de Duiliu Zamfirescu
de Andrei Crivăț
– Domnu’ Andrei, ia stați așa!
– Ia ziceți, nea Nicu, ce-i baiu’ ?
– Domnu’ Andrei, face nevastă-mea zacuscă. Acum coacem ardeii. Vreți 2-3 borcane ?
– Sigur că vreau. Cât costă ?
– A, nu costă, că noi nu vindem, da’ dacă suntem vecini…
Dincolo de mulțimea de avantaje și dezavantaje pe care le implică viața în afara orașului și locuitul într-o casă pe pământ (se știe de pe vremea dacilor, la bloc viața e mai ușoară, la casă tot timpul e ceva de făcut – și așa este!), viața la țară e cu adevărat faină când ai norocul să dai de vecini faini. Și eu am cam avut. (se poate și să nimerești prost, totuși).
În noul meu sat, ziua de gunoi nu mai e joi. E vineri. E mai bine așa. Vineri am scos tomberonul și-am plecat oraș, să vizitez Taverna, unde urma să stau o oră-două. Dar am stat mult mai mult, că mi-a plăcut, și-am ajuns acasă noaptea. Tomberonul meu nu mai era. Ei bine, îmi zic, Crivăț, na că ți l-a furat, trebuie să iei altul. Să te înveți minte – data viitoare roagă și tu un vecin să aibă grijă.
Doar că nu-l furase nimeni. Vecinu’ Mitică a văzut că nu-i mașina la poartă și l-a băgat în curte, să nu mi-l ia cineva. Mi l-a dat a doua zi dimineață. A avut el grijă, fără să-l rog.
Acum câteva zile, brutăria mea de casă, să zicem așa, Mons Mellis (am scris despre ea pe Prin Brașov) a lansat un sortiment de plăcintă cu brânză sărată. Am gustat, mi-a plăcut rău de tot, azi mi-am propus o zi de depravare, așa că m-am dus să-mi iau. N-aveau, am fost foarte trist. Dar s-au apucat să facă și m-au chemat după vreo oră – e gata, haideți s-o luați. Mi s-a părut foarte, foarte drăguț.
Și mai sunt o mulțime de astfel de mici chestii. Discuțiile cu vecinii mei sunt atât de faine încât, dacă nu-s prins cu oarece, dacă-i văd pe stradă ies să stau cu ei la povești. Au un umor simplu, dar natural și așa, cumva, plin de vorbe înțelepte. Plus, povestesc tot felul de minuni din istoria recentă a statului. Iar eu stau și-i ascult cu gura căscată și mă gândesc că toată viața mea de adult am stat la bloc. Ani pierduți, pentru mine.
Dar sper să am vreme să recuperez.
summer landscape via shutterstock
găsești o fată de-a locului, cu situație bună, și te așezi la casa ta, măi andrei…
aș putea face și asta, vecine, aș putea…
As fi putut sa-ti dau doar un like, dar e atat de fain articolul si mi-a trezit niste amintiri atat de placute incat am tinut neaparat sa-ti si scriu asta.
Frumos Andrei, sa ai parte doar de vecini buni si oameni de treaba in jurul tau, cat mai mult timp posibil.
Pingback: Cartelă SIM pentru 4G | Andrei Crivăț
Aceeasi senzatie o am si eu. M-am mutat acum 6 ani din Cluj la 12 km departare de Cluj. Vandut apartament, facut casa cum am vrut eu. Zona la periferia satului, cam toti vecinii de o varsta si pe o minte cu mine. Viata mai plina de mici chestii de rezolvat dar mult mult mai buna decat in oras. Orasul e suficient de departe sa fie liniste si aer curat si suficient de aproape sa merg zilnic la birou si sa duc cei doi copii la scoala respectiv gradinita.
Pingback: O zi cu Străjerii Bitdefender | Andrei Crivăț
Pingback: Viața la țară 2 | Andrei Crivăț
Pingback: Viața la țară 3 | Andrei Crivăț