Janos Markus Barbarosa – Lutierul

Matei Pleșa e un puști entuazist care a pornit, de-o vreme, un proiect foarte fain – sau care mie, cel puțin, îmi place mult.

Proiectul se numește Fascinația Meșteșugului și înseamnă o serie de documentare despre oameni care încă practică meserii vechi, despre “valori româneÅŸti care sunt din ce în ce mai rare, uitate sau nepreÅ£uite”

Sunt acolo câteva povești de viață remarcabile. Oamenii au și-o pagină de facebook, și-un canal de youtube. Când aveți vreme, uitați-vă, sunt foarte faine.

Ăsta e unul dintre filme. Și celelalte îmi plac. E vorba de povești, e vorba de oameni de Prin Transilvania.

Rețete boierești. Prin Transilvania

După cum ușor se poate observa, printre pasiunile mele două ocupă loc de frunte: pe de-o parte, Transilvania, cu locurile, oamenii și legendele ei, cu tradițiile și magia ei; pe de altă parte, gastronomia.

Când aceste două componente ale vieții mele se întâlnesc, ies scântei de bine. Ceea ce tocmai s-a întîmplat.

Zilele trecute, partenerii noștri de la Transavia ne-au invitat, alături de câțiva prieteni (Răzvan și Alina, Bogdana, Corina, Eftimie și specialul Brylutz) într-o incursiune culinară numită, pe bună dreptate, Rețete Boierești.

Pentru asta, ne-am strâns într-un loc de boieri – la Continental Forum în Sibiu, un loc despre care pot spune fără teama de-a greși că anul ăsta mi-a fost exact a doua casă – atât de mult am stat acolo.

Ar avea multe povești de spus hotelul ăsta. Încă de când se numea “La Bila Aurie”, mai apoi Casa Habermann, locul ăsta din mijlocul orașului, de pe promenada Bretter, a atras de-a lungul anilor oameni ca George Coșbuc, care lucra aici la poeziile lui, Ioan Slavici sau Ioan Luca Caragiale. A fost construit prin 1876, avea un parter înalt și 2 etaje. Aici a funcționat, în 1853, primul telegraf din Sibiu, la primul etaj. Fațada a fost refăcută prin 1920, iar undeva în perioada interbelică a fost înălțat. În 2006-2007 a fost renovat, păstrându-se însă formele vechi, iar apoi a fost preluat de lanțul Continental.

În acest loc încărcat de istorie ne-am strâns noi să ne bucurăm de rețetele boierești. Dată fiind meteahna mea mai veche, cu gătitul, m-am… strecurat, să zicem, în bucătărie. Maestrul Adrian Baciu ne-a gătit două mâncăruri pe bază de pui – pui cu legume și sos de rodii și ruladă de pui cu brânză feta, orez și dovlecei.

Mai întâi au fost pregătite ingredientele pentru cele două delicii:

 

Apoi, s-a trecut la preparare:

 

Și la final, asta a ieșit.

 

Oamenii păreau mulțumiți…

 

Și la final, chiar bucuroși

reteteboieresti-1

 

Cam așa e prin Transilvania: magie, povești, istorie, legende. Oameni, locuri și bucate alese.

Mulțumesc!

În primul rând, vă mulțumesc vouă, celor care citiți poveștile de Prin Transilvania și le dați mai departe. Practic, de asta am început proiectul ăsta – ca să spunem povestea oamenilor, locurilor și legendelor din regiunea asta magică, pe care noi o iubim.

Apoi, mulțumesc partenerilor noștri – Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, Transavia, Continental Hotels și Toshiba. Fără deschiderea oamenilor din aceste companii, totul ar fi rămas doar o idee. Ca o glumă internă, le mulțumesc mult celor care mi-au răspuns la mailuri într-un fel sau altul 🙂

Mai ales, îi mulțumesc Claudiei – primul om care a crezut în îdeea mea și care a sprijinit proiectul Prin Transilvania.

Apoi, le mulțumesc oamenilor care m-au ajutat să pun lucrurile pe picioare – Alex, Răzvan, Dragoș, Oana, Ruben, George. Mult i-am bătut la cap, mult i-am stresat ca să fie totul așa cum cred eu c-ar trebui să fie.

Și, din motive numai de mine știute, îi mulțumesc lui Nicu Bendea, fără de care multe n-ar fi fost.

Așa cum mulțumesc tuturor celor care de-a lungul vremii mi-au spus povești, mi-au dat sfaturi, m-au încurajat când credeam că nimic nu merge bine, lui Cetin și lui Liviu în mod special.

