notă – las asta aici STRICT ca să mi-o amintesc atunci când va veni momentul, pentru că am pierdut originalul. E parte dintr-un mail pe care l-am trimis cândva, cuiva.

Pornind de la “Maladia Mortală”, de Soren Kierkegaard și de la “Arta de a avea întotdeauna dreptate”, de Arthur Schopenhauer, am început să scriu o carte de dialoguri absurde. Se numește “Maladia mortală de-a avea întotdeauna dreptate – scurtă culegere de citate” și are două personaje, pe care le voi descrie.

Personaje:

• Sørthur Kirkehauer – filosof contemporan, rural și urban, de vârstă mijlocie, convins că omul e constrâns să-și aleagă destinul. De asemenea, opinează frecvent că străbunicul său, Socrate Σωκράτης, cam făcea mișto de oameni. Este cunoscut pentru culegerea sa de poezii folclorice finlandeze, “Maladia Mortală”.
• Arren Schopengaard – filosof modern, clasic și neoclasic, cu rădăcini burgheze, de vârstă mijlocie + 2 ani jumătate, ceea ce-l face să apeleze des la clasicul argument filosofic: “eu ca tine-am fost, tu ca mine n-ai fost, deci eu știu mai bine”. Spre deosebire de Sørthur Kirkehauer, el este, dimpotrivă, convins că lumea și istoria sunt lipsite de sens și de o țintă finală. Este cunoscut pentru volumul de epigrame scurte în 4 versuri, “Arta de a avea întotdeauna dreptate”.

Acțiunea acestui roman polițist de dragoste se desfășoară la începutul lunii septembrie a celebrului an 1812, exclusiv în fața șemineului din casa de la țară a lui Schopengaard, vineri seara, pe la ora 19.30 – 19.37, cam așa.

Originalul avea mai mult, dar s-a pierdut în negura shift+delete-ului, mă tem.