Două recomandări sincere din Cluj

Zilele astea am fost la Cluj.

Time out.

Dragi prieteni din Cluj, fraților, surorilor, amantelor și dragostea vieții mele și lumina ochilor mei verzi – vă rog să nu vă supărați dacă nu ne-am văzut. Efectiv nu am apucat, am fost să organizez un eveniment cu niște oameni, am muncit mult, am avut puțin timp. Dacă nu v-am anunțat că-s în oraș, e pentru că știam că n-apucăm să ne vedem, nu pentru că nu am vrut. Că io am vrut, să dabules hiena de asfalt pe coclauri de catran dacă n-am vrut! Dar nu mi-a ieșit. Dar mai vin și ne vedem, promit. Mai vin chiar repede, până într-o lună, acșuali

Time in.

În orișice caz, în acest scurt, dar intens periplu prin orașul vieții mele – take me home, to the paradise city (nu dați click dacă nu suntem prieteni pe facebook, n-o să vă ajute la ceva) – am descoperit 2 chestii foarte, foarte, dar foarte, foarte mișto, care nu ierea pe vremea mea.

Hampton by Hilton Cluj

Este un hotel senzațional. O echipă de excepție, servicii de excepție și pe vânzări, și pe cazare, și pe eveniment, și pe mese. Oricât de cârcotaș îmi doresc să fiu, să le găsesc un minus, nu-mi iese. Poate nu degeaba tocmai au luat, acum 2 zile, premiu de cel mai popular hotel de 3 stele din România – pentru că-l merită. Îmi doresc să am lunar evenimente la ei, atât de mișto și de săritori și de super profesioniști au fost. Le-aș da 11 din 10, dacă aș putea. Un hotel finisat cu materiale excelente, nimic nu e ieftin, nimic nu e la mișto. Camere spațioase, paturi extrem de confortabile, perne excelente, nu ca alea obișnuite de hotel, așternuturi de calitate, unul dintre cele mai bogate mic-dejunuri pe care le-am găsit eu în țara asta – și în altele. Plus profesionalismul oamenilor care lucrează acolo. Vocabularul meu EXTREM de bogat nu are suficiente cuvinte de laudă, vi-l recomand din suflet. Mulțumesc, Zsolt Torjai și Daniela Livitchi – sunteți de excepție! (nu a fost barter, nu avem contract de promo, nu nimic, pur și simplu oamenii au fost excepționali)

Makeba

E o cârciumioară simpatică în capăt la Inocențiu Micu Klein (știți că Micu Klein e pleonasm, da ? ok) – cum treceți de Bulgakov, spre Zidul Cetății, are o terasă simpatică pe Potaissa. Prețuri ok, nu știu nimic despre mâncare, că n-am încercat. Dar, nene, echipa de acolo e extrem-extrem-extrem de prietenoasă și dispusă să te convingă să stai mult la ei. Mi-era dor de un serviciu făcut din suflet, bravo 10 lor, mergeți să-i vizitați, dacă tot sunteți pe la TIFF.

Altfel, rămâne cum am stabilit. Cluj-Napoca e acasă și va fi mereu. This is my home, this is where i heal my hurts.

 

Semnele bune ale unei zile

Pentru că la noul meu loc de muncă (îmi pare rău dacă vă șochez cu vestea asta, carry on now) sunt practic singurul fumător – adică, nu, de fapt pentru că respect noua lege a fumatului, când îmi vine să fumez ies afară, în curte – că noi, la birou, avem curte, atât de buni suntem!

Și cum stai în curtea asta, care e simpatică și are viță de vie și chestii, de-mi amintesc de viața la țară, în fața noastră e un bloculeț de două etaje, făcut probabil între cele două războaie mondiale, dacă nu cumva altă dată.

Și cum e bloculețul ăsta de două etaje, se întâmplă ca la etajul 2 să stea un domn. Nu știm nimic despre el – dacă e singur sau cu vreo doamnă, dacă e fericit, dacă e bogat – știm doar că e în vârstă și gras. Gras, nene, nu ca mine. Gras bine. Ceea ce bravo lui, cine suntem noi să-l judecăm ?

Singurul lucru cert pe care-l știm despre acest domn este că obișnuiește ca, la primele ore ale dimineții, să iasă pe balcon în chiloți. Și-atât, doar cu chiloții. Observă strada cu atenție – evident, și toată strada îl observă pe el, dar omul pare imperturbabil.