Prin Transilvania, proiectul pe care l-am lansat în acest an, a luat locul 1 la Webstock 2013, cel mai important eveniment de online din România, la categoria Bloggers Projects.

Adevăr vă spun, nici măcar vreo secundă n-am sperat că luăm vreun premiu, cu atât mai puțin chiar premiul întâi. Dar acum sper că-i doar prima dintr-un lung șir de victorii.

diploma webstock 1

Felicitări sincere celor cu care am împărțit podiumul – Timișoara Brands Tour (bravo, Nebu! să mai faci!), HitchHiking to Aurora Borealis si Acoustic Bloggers – și tuturor celor care au avut proiecte înscrise la Webstock Awards.

Nu în ultimul rând, felicitări lui Cristi Manafu și echipei Evensys pentru că organizează, de mulți ani, un eveniment care sprijină industria de online din România.

Cum ar zice Mugur, mergem mai departe!

Un mic concurs Prin Transilvania

Alături de partenerii de la iQuest, am pus la cale un concurs simpatic Prin Transilvania. De fapt, pe pagina de facebook Prin Transilvania.

E foarte simplu – la această postare de pe pagina de facebook, lăsați un comentariu în care să ne spuneți ce-ar trebui să vizităm în orașele transilvane în care iQuest are sediu. După 2 săptămâni, vom trage la sorți 10 câștigători care vor primi o cutie cu tot felul de chestii simpatice: un receptor clasic de telefon care poate fi atașat la orice telefon mobil, o mingiuță antistres, un pix, un stick de 8 Gb.

Plus că apoi vom vizita toate locurile câștigătoare și vom scrie despre ele.

Succes!

 

Câteva cuvinte despre Roșia Montană

Ca să fie clar, acest articol nu este despre protestele din zilele acestea, nu este pro sau contra exploatării miniere de la Roșia Montană. Cum am mai spus cândva, eu n-am suficiente date să-mi formez o părere obiectivă pro sau contra Roșia Montană Gold Corporation.

Ba mai mult, ca să fiu foarte sincer, cred că-s un cetățean superficial și inutil, că pe cuvânt că nu mă interesează prea tare povestea. Știu, e vorba de otravă, de distrugerea unei zone, de cianuri versus profit, locuri de muncă, ecologizarea zonei etc. O fi. Eu am alte preocupări în viața asta, pentru că sunt, cum spuneam, superficial.

Dar în orice caz, vă recomand două articole, pe care eu le consider (e o opinie, da ?) cele mai raționale pe care le-am citi eu azi, legate de subiect – la Tudor și la Vlad.

Eu altceva vreau să spun, pentru că simt că o bună parte dintre cei ce protestează zilele astea, în stradă sau online, pro sau contra RMGC, au nevoie de aceaste informații (atenție, am zis clar, o bună parte, nu toți, ok ?) Sau poate n-au musai nevoie, dar le-o fi de folos. Sper eu.

Roșia Montană este o localitate în vestul județului Alba. Se află la 78 km de Alba Iulia, la 128 km de Cluj-Napoca, la 147 km de Sibiu, la 178 km de Oradea, la 234 km de Timișoara, la 296 km de Brașov, la 429 km de București, la 499 km de Iași și la 661 km de Constanța.


View Larger Map

Este una dintre cele vechi (sau cea mai veche) localitate cu specific de minerit din Europa, ea fiind menționată ca atare în anul 131, pe o tăbliță de ceară, sub denumirea Alburnus Maior. Se pot vizita o mulțime de chestii acolo – Dealul Cetății cu galeriile romane (în care s-au găsit o mulțime de vestigii, între care 25 de tăblițe cerate, iar pe una dintre ele e menționată data de mai sus și denumirea localității), ruinele cetății sau Muzeul Mineritului (care e deschis, într-un mod absolut stupid, de luni până vineri între orele 8-14, că nu l-ar deschide sâmbăta, când lumea poate veni în excursie să-l viziteze; totuși, pentru grupuri de peste 20 de persoane se deschide și în week-end; dar, în fine, programul idiot de vizitare al unor locuri faine de prin Transilvania e povestea altei zile).

Mai găsiți, în zonă, două monumente ale naturii, arii protejate – Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este o arie de 5 hectare, în sudul Dealului Cârnic, cu formațiuni de andezite care au luat diverse forme (printre care și forma unui cap de corb, de unde și numele) iar Piatra Despicată se află între Dealulul Cârnic și Dealul Cetății și este un bloc masiv de andezit, despre care poveștile locului spun c-a fost scăpat de un uriaș care-l ducea peste Apuseni.

