesc Andrei pentru “your special guest”, multumesc Bobby pentru articol!
Toate bune,
All in :))
Pingback: Ce cred eu despre poker | Blogul lui Bobby Voicu - alpha beta version
Marfa articol. Ai mare dreptate. 🙂
Frumos articol. Aceasta asemanare intre poker si viata a fost foarte bine pusa in cuvinte si de catre Radu Georgescu la o prezentare in cadrul Business School organizat de VIP. Prezentarea s-a bazat mult pe cantecul lui Kenny Rogers – The Gambler ( http://www.youtube.com/watch?v=kn481KcjvMo ) care cred ca rezuma foarte bine tot ceea ce s-a spus.
Ioana,
Nu cred ca poti sa gusti pokerul jucand doar pe jetoane. De o suma minima (chiar si o suta de mii) este nevoie pentru a face jocul mai atractiv si pentru a juca cu adevarat – cu grija de a nu pierde banii prosteste si cu dorinta de a castiga mai mult.
Timp de vreo 2 ani ma intalneam cu prietenii mei saptamanal si pierdeam o noapte intreaga jucand poker. Ca sa va faceti idee se intra cu 100 de mii pe turneu/1-2 turnee pe seara. Berea si mancarea costa 200 de mii de om :). Asadar ne jucam mai mult de distractie, insa faptul ca puteai sa castigi/pierzi bani adevarati dadea mai mult realism jocului. Asa, daca nu ai de pierdut nimic intri la orice mana, chiar si cu 7-2.
Asta ca sa nu mai vorbim ca nu prea iti convenea sa pierzi si sa iesi si dupa aia sa stai pe bara 1-2 ore sa te uiti la ceilalti cum joaca 🙂
Ba din contra eu cred ca gusti mai bine “jocul de poker” cand e pe jetoane fiindca daca ar fi bani palpabili pe masa pe masura mizelor creierul uman cred ca “e programat” sa rationeze si astfel cred ca ar intervenii greselile in joc. Vorba proverbului “banii ochi dracului”. Iar cu privire la live-uri in cazinouri … recomandarea mea pentru oricine e de a merge cu suma care ti-o permite buzunarul sa o pierzi ca sa nu transformi prima “experienta de casino” intr-un mare regret.
Analogia poker-viata este foarte interesanta si mi-a placut si cand am citit-o prin alte articole. Cel mai important aspect l-ai enuntat si tu, si il spun si eu in formula in care apare in revista Poker Magazin. “Nu jucati mai mult decat banii pe care vi-i permiteti”.
Poker live DECENT poti sa joci in nenumarate cazinouri din Bucuresti, numai ca jucatorii care vin acolo sunt majoritatea loose-agressive dar fish sau foarte buni si fac bani constant, conditii in care sigur nu poti sa joci shortstack. Hilton, Mariott, Princess, Rin Grand Hotel, peste tot sunt mese cu buy in minim de 1000 de lei cu blinduri de cel putin 10-20.
La Princess mi se pare ca e masa de 10/10 cu buy in de 200, dar nu garantez.
De asemenea daca ai chef sa te joci intr-un mod accesibil financiar, poti sa incerci la Unirea, vezi pokerclub.ro unde sunt mese electronice pokermate (google sa vezi mai exact despre ce e vorba), unde buyinul minim e 100 de lei si se joaca blinduri de 1 cu 2.
Spor.
Comentariul anterior mi-a intrat in moderare. Asa-mi trebuie daca scriu despre subiecte d-astea 🙂
Cand jucam un Texas Hold’em online? 🙂 Pana acum am trecut prin tot ce a scris in acest articol.
Felicitari si bafta
admin holdem.ro
Pokerul adevarat se joaca la masa si este un joc psihologic. Cand eram mic, n-am inteles asta. Il consideram un joc “de noroc” si am refuzat sa-mi pierd timpul cu el, preferand whist sau bridge sau 66 sau “licitatie”. Acum regret ca nu m-am apucat mai devreme..
Mihai, mi s-a mai spus ca o miza in bani reali schimba mult ecuatia.
Am jucat o singura data, in liceu, pe fise de o mie de lei. :)) Am pierdut 12 mii si mi s-a parut pe atunci dramatic.
Voi juca in weekend cu niste prieteni. Pun la bataie 20 de lei. Iti zic dupa impresii. Si daca pierd. :))
Frumos articol 😀 😉
Pingback: “In poker ca in viata” un articol de Bobby Voicu | Bonusuri fara depozit
Ce tie si cu pokerul asta. Parca ar fi un miraj. Cand te apuci sa joci aproape ca nu te poti stapani. Te cuprinde “patima” de a forta norocul. Este mare lucru sa te abtii, sa stii cand sa risti.
Ai mare dreptate ce zici
Articolul tau mi-a adus aminte de unul mai vechi: http://pleiada.wordpress.com/2008/05/12/poker-vs-bvb/
da, asa e, pokerul te invata sa ai rabdare si sa urmaresti cu atentie toate detaliile, foarte bine spus. Chiar e ca in viata, si bravo tie:)) din poker sa-ti platesti de 2 ori chiria…e un lucru mare:))
Pingback: t0p20 » Blog Archive » În poker, ca în viață
Referitor la cazinouri am auzit si eu povesti triste. Cei care se ocupa de cazinouri nu inteleg diferenta intre poker jucat la cacealma si cel jucat strategic.
Sunt oamenii care asteapta sa te vada cum castigi pentru a profita de pe urma ta (la modul putin mai violent), sau asteapta sa pierzi pentru a te imprumuta cu bani (probabil pentru restul vietii).
Sunt total de acord cu pokerul online mai ales ca ai sansa sa joci si cu Play Money.
Pingback: 2009 - bune si rele. 2010? | Blogul lui Bobby Voicu - alpha beta version
Si eu joc poker de ani buni , chiar daca mai mult am castigat decat am pierdut tot ce stiu e ca nu trebuie sa iti pierzi rabdarea. Daca iti pierzi rabdarea deja ai pierdut turneul/banii.
Sincer, tot respectul pentru asa oameni ca tine si sunt sigura ca sunt putini. Lumea vede in jocuri de noroc o sursa de venit, iar atunci cand vine momentul in care castigul se transforma intr-o pierdere enorma de bani, furia si nebunia ii domina cu desavarsire. Esti un exemplu pentru toti cei ce lupta cu aceasta problema!