Să numărați bine. Da’ bine de tot!

Astăzi, Partidul Popular Dan Diaconescu (să-i spunem PPDD) a anunțat adeziunea cu numărul un milion. Deci, conform spuselor oficiale, PPDD are UN MILION DE MEMBRI. Ok ? (dacă vă veți uita la clip, la minutul 2.51 se face această îndrăzneață afirmație)

Trecem peste imbecilitatea cu “este cel care a fost agresat de jandarmi când protesta pașnic” – aha, deci ăsta era ACEL UNIC om agresat de jandarmi, acum înteleg.

Dar să ne întoarcem la milionul de membri.

Până la începutul acestui an, toate partidele politice au depus la tribunal o listă cu susținătorii, în vederea anului electoral care iată, deja a început în forță.

Cristian Preda a studiat aceste liste. Din câte spune domnia sa într-un articol, în total sunt un pic peste 1,20 milioane de români înscriși în 20 de formațiuni politice. PSD ar avea cei mai mulți membri (un pic peste 400 de mii), urmat de PNL (un pic peste 130 de mii)

Și conform acestor liste – oficiale, depuse la Tribunalul București, da ? – PPDD are undeva la 32 de mii de membri. Să scriem și cu cifre – 32.000.

Mă, io știu că în politică se minte mult. Înteleg să anunți cifre de 2 ori mai mari. De 5 ori mai mari. Hai, fie, treacă de la mine – de 10 ori mai mari. Da’ de 30 de ori mai mari ? Nici pe vremea lui Ceaușescu nu se raportau producții la hectar de 30 de ori mai mari.

Ah, dacă și-ar număra Dan Diaconescu banii cu același talent…

UPDATE: de dragul corectitudinii, o să menționez că în comentariile de la articolul lui Cristian Preda lumea spune c-ar fi numărătoarea din 28 de județe. Nu știu dacă e așa sau nu, dar oricum, merită menționat.

Să dăm banii pe bețivi

Dacă tot e criză, poate o să vă bucurați să aflați că statul cheltuie 500 de mii de lei pe lună cu tratarea gratuită, la Urgențe, a 50 de mii de români care ajung acolo ca urmare e bețiilor. Ca fapt divers, un domn din Iași a ajuns în comă la Urgențe de 52 de ori (da, ați citit bine, uite sursa)

În principiu, eu sunt un om tolerant. E loc pentru toți pe pământ (mă rog, asta începe să fie din ce în ce mai discutabil), toți avem dreptul la tratament egal, blablabla – cred în prostiile astea, foarte tare.

Da’ când te gândești că un Spital de Urgență n-are bani de scule/medicamente etc, însă cheltuie 1.000 de lei pe zi cu tratarea unui astfel de specimen (de 52 de ori în comă ??) parcă mai uiți de principiile corecte și morale ale egalității.

Pentru că pur și simplu îți imaginezi că ajungi acolo c-o problemă majoră (accident de mașină, de exemplu), dar medicii îs ocupați să scoată votca dintr-un băiat care, după a 2-a, a 3-a vizită, ar trebui băgat direct în dezintoxicare. Și ținut acolo. Că-s slabe șanse că după 50 de come alcoolice, să-i vină mintea la cap și să zică “băi, cam exagerez, ia s-o las mai moale cu beutura”

thx Vali

Ce mai vindem credincioșilor ?

În fiecare an, de Sfânta Maria, la Mănăstirea Nicula se adună zeci de mii de credincioși ortodocși, să se roage la icoana făcătoare de minuni.

Localnicii (dar și alți români, din București, din Baia Mare, de oriunde), plini de pioșenie și respect pentru sărbătoare, ies în calea pelerinilor cu tot felul de lucruri de vânzare trebuincioase celor care vin acolo.

Spre exemplu, ieri, cei veniți să asiste la slujbă puteau cumpăra tot felul de artefacte specifice unui astfel de moment. Ghiozdane cu Hannah Montana, bijuterii din pietre semiprețioase, odorizante de apartament și alte lucruri care sunt TOTAL în spiritul credinței ortodoxe. (sursa)

Adică dacă tot vii să te speli de păcate, să te cureți spiritual, să fii mai aproape de Divinitate, nu te-ai întoarce acasă cu mâna goală, nu ? Că degeaba ai mers la icoana făcătoare de minuni dacă nu te întorci acasă cu ceva de arătat la prietenele tale de la țară. Ui’, fă, am fost la Nicula, m-am rugat, place ce inel dă arjint mi-am luat ?

