Pe undeva, e lesne de înțeles de ce-mi place să stau la țară. Am trăit toată viața la bloc, dar în vacanțe mergeam la bunici – care stăteau la sat. 30 de ani mai târziu, redescopăr lucrurile alea simple și faine care, în copilărie, erau legate de vacanțe. Să faci curat prin curte, să ieși la o tacla cu vecinul. Să ai la îndemână pâine, carne, brânză sau ouă de casă. Îs chestii faine, despre care am mai zis. Și am și noroc de vecini faini, ceea ce face experiența cu atât mai faină.

Și, mai mult de-atât, chiar – lumea a evoluat, viața la sat a evoluat și ea, iar eu descopăr necontenit chestii noi și fascinante.

Spre exemplu, la noi în sat este o benzinărie, că e un sat evoluat. O benzinărie ca toate benzinăriile.

Ca toate benzinăriile, are pompe de benzină și motorină (cu prețuri mai mari decât la oraș, că ne permitem), are rafturi cu uleiuri de motor și de mai știu eu ce. Ca toate benzinăriile, are rafturi cu chestii de ronțăit și frigidere cu apă sau sucuri. Sau cu bere, sau cu energizante

Însă are și ceva diferit.

Pentru că eu, cel puțin, n-am mai văzut asta în nici o benzinărie. Din lume. Da, din toată lumea asta mare!

Dincolo de loialitatea pentru un brand local de bere, pe care o apreciez, da, alea sunt ouă. Nu-mi dau seama dacă la vânzare sau le pusese cineva să stea la rece, să nu se strice. Dar pe ele scria 1.02, ceea ce sper să fi fost data producției, nu termenul de valabilitate, că nu e bine să mănânci ouă vechi.