Și, fiind un foarte fin observator al legăturilor dintre fapte și întâmplări, nu mi-a luat mult timp să stabilesc fără teama de-a greși că o zi începută cu priveliștea amuzanto-scabroasă a domnului în chiloți e o zi bună. Pentru că, pur și simplu, așa s-a întâmplat de fiecare dată când l-am văzut în seminuditate – ziua respectivă a fost o zi în care s-au întâmplat lucruri bune. Pentru mine, moșul în chiloți e un semn de bine.

Ei bine, adevăr vă grăiesc, acum 10 minute eram la țigară și din nou a ieșit moșul în chiloți. Și m-am bucurat, că uite, e vineri, e un semn bun!

Doar că astăzi probabil a uitat să-și pună chiloții. A ieșit nud absolut la soare.

E ceva report la loto zilele astea ? Că efectiv simt că șansele îmi surâd.

foto: old man smiling via shutterstock

Tenis în scaun rulant

A doua ediție a Bucharest Open Wheelchair Tennis se va desfășura la Arenele BNR în București, între 5 și 8 mai – adică săptămâna asta. Evenimentul, cu un tablou de 72 de jucători (din care deja s-au înscris 35, din 20 de țări) e organizat de Fundația Licinium, Federația Română de Tenis și Federația Internațională de Tenis și are ca scop promovarea sportului de performanță în rândul tinerilor cu handicap.

În condițiile în care sunt aceleași reguli ca la tenisul clasic, doar că mingea poate cădea de două ori în teren. Vă dați seama câtă voință, câtă determinare au oamenii ăștia ? Și cât efort fac ?

Între participanți vor fi și 8 români- merită, zic eu, un minim efort de a merge să-i vedem și să-i aplaudăm și să le mulțumim că ne arată că greutățile în viață pot fi depășite, dacă vrei. Mai ales că e o competiție importantă – numărul 1 ITF (International Tennis Federation) trebuia să vină, dar s-a angrenat într-o altă competiție. Vin, în schimb, ocupanții locurilor 14 ITF (men/women).

Turneul are premii de 12.000 de dolari. Detalii aici.

Eu am să merg.

 

 

Ice karting ? Take my money now!

Îmi place tare mult să mă dau cu kartul, în ciuda faptului că greutatea mea nu-i un avantaj în această activitate, că alea au motor mic și eu am volum mare. Dar îmi place. Mă încurajează și faptul că sunt foarte bun la asta – odată, la Brașov, am reușit să NU fiu ultimul, din vreo 10 oameni care s-au dat. Dar chiar și-așa, n-am ratat nici o ocazie, niciodată.

Am avut ocazia să mă dau la Bacău, pe (cred) cel mai mare circuit de karting outdoor din România, m-am dat la Brașov, pe un circuit inside pe care mi-am bușit oarece coaste, m-am dat și la Timișoara, m-am dat și la Cluj.

Dar nu m-am dat niciodată pe gheață. Practic, ce să mai și zic, că nici nu mi-am imaginat că se poate una ca asta!

Ei bine, se poate. La AFI Palace Cotroceni se deschide, la sfârșitul lunii, primul Ice Karting din România. Trei karturi speciale, pentru gheață, care vor putea fi închiriate la patinoar printr-un sistem online sau telefonic și vor putea fi conduse de adulți și de copiii care au împlinit vârsta de 8 ani, după un scurt instructaj. Karturile funcționează pe baza unui sistem electric și “pot fi controlate și de la distanÅ£ă, prin intermediul unei telecomenzi” – ceea ce nu prea înțeleg cum vine, dar abia aștept să aflu când e lansează.

Ca idee, 10% din încasările provenite din primele 100 de închirieri de karturi pe gheaÅ£ă vor fi direcÅ£ionate către Magicamp, Tabăra Copiilor DiagnosticaÅ£i cu Cancer

Abia aștept să bat timpii lui Vali Porcișteanu! (el e în poza de mai sus)

Cu Vitara S la Raliul Sibiului

Asta o să fie noua mea mașină. Așa mi-am spus anul trecut, când am citit despre Suzuki Vitara S. Nu mersesem cu ea, nici măcar n-o văzusem live, pe net erau vreo două poze de interior, deci știam spre nimic despre ea. Dar a fost așea, ca o chimie, ca o iubire, ca o alea.