Că doar așa ne învață Biblia. Crede, roagă-te, pocăiește-te și poartă genți cu Hannah Montana.

PS: eu nu sunt un om religios, dar sunt credincios. Și chestiile de genul celor de mai sus mi se par așa… cumva în contradicție cu spiritul creștin. Rău de tot. Da’ poate doar sunt eu îngust la minte.

O întrebare cu Președintele și Regele

… dar, înainte de ea, o mică precizare.

Nu comentez deloc spusele Președintelui Băsescu la adresa Regelui Mihai I. Nu sunt suficient de documentat pe tema asta – spre deosebire de o grămadă de păreriști de moment, sunt de părere că ce-am citit într-o carte (sau două, sau tre, sau cinci) scrise acum 10-20-30 de ani s-ar putea să nu fie PURUL adevăr despre ce s-a întâmplat acum 65 de ani. Că poate oamenii ăia care le-au scris aveau și ei niște misiuni. Sau niște interese. Sau, pur și simplu, acces parțial la informații. Și, pe de altă parte, cred că adevărul e tare subiectiv.

Mi-au plăcut mult, însă, articolul Cristinei și articolul lui Vlad. Mi-ar fi plăcut să știu ce crede Neagu Djuvara despre povestea asta, dar sau nu l-a întrebat nimeni, sau n-am fost eu în stare să găsesc.

O întrebare mă macină, însă.

Regele Mihai împlinește 90 de ani. Dacă – Doamne ferește – se stinge din viață cândva în viitorul nu foarte îndepărtat, Președintele Băsescu (care aseară l-a făcut trădător și slugă la ruși) o să meargă la înmormântare, o să plângă la catafalc (am observat că e un om sensibil și mai plânge, din când în când) și o să declare că România a pierdut unul dintre cei mai importanți oameni ai istoriei sale ?

Prostia e fascinantă

Un cineva de la Amos News a găsit pe internet un text. Acest text. I s-a părut interesant și-a zis să-l preia (evident, fără permisiunea autorului, că doar l-a găsit pe net). Pentru că multora le e mult mai ușor să scrie decât să citească, omul n-a înțeles cine l-a scris. Dar s-a gândit. S-a gândit că, pesemne, trebuie că l-a scris Cristian Tudor Popescu. Așa s-a gândit el, da ? Și l-a publicat.

Deci să subliniem un pic. Omul l-a găsit, l-a furat și s-a gândit că ce fain ar fi să fie al lui CTP. Drept pentru care l-a publicat pe site, citându-l pe CTP – că el așa s-a gândit. În capul lui. De om.

Doar că CTP a zis că nu-i al lui.

Și aici urmează cel mai fascinant raționament pe care l-am întâlnit vreodată. Omul s- gândit că daca nu-i al lui CTP (cum credea el, fără vreo dovadă), atunci e un fals. O contrafacere.

Pentru mine, că sunt sigur că voi ați înțeles deja, o să fac rezumatul, că mintea mea e incapabilă să proceseze toate aceste date. Deci cineva găsește pe internetul textul lui Mordechai. Îl fură, îl publică pe Amos News și i-l atribuie lui CTP. CTP zice că nu-i al lui. Hoțul de text concluzionează că dacă nu-i al lui CTP, cum credea el, atunci e un fals și o contrafacere. Și îi cere scuze lui CTP. Nu celui de la care l-a furat.

Spuneți voi, nu-i absolut fascinant ?

2% pentru SMURD

Mai e doar o săptămână (și câteva zile) în care puteți completa formularele de redirectare a 2% din impozit către un ONG. Doar că acum e mult mai simplu decât în anii trecuți, datorită unui parteneriat între Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) și BCR.

În loc să stați la coadă ore întregi la Administrațiile Financiare, puteți intra pe stiriong.ro. Alegeți de-acolo ONG-ul pe care vreți să-l susțineți, completați datele, printați formularul și apoi îl depuneți la cea mai apropiată unitate BCR (pe care o găsiți aici). Eu unul am mers pe SMURD (nu e chiar ONG, dar e non-profit și puteți să ajutați), pentru că salvează multe vieți în mod concret, nu teoretic – dar voi puteți alege orice altă organizație.

