Marșul pentru combaterea diabetului

iarăși, post pentru clujeni, îndeosebi

Joi, pe 9 septembrie, va avea loc “Marsul clujenilor pentru combaterea diabetului” (facebook). Cea mai mare dorinta a noastra este sa strangem cat mai multi participanti la marş. Pentru fiecare participant, Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice va primi din partea organizatorului o donaţie de 10 RON.

Evenimentul e organizat de Sanofi-Aventis și are loc de la ora 19.00 (pe 9, cum ziceam) în Parcul Central. Suntem așteptați (și sper să mergem cât mai mulți) la 30 de minute de mișcare. Știați că 30 de minute de mișcare pe zi reduc riscul de diabet cu 40% ?

Sper să ne vedem acolo.

Prin România. Ziua 3.

Postul ăsta e mai lung, că ultima zi a fost mai funny 🙂 “Prin România” a fost un proiect inițiat de Petrom și Bobby Voicu.

Ziua a început (la 7, ca toate celelalte) cu căutarea Peșterii Liliecilor. Din păcate, din cauza vegetației foarte bogate (și a faptului că eram cam pe fugă) n-am găsit intrarea, așa că ne-am dus în Cheile Dobrogei. Stâncile alea din poză nu-s chiar stânci, sunt niște recifuri coraliere, dat fiind că dealurile astea erau cândva fundul Mării Thesis.

Acolo a fost o bună ocazie ca Bobby să testeze încă un pic Dusterul (o mașină care, sincer vă zic, a fost MULT peste așteptările mele).

Și dacă tot mai stăteam pe-acolo, am făcut un ședință foto cu o călugăriță, care a stat la pozat pe mâna lui Doru.
Citește mai departe

Prin România. Ziua 2.

Doamne, frumoasă-i Dobrogea. Știu, mă repet – da’ ăsta-i gândul primordial care mă bântuie după 3 zile petrecute pe-acolo, cu proiectul Redescoperă România inițiat de Petrom și Bobby Voicu.

A doua zi a început al naibii de dimineață. Am mers cu toții (am fost 17 oameni, îi vedeți aici pe toți) să vedem Cetatea Libida, la Slava Rusă. Cetatea a fost cea mai mare aglomerare urbană din România (așa cum o știm azi) ocupată de romani. Avea 24 de hectare (în zona fortificată) și încă 4 în afara zonei. Astăzi, jumătate din cetate se află sub casele oamenilor. De-a lungul vremii, diverși imbecili căutători de comori au distrus boltele unor turnuri (aflate cam la 2-3 km de ziduri, îngropate într-un deal). Dacă ajungeți acolo, să mergeți la tabăra de arheologie să căutați familia Iacob. Stau acolo cam 2 luni pe an (vara) dar stând la povești cu ei ajungeți să vedeți cu ochii minții istoria Libidei. E impresionant să te uiți la un zid și cineva să-ți explice “uite, stratul ăsta a fost pus în secolul 4, iar acesta a fost pus peste el, în secolul 6”.

Am vizitat apoi Cetatea Argamum, la Jurilovca. Legenda zice că argonauții s-au oprit și aici când au fost să caute lâna de aur. Argamum este cea mai veche așezare de tip urban de pe teritoriul României, menționată într-un izvor antic (de către Hekataios din Milet, prin secolul 6 î. Hr.). E pe malul lacului Razim (nu pe malul mării, cum mai aveam puțin și-o convingeam pe Andra 🙂 )

A treia cetate vizitată în acea zi a fost Enisala. Parțial restaurată, Enisala oferă vizitatorului turnuri și ziduri semețe pe un vârf de deal, într-un peisaj absolut superb (și nu, nu mă joc cu superlativele). A fost construită de genovezi, acum 7 secole.

Ultima cetate a zilei a fost Histria. Muzeul din incinta cetății e impresionant. Găsești acolo tot felul de vase, unelte și inscripții, unele vechi de mai bine de 2.000 de ani. Cetatea a fost ridicată în secolul 7 î. Hr.

