– Azi n-am avut net vreo 7-8 ore. Avarie. Nu-i minunat să fii client UPC ?
– Că vorbesc singur, nu mi se mai pare așa grav, poate și pentru că m-am obișnuit. Da’ să vorbesc singur când mai sunt și cu alții, mă cam sperie. E ceva nou.
– Spre surprinderea mea totală, niște doamne de la Poștă (oficiul de la Sigma, pentru curioși) au fost azi incredibil de amabile. Chiar mă gândeam dacă am mai văzut vreodată funcționari așa de treabă.
– Să trimiți un act în original, prin Poșta Română, e-o treabă dată dracu’. Completezi trei formulare în care scrii aceleași lucruri: scrisoare cu valoare, ce conține, care e valoarea. După cele trei formulare le mai scrii și pe plic, fix tot astea.
– Să faci un card la ING Bank e, însă, foarte ușor și rapid. Cât am evitat eu să folosesc ING, din motive subiective, desigur, tot n-am scăpat. Dar mi-a plăcut că-n vreo 2 minute era totul rezolvat.
– altfel, ce mai faceți ? bine, sănătoși ? merge, merge ?
– am descoperit că am în lista de messenger nenumărate persoane despre care n-am nici cea mai vagă idee cine sunt sau cum au ajuns acolo (nu, nu de tine-i vorba, pe tine te știu, cum naiba să nu te știu ? 🙂 )
– mi se pare mie, sau în fraza anterioară am o ușoară agramaticalitate ?
– mai puteți să vă faceți alpha testeri de ziar până mâine.
– paranoia mea crește exponențial de la o zi la alta. oare există o limită maximă ? 🙂
– strict nelegat de asta: până prin aprilie anul ăsta nu făceam greșeli de gramatică. Niciodată, nici măcar excepții. Acum fac cu nemiluita, mai ales pe messenger. Pe unele le mai prind, le corectez [nainte de lansarea lor în eter.. dar pe majoritatea nu.
– sâmbătă… ah, sâmbătă.. voi găti o mâncare ardelenească adevărată, cu enorm de mult colesterol. abia aștept.
– și altele.