În apropiere de Roșia se află Abrud, unde puteți vizita casa lui Ioan Buteanu, unde s-au strâns revoluționarii pașoptiști din Munții Apuseni; se află Câmpeni, unde puteți vizita Muzeul Avram Iancu (locul în care Avram Iancu a avut cartierul general în timpul revoluției de la 1848) și se mai află Sohodol, unde s-a născut comediantul Nicu Bendea.

La Roșia Montană s-a născut nevasta lui B.P. Hașdeu, Iulia Faliciu. Tot aici, puteți auzi povești despre morojnițe și vâlve (morojnițele sunt niște ființe care fură laptele vacilor, iar vâlvele sunt niște stafii care bântuie vechile mine). Mai sunt și multe alte povești faine pe-acolo, cum ar fi povestea Cotroanței, baba care a găsit primul bulgăre de aur de la Roșia Montană.

Dragilor și drajeurilor, de ce-am scris toată polologhia asta de lucruri ? Dintr-un motiv foarte simplu. Indiferent dacă sunteți PRO sau CONTRA exploatării miniere de-acolo, mergeți într-un week-end să vizitați zona. E frumoasă, oricât ar fi de săracă, are povești cu duiumul și nimeni nu știe dacă peste 10-20 de ani locurile astea au să mai fie așa cum sunt azi. Nu v-ar plăcea să vedeți ce-i acolo ?

Și-apoi, apucați-vă să susțineți, să contrați și să dezbateți lucruri, în cunoștință de cauză. Nu zic bine ?

(comentariile cu propagandă pro sau contra vor fi trimise numaidecât în negura spamului, am zis!)

 

 

Noul Badea Cârțan

Săptămâna trecută scriam cum, în călătoriile noastre Prin Transilvania, am în vizită la Badea Cârțan, românul care a mers pe jos, până la Roma, rupând 3 perechi de opinci până acolo.

În zilele noastre, un alt român, Mirel Magop, vrea să refacă drumul ciobanului din Cârțișoara. Și-a lăsat părul lung, mustață, s-a îmbrăcat exact ca Badea Cârțan, ba chiar s-a încălțat cu opinci. Și-acum două zile a pornit spre Roma. Povestea lui este în Turnul Sfatului.

Și dacă vreți să urmăriți călătoria lui Mirel, are o pagină de facebook unde (sper eu) își va povesti aventurile.

mirel magop

 

Prin Transilvania offline – și un concurs

post pentru clujeni, îndeosebi – și pentru cei aflați prin urbea noastră în următoarea săptămână.

Să începem acest articol cum se cuvine. Mulțumesc, Amprenta. Și, în mod special, mulțumesc, Cristina!

Începând de astăzi, pe una dintre laturile Hotelului Continental din centrul orașului Cluj-Napoca, se află acest banner.

mash_printransilvania

 

Mărturisesc că un pic îs mândru 🙂

Și ne-am gândit, noi și-ai noștri – nu facem noi un concurs mic ? Ia să facem, zic.

Deci, concurs mic, cu următorul mecanism:

  • dacă treci pe lângă bannerul ăsta, fă-i o poză.
  • pune-o pe facebook, dă un link la Prin Transilvania (www.printransilvania.ro) sau un tag (www.facebook.com/printransilvania)
  • dă-mi de veste, în vreun fel, c-ai pus poza aia. Pe twitter, pe facebook, în comentariile acestui articol, prin sms, prin porumbei călători, prin semnale cu fum de pe Feleac – cum vrei, numa’ dă-mi de veste.

La final, tragem la sorți și alegem trei câștigători. Fiecare va primi un tricou cu Prin Transilvania, personalizat, pictat manual de fetele de la Tourmaline Boutique.

Tricourile arată așa (click pentru mărire)

tricouri

 

Concusrul începe azi și se termină miercuri, 31 iulie.

Mno… v-aștept 🙂

Un nume nou Prin Transilvania

Astăzi (e ziua mea, zi frumoasă ca mine, muahaha!) debutează Prin Transilvania un om pe care-l aștept în acest proiect încă de când nu era proiect 🙂

Pre numele său adevărat George Damian, e un mare pasionat de istorie și știe cele mai mărunte detalii și întâmplări din ultimele mii de ani. Despre care o să și scrie pe Prin Transilvania, săptămânal

Primul lui articol e aici. Enjoy 🙂

Și… bine ai venit în echipă, George!