Ziua s-a încheiat la Constanța, unde am mâncat la restaurantul Beta. La restaurantul ăsta se mănâncă ATÂT de bine, că o să scriu un articol despre el pe Ebucataria, cât de curând. A fost atât de bună mâncarea, încât restaurantul o să intre și pe lista lui Doru.

Da, încă n-am scris de oamenii foarte faini pe care i-am cunoscut sau pe care i-am reîntâlnit. Poate mâine. Între timp, mai multe detalii despre Redescoperă România – etapa Dobrogea găsiți pe fanpage-ul Petrom

Prin România. Ziua 1.

E frumoasă Dobrogrea. Mult mai frumoasă decât o bănuiam eu, pentru că știam prea puțin despre ea. Zona asta mustește de istorie și de civilizații vechi. Oriunde întorci capul, vezi ceva care să-ți amintească de vremurile apuse. Începând cu munții Măcin, cei mai vechi munți din Europa și terminând cu cetățile și bazilicile.

Pe traseul nostru de ieri, ne-am oprit, printre multe altele, la Capidava. Fost fort geto-dac, apoi cetate romană, zidurile Capidavei (care a fost distrusă de pecenegi prin anul 1000 și ceva) încă străjuiesc malurile Dunării.

Am urcat apoi spre o carieră de piatră din munții Măcinului, unde ne-am bucurat să înălțăm zmeie

Și să admirăm priveliștea

Am bătut un pic pădurile din Dobrogea (pe-aici sunt cele mai faine drumuri forestiere pe care am mers)

Ne-am oprit la Bazilica Martirială din Niculițel. Singurul mormânt neprofranat din perioada precreștină din Europa. S-a păstrat intact, așa cum s-au păstrat și bucăți întregi din bazilica construită aici în secolul 3. Bazilica a fost descoperită în 1971, datorită ploilor abundente care au spălat pământul ce-o acoperea.

Ziua s-a încheiat la Tulcea (care are o faleză mortală).

Evident, sunt doar o mică parte dintre locurile foarte faine pe care le-am vizitat. Nimic n-a fost, însă, atât de fain pe cât e grupul de oameni cu care călătorim. Dar despre ei în episodul viitor 🙂

Prin România

În următoarele câteva zile, plec să redescopăr România. Mă rog, o parte din ea – Dobrogea, pentru că fac parte din echipajul “Redescoperă România“, un proiect inițiat de Petrom împreună cu Bobby Voicu.

Din echipajul “oficial”, tura asta, mai fac parte (evident, în afară de Bobby și de mine) Oana și Iulia. Pe lângă echipaj, însă, vor mai merge și o serie oameni care au fost în edițiile trecute (prin Moldova, Transilvania și Banat/Oltenia), printre care Ana, Doru, Roxana, Corina, Anca, Andra și alți oameni de seamă.

Dacă apuc să gătesc în vreo seară pe traseu, o să vedeți pe ebucataria.ro. Dacă nu, “ne gătim” la întoarcere. Până atunci, dacă tot veni vorba, mai sunt câteva zile în care puteți participa la un concurs fain, la care puteți câștiga un grătar.

Să fiți cuminței.

Bendea returns. Bendea forevăr.

Ca să zic așa, în stil batmanistic.

Deci pe 1 septembrie, în Fashion Club (în Pța Unirii, Cluj – lângă Diesel) Bendea returns forevăr, cică. Biletele costă 15 lei și se pot cumpăra de la locul faptei (adică Fashion Club, pentru cine n-a băut suficientă cafea azi)

PS: zvonurili zice că urmează un Bendea și Robii, da’ mai încolo

Clujeni, facem un record la Iron Maiden ?

evident, post pentru clujeni, îndeosebi 🙂

Habar n-am câte bilete s-au vândut până acum la Iron Maiden – undeva peste 20 de mii, din câte am înțeles. Poate m-ajută Liviu și ne spune exact.

Dar știu aceste lucruri:

1. Iron Maiden e cel mai important concert care se întâmplă în Cluj, în ultimii 20 de ani – și am vrea să mai fie și altele.