Pentru cine s-a mai ciocnit de birocrația din Administrații, nu e nevoie de multe argumente. Pentru cine nu… mergeți pe încredere – nu vrei să stai ore întregi la coadă, de multe ori degeaba.

Iar cei 2%, decât să-i ia statul și să nu facă nimic cu ei, mai bine îi ia un ONG – ca SMURD-ul – și face lucruri bune, cum ar fi că, repet intenționat, salvează vieți. Pentru cine nu se pricepe – cei 2% nu se taxează în plus, ci din impozitul deja plătit către stat se redirecționează 2% către ONG-ul ales de voi. Și chiar se întâmplă!

Se întâmplă acum, în România

Trenul accelerat 1741, care a plecat la 18.10 din București către Satu Mare stă în Câmpina de vreo 40 de minute și nu se știe când va porni din nou.

Pentru că au fost furate ceva cabluri de semnalizare.

Ce drăguț, bine că nu s-a furat însuși trenul.

Sfântul Eminescu

Liga Scriitorilor, ceva asociație de scriitori din Cluj, s-a gândit să propună Patriarhiei canonizarea lui Mihai Eminescu.

Oamenii ăștia – scriitori, oameni aparent cu carte, măcar ale lor dacă nu și ale altora – lasă la o parte că omul Eminescu (nu poetul, da ? omul) n-a fost tocmai un băiat cuminte, că-i cam plăcea șprițu’ și îî cam plăceau fetele, lasă la o parte traiul lui cu Veronica Micle (o femeie măritată, la casa ei, căreia i-a mai și promis c-o ia de nevastă după ce a murit domnul Micle și n-a luat-o). Lasă toate astea deoparte (că deh, oameni suntem, toți o mai comitem) și propun sanctificarea lui Mihai Eminescu.

Și știți de ce ? Pentru că părinții lui erau ortodocși (se poate, deși am niște dubii, că familia tatălui lui era din Transilvania și pe-aici mai răruț cu ortodoxia prin anii ăia, da’ să zicem) dar, mai ales, pentru că, nu-i așa, din cele 14 mii de file scrise poet răzbate spiritul național-ortodox. Mai exact, cică

În întreaga operă a poetului descoperim fibra morală ÅŸi religioasă a neamului nostru, iar poetul naÅ£ional a devenit simbolul spiritualităÅ£ii româneÅŸti în sânul căreia se află ca stâlp al românismului Biserica Ortodoxă Română

Sigur, în mijlocul spiritualității românești se află ca stâlp al românismului Biserica Ortodoxă Română. Numai dacă vă uitați la Eliade sau Culianu… a, sau ei n-au treabă cu spiritualitatea românească și cu stâlpul ei, de aia au plecat din România.

Ia să citim niște pasaje scrise de omul pe care Liga asta îl vrea sanctificat (luate de aici)

ÎnsfârÅŸit într-o zi, înainte de-a pleca, el o zăvorâ într-o odăiÅ£ă , o ridică în braÅ£e, o aÅŸeză pe o mesuÅ£ă naltă de noapte [îi desfăcu cu putere picioarele unul de altul] ÅŸi se ‘ntâmplă păcatul de două ori. (…) Noaptea fetiÅ£a dormea la părinÅ£i atunci ea intra numa-n cămaÅŸă în odaia lui ÅŸi [sau pe jos sau de-a npicioarelea] el se ‘mbăta de frumuseÅ£ile ei.

sau din “Amalia”

Ah cum nu-i aicea nime
Să mă scap de mâncărime
Să storc boÅ£ul între craci
Să-i sug măduva din saci

Notă: să fie clar, poetul Eminescu e una și omul Eminescu e alta. Ce-a lăsat el literaturii e una, ce viată a trăit e alta. În aceeași idee, canonizarea lui Ștefan cel Mare mi se pare la fel de absurdă.

PS: Să citiți și ce scrie Maldita pe tema asta

Libertatea presei, un moft

Pe scurt, Tiberiu Lovin este presat de DIICOT să dezvăluie o sursă. Și el nu vrea. În lumea civilizată, se consideră că protejarea surselor stă la baza libertății presei. În România, dacă respecți codurile deontologice și principiile europene, riști să faci pușcărie.

Citiți cu atenție acest articol, la Julius.

Materialul pentru care Tiberiu are problemele astea este acesta. Cum bine zice Rabi Mordechai, hai să dăm toți link către el, să vedem, ne ia pe toți ?