Week-end-ul ce-a trecut, oamenii de la Suzuki România mi-au dat Vitara să merg cu ea la Raliul Sibiului. Chiar dacă nu era fix viitoarea mea mașină (a mea o să fie automată, asta era manuală) – chiar și-așa, tot mi-am cimentat convingerea că va fi următoarea.

N-o să mă apuc să vă fac un review tehnic, că nu mă pricep. O să vă spun doar că e uimitor de agilă pentru un motor de 1.4 (are 140 de cai și un cuplu de 220 de la 1500 de ture în sus, probabil și pentru că are doar vreo 1200 de kg), că e prima mașină pe benzină cu 6 viteze (plus marșarier) cu care am mers, că e super comodă și că atunci când o treci în modul Sport, devine un mic Porsche. Și când o treci pe modul Snow/Mud, se transformă într-un mic Patrolozaur (Patrolozaurul e Patrolul super echipat de offroad al lui Doru).

Pe lângă dotările standard normale pentru 2016 (le găsiți aici pe toate), are un radar care te avertizează dacă mașina din fața ta frânează brusc. Dacă detectează posibilitatea unei coliziuni, sistemul avertivează sonor ÅŸi vizual ÅŸoferul asupra pericolului. Dacă pericolul de impact creÅŸte, RBS (radar breaking support) activează asistenÅ£a la frânare ÅŸi măreÅŸte intensitatea frânării de urgenÅ£ă. Dacă impactul este iminent, sistemul frânează automat vehiculul.

Și mi-a mai plăcut mult camera video pentru marșarier, care da, știu că a devenit frecventă, dar mno, la noi la țară n-aveau – e prima mașină pe care o conduc cu astfel de cameră, e foarte mișto, o să am și eu pe viitorul meu Suzuki Vitara S.

Ca idee, Vitara S pleacă de la 18.400 euro, varianta 2WD. Cea 4×4 manuală e 20.050 euro și a mea, 4×4 automată, e 21.600 euro. Cu tot cu TVA etc.

M-am cam lungit, voiam doar să vă zic că mi-a plăcut – mi-a plăcut tare. Da, o voi lua de îndată ce voi putea. Nu zic doar așa, chiar o vreau – și va fi a mea.

Altfel, am scos cu ea un consum de vreo 6%, dar n-am fost blând deloc, deci practic cred că se poate și mai puțin – mașina cu care am mers fiind pe benzină, cum am mai zis. Plus c-am urcat-o un pic pe dealuri pe la Gura Râului și pe la Dobârca, că am fost cu ea la Raliul Sibiului.

De la care vă las cu niște poze.

 

Drumul Cetăților

Bitdefender a lansat zilele trecute o aplicație care curând îmi va deveni, probabil, cea mai dragă aplicație – Drumul Cetăților. E și pentru iOS, și pentru Android.

Și de ce zic eu că o să-mi devină cea mai dragă? Pentru că mai la vară, când reluăm călătoriile Prin Transilvania, o să-mi fie de foarte mare folos. Pe scurt, Drumul Cetăților e un fel de îndrumar turistic – îți arată unde sunt, în jurul tău (dave dacice, cetăți, castele medievale și biserici fortificate). Dar, mai mult, îți arată și traseul către ele și îți oferă și informații despre ele. Când vizitezi un astfel de monument, aflat pe harta lor, poți să-ți dai check-in, iar cu cât dai mai multe check-in-uri crești în rang – pleci de la străjer, devii logofăt, apoi mare vornic și la final voievod, ceea ce sper să ajung destul de curând, evident.

Ah, și la fiecare rang de ăsta atins, primești premiu de la Bitdefender. Fain ? Fain!

Săptămâna viitoare, dar ce zic eu săptămâna viitoare, că mai îs 4 zile mari și late, o iau din loc către locuri care mi-s tare dragi de prin Transilvania. Și cum acolo-s multe, sper să mă întorc măcar mare vornic, dacă nu și mai bine.

Altfel, e o aplicație pe care v-o recomand cu drag, este foarte faină și foarte utilă în călătorii prin țara asta.

Nuts

Nu vă supărați, aveți 5 minute să vorbim despre domnul nostru alunele noastre preferate ?

Deci fistic, caju, sau fistic și caju ? Sau alune de pădure, sau arahide sau migdale ? Sau ce ?

Că momental am o dilemă personală și dacă aș fi pus să aleg, aș alege atât caju, precum și fistic sau nuci braziliene.