2. Mai sunt 5 zile în care se pot cumpăra bilete (inclusiv azi și duminică)

3. Un bilet costă 100 de lei. Echivalentul a 10 pachete de țigări. Sau a mai puțin de 30 de beri.

4. La Iron Maiden în București au fost 22 de mii de oameni.

5. În Cluj locuiesc aproape 350 de mii de oameni. Fără studenți.

Așadar, clujeni, nu vreți să ne agităm și să batem recordul ?

Targetul pe care-l propun eu e 30 de mii de spectatori. La un oraș cum e Clujul, nici nu mi se pare mult.

Ce ziceți ?

PS: Cum să facem asta ? E simplu: hai să ne mobilizăm prietenii, iar ei să-și mobilizeze mai departe prietenii și așa mai departe – să vină la concert. Să arătăm că orașul Cluj e un oraș viu, dornic de evenimente foarte faine și care trăiește și atunci când studenții sunt în vacanță.

Timișoara

După cum s-a tot scris, la sfârșitul săptămânii trecute am fost invitați, o mână de oameni, să vizităm Timișoara.

Mi-e tare drag orașul ăsta. Nu de-acum, ci încă din 2001, când am ajuns acolo prima dată. Are un farmec aparte și mă face să mă simt într-un fel special. De câte ori am fost, am descoperit lucruri noi, care m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare. Niciodată, însă, atât de multe ca acum.

Și le-am aflat de la Dan Cărămidariu. Un iubitor absolut al orașului în care se află, omul ăsta te face să vezi, cu ochii minții, istoria fiecărui colțișor al orașului ăluia. E uimitor să afli că, în urmă cu doar câteva sute de ani, Timișoara era o insuliță între niște mlaștini – dar că un olandez a venit și, în 30 de ani, a schimbat relieful zonei. E fascinant să afli că, după ocupația turcă, ce a durat cam 200 de ani, în oraș a rămas un singur semn al acestei ocupații – o inscripție pe clădirea vechii Primării. E interesant să afli că, după ce l-au eliberat de turci, austriecii au reconstruit orașul complet (printre altele au făcut cel mai mare spital din Europa, la vremea aceea – și azi e tot spital acolo). Dar cel mai plăcut e modul în care Dan, ghidul nostru, ne-a povestit lucrurile astea.

Evident, mi-ar lua mii de rânduri să vă spun tot ce-am învățat nou despre Timișoara. O să menționez, în treacăt, câteva lucruri: în Timișoara s-a aflat cea mai lungă clădire din Europa (fosta garnizoană, dărâmată de comuniști). A găzduit prima fabrică de bere de pe teritoriul actualei Românii, dintr-un motiv foarte simplu: era mai ieftin să faci bere decât să filtrezi apa. A găzduit într-o vreme de 5 ori mai mulți soldați decât civili. Avea, pe aceeași stradă, două alei – Corso, pentru bogați și Surogat, pentru servitoare și soldați. Palatele impresionante din Piața Operei au fost construite în același timp, de aceeași familie de arhitecți.

Dincolo de toate lucrurile pe care le-am aflat de la Dan despre oraș, am fost bucuros să locuiesc câteva zile la River Grill House, o cabană foarte faină de pe malul Timișului, la Șag. V-o recomand călduros – oriunde m-am oprit la oamenii ăștia, fie la Arsenal Park, fie la Hotel Timișoara, fie acum la cabană, m-am simțit excelent. Condiții foarte bune, un personal cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Dacă aveți posibilitatea să vă cazați în oricare dintre locurile de mai sus, n-o ratați. N-o să regretați.

Dar cel mai drag, în Timișoara, mi-e de oameni. Oamenii de-acolo sunt, cu adevărat, speciali. Oricât de mult s-a zis asta, mie mi se pare că nu s-a zis suficient. Și dacă mă gândesc din ce în ce mai serios să mut acolo, e pentru oameni. Mi-ar plăcea să trăiesc în mijlocul lor.

Cum să nu-ți fie foarte dragi oameni ca Nebuloasa, Cristina sau Daniel (căruia îi devin fan, în curând) – oameni care au muncit din greu, din foarte greu, cu multă pasiune, la evenimentul ăsta, astfel încât să iasă perfect ? Și le-a ieșit. Vouă vă mulțumesc că m-ați invitat și că mi-ați dat ocazia să am unul dintre cele mai faine week-end-uri din ultima vreme. Și că îmi sunteți prieteni. Cum să nu-ți fie foarte drag un om deosebit, ca Amalia, numai suflet, dispusă oricând să te ajute cu orice îi stă în putință ?

