Zilele astea am fost la Cluj.

Time out.

Dragi prieteni din Cluj, fraților, surorilor, amantelor și dragostea vieții mele și lumina ochilor mei verzi – vă rog să nu vă supărați dacă nu ne-am văzut. Efectiv nu am apucat, am fost să organizez un eveniment cu niște oameni, am muncit mult, am avut puțin timp. Dacă nu v-am anunțat că-s în oraș, e pentru că știam că n-apucăm să ne vedem, nu pentru că nu am vrut. Că io am vrut, să dabules hiena de asfalt pe coclauri de catran dacă n-am vrut! Dar nu mi-a ieșit. Dar mai vin și ne vedem, promit. Mai vin chiar repede, până într-o lună, acșuali

Time in.

În orișice caz, în acest scurt, dar intens periplu prin orașul vieții mele – take me home, to the paradise city (nu dați click dacă nu suntem prieteni pe facebook, n-o să vă ajute la ceva) – am descoperit 2 chestii foarte, foarte, dar foarte, foarte mișto, care nu ierea pe vremea mea.

Hampton by Hilton Cluj

Este un hotel senzațional. O echipă de excepție, servicii de excepție și pe vânzări, și pe cazare, și pe eveniment, și pe mese. Oricât de cârcotaș îmi doresc să fiu, să le găsesc un minus, nu-mi iese. Poate nu degeaba tocmai au luat, acum 2 zile, premiu de cel mai popular hotel de 3 stele din România – pentru că-l merită. Îmi doresc să am lunar evenimente la ei, atât de mișto și de săritori și de super profesioniști au fost. Le-aș da 11 din 10, dacă aș putea. Un hotel finisat cu materiale excelente, nimic nu e ieftin, nimic nu e la mișto. Camere spațioase, paturi extrem de confortabile, perne excelente, nu ca alea obișnuite de hotel, așternuturi de calitate, unul dintre cele mai bogate mic-dejunuri pe care le-am găsit eu în țara asta – și în altele. Plus profesionalismul oamenilor care lucrează acolo. Vocabularul meu EXTREM de bogat nu are suficiente cuvinte de laudă, vi-l recomand din suflet. Mulțumesc, Zsolt Torjai și Daniela Livitchi – sunteți de excepție! (nu a fost barter, nu avem contract de promo, nu nimic, pur și simplu oamenii au fost excepționali)

Makeba

E o cârciumioară simpatică în capăt la Inocențiu Micu Klein (știți că Micu Klein e pleonasm, da ? ok) – cum treceți de Bulgakov, spre Zidul Cetății, are o terasă simpatică pe Potaissa. Prețuri ok, nu știu nimic despre mâncare, că n-am încercat. Dar, nene, echipa de acolo e extrem-extrem-extrem de prietenoasă și dispusă să te convingă să stai mult la ei. Mi-era dor de un serviciu făcut din suflet, bravo 10 lor, mergeți să-i vizitați, dacă tot sunteți pe la TIFF.

Altfel, rămâne cum am stabilit. Cluj-Napoca e acasă și va fi mereu. This is my home, this is where i heal my hurts.