Deci ce ne facem, cum o rezolvăm ?

foto: alune, via shutterstock

12 ani de The Harbour

Un Harbour au Bucureștii ăștia; și-un soare.

Și acest The Harbour, unul dintre locurile cu adevărat foarte faine din București, a făcut 12 ani. Nene, am avut și eu niște cârciumi. E greu tare să faci 12 ani pe piața asta, eu știu. Ei totuși tocmai ce i-au făcut.

Și, personal, sper să mai facă 12 și încă 12. Și la fiecare aniversare să reușesc să fiu cu ei. Pentru că-s niște oameni foarte faini, pentru că au niște mâncăruri geniale, pentru că au cele mai fragede coaste pe care le-am mâncat eu în viața asta, pentru că mi-s dragi și pentru că mă simt efectiv acasă la ei.

Ne-am făcut pirați ieri, pirați care au ancorat în portul din Amzei. A râs lumea de noi, când am ieșit în stradă la fumat, dar nu atât de tare cât am râs noi toată seara.

A fost magic. La mulți ani, dragilor.

Oy!

 

Sláinte!

La mulți ani, băi, irlandejilor, wherever ați fi voi!

Anul ăsta voi petrece ziua Sfântului Patrick, alungătorul de șerpi, cu Guinness, spre deosebire de anul trecut, când tot cu Guinness. (dacă nu suntem prieteni pe fb, nici măcare n-are rost să dați click pe linkul ăsta)

Petrec eu cu Guinness, dar și Guinness petrece cu noi. Între 14 și 20 martie, într-o mulțime de orașe (București, Brașov, Sibiu, Oradea, Iași și altele) au să fie parade (la București în fiecare zi, între 18.00 și 19.00, în Centrul Vechi), muzică irlandeză, premii surpriză și chestii de-alde astea.

Și azi se lansează o aplicație – Harpeteer – cu ajutorul căreia puteți câștiga excursii la fabrica Guinness din Dublin, nene!

Și tot azi începe un concurs – concursul de Guinnesstache. Adică de mustață de bere Guinnes, na. E simplu – bei un pint, îți faci selfie cu Guinnesstache-ul, pui pe facebook cu #guinnesstache și poți câștiga beri și selfiestick-uri. Aici e concursul, ține până în 20 martie. Have fun!

Hai, că mai sunt câteva ore și dăm primul pint peste cap!

 

Re>patriot

Îmi place numele. Ideea îmi place și ea, așa c-am zis să v-o povestesc și vouă.

Ca idee generală de la care plecăm, prin banii trimiși de românii plecați în străinătate rudelor de acasă, diaspora este cel mai mare “investitor străin” din România. Doar că banii care ajung în țară sunt destinați consumului, nu investițiilor. BNR a declarat de curând că românii din afară au 28 de miliarde de euro în conturi.

Așa a apărut Re>patriot, o platformă de inspirație și informație, care își propune să faciliteze accesul românilor din străinătate la oportunitățile din țară. Re>patriot vrea să rezolve problemele care limitează accesul la informațiile privind oportunitățile de dezvoltare a unei afaceri în România și care generează lipsa de încredere în posibilitatea de a avea succes ca om de afaceri corect. E un proiect inițiat și dezvoltat de 30 de voluntari (antreprenori și executivi de top cu fonduri private) și urmărește valorizarea diasporei prin antreprenoriat.

Și unul dintre demersurile din aceste proiect este Gala Re>patriot, care are loc joi, 17 martie, de la ora 19.00, la sediul Bulboacă și Asociații din str. Dumbrava Roșie, nr. 10, București

Și ce-o fi cu Gala asta ? Păi, va avea loc o licitație unde se vor putea licita, printre altele, obiecte sau experiențe cu Simona Halep, Horia Tecău, Felix Pătrășcanu, Dragoș Anastasiu, Mihai Marcu, Gabi Szabo, Mircea Lucescu, Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ion Å¢iriac și alții. Tare sau ce ?

Într-o avanpremieră a licitației, Mircea Tudor, fondator MB Telecom și inventator român premiat la Geneva, a oferit 10.000 de Euro pentru racheta din anii ‘70 a lui Ilie Năstase, donată proiectului Re>patriot de Dragoș Dinu, CEO al Èširiac Holding.

Taxa de participare e 200 de lei și e un eveniment de black tie. Dacă vă interesează, găsiți aici detalii despre cum puteți participa.