Cum să nu-ți fie dragi bloggerii oamenii de-acolo, Ovi, Corina, Milo, Andreea, Elena, Raul, Deme, Dan, Sirg, Ily, Alex Bleau, Cristi, Dan Pătrașcu, Boghi, Adi Dragoș, Bloo, Richie, Daciana, Crina, Sora, Nicole, oameni cu care oricând – dar ORICÂND – petreci clipe minunate ?

Și cumva sunt convins că de-acord cu mine vor fi toți cei care am fost invitați: Miruna, Alina și Răzvan, Maka, Alex, Corina, Iulia, Radu și Daniel, Ana, Lili și Laurențiu.

N-o să pun poze (găsiÅ£i aici, aici ÅŸi aici). O să vă arăt doar una, care mi-a plăcut în mod special. Pe-o piatră oarecare din Piața Unirii e sculptată harta orașului medieval.

Mulțumiri Blog de turism, pentru idee și sponsorilor: Hotel TimiÅŸoara, Porsche TimiÅŸoara, Trabucuri.com, KFC, BlueAir ÅŸi susÅ£inătorilor de la StartUpDays.

Timișoara noastră

Cum probabil deja ați citit pe alte bloguri, în week-end plec în Timișoara. Timișoara e un alt oraș de suflet de-al meu – sunt deja luni bune de când mă gândesc să mă mut definitiv ac0lo.

În primul rând, aș fi la 2 ore de Beograd. Și la juma’ de oră de Serbia mea dragă. Aș fi aproape de părinții și fratele lui Mile, aș fi aproape de Ramona (soția lui Mile) și aș fi aproape de Mile însuși. Apoi, în al doilea rând, cred cu tărie că în Timișoara e cea mai faină comunitate de bloggeri din România. Și, cum mi-s dragi majoritatea dintre ei, cred că m-aș simți ca acasă acolo, cu ei – cu bloggerii timișoreni.

Dar până să mă mut de tot acolo, deocamdată merg în vizită, la invitația Nebuloasei, a Cristinei și a lui Dani. Să văd orașul așa cum nu l-am mai văzut niciodată. Alături de Alina și Răzvan, Maka, Corina, Siropel, Lili, Miruna, Alex, Iulia, Ana, Radu și Daniel. Și alături de dragii mei timișoreni – Ovi, Corina, Milo, Amalia (fără de care, în general, totul ar fi mult mai greu), Raul, Andreea, Dan, Elena, Casandra, Alex, Bleau, Dementica și alții

Prin Timișoara noastră e un proiect al BlogDeTurism realizat împreună cu bloggerii timișoreni, cu susținerea Hotel Timisoara, Blue Air, Porsche Timisoara, KFC și Trabucuri.com și StartUpDays.

Cum a fost prin Clujul meu ?

A fost bine.

Pentru mine, a fost unul dintre cele mai faine week-end-uri de anul ăsta. Am fost în mijlocul unei găști de oameni foarte, foarte faini: Andreea, Carmen, Corina, Miruna, Nebuloasa, Adrian, Alex, Gogu, Maka, Raul. Gașcă ghidată prin oraș de Cosmin, cu care efectiv nu te poți plictisi niciodată și care a arătat că poți fi foarte clujean chiar dacă nu (mai) locuiești în Cluj.

A fost bine. Pentru că invitații s-au bucurat locurile vizitate, de companie, de frumusețile Clujului, de condițiile excelente de la West City Hotel. Nu în ultimul rând, pentru că le-a plăcut mâncarea mea 🙂 Și pentru că le-a plăcut la Irish & Music Pub, unde s-au încins niște meciuri de fusball foarte intense 🙂

Deci mulțumiri aprinse organizatorilor: West City Hotel și Blog de turism. Și sponsorilor: Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro și Eximtur

Și un filmuleț făcut de FTR.ro