Șabloane stupide din filme

1. Când eroul e împușcat, dar are vestă antiglonț și scapă, de ce MEREU trebuie să-și deschidă cămașa să ne arate vesta ?

2. În orice luptă finală dintre personajul bun și personajul rău, de ce MEREU personajul bun trebuie s-o încaseze înainte să-l termine pe eroul negativ ?

3. În peste 90% din filmele de acțiune, cred, la un moment dat eroul pozitiv îl are pe cel negativ la 20 de centimetri de țeava pistolului/armei. De ce MEREU trebuie să stea să-l asculte pe ăla, sau să-l amenințe sau orice – de ce mereu trebuie să piardă timpul și să nu-l ardă pe fraier, dându-i timp și ocazia să fugă ?

4. Cam în toate filmele în care un personaj fură ceva dintr-o clădire și iese pe ușa din față, sau evadează tot așa, printr-o șmecherie și iese liniștit pe poarta închisorii (deghizat sau ceva), de ce mereu cineva trebuie să-l strige că și-a uitat o șurubelniță, sau o șapcă, sau altă prostie ?

5. Continuând ideea de mai sus, de ce mereu când personajul (ăla care încearcă să fugă) e strigat, stă 2-3 secunde privind în gol înainte să se întoarcă ? Nu se teme că asta l-ar putea pune pe gânduri pe ăla de l-a strigat ?

6. De ce întotdeauna când eroul pozitiv trebuie să-i transmită ceva viitoarei victime, sau nu mai are baterie, sau nu mai are semnal ? Ce naiba, toți au HTC-uri, ca mine ?

7. De ce după ce el și ea fac dulce dragoste (make sweet love to each other, zic), când unul dintre ei se dă jos din pat, se învelește în cearceafuri ? Ce, devin brusc pudici ? La fel, de ce după ce termină această populară și îndrăgită activitate, când își mai spun dulci nimicuri stau cu cearceafurile între ei ? Ce, le e brusc silă să se mai atingă ?

and so on…

 

Cu Twitterul prin Serbia

O poveste scurtă, de dimineață, ca să vedeți pe unde se poate ajunge.

Pe ministrul de Externe al Serbiei îl cheamă Vuk Jeremic.

Ei bine, cineva a făcut un cont fals de twiter – @vookjeremic – de pe care a început să înjure. Politicieni sârbi, politicieni din alte țări, pe toată lumea.

Ei bine, adevăratul Jeremic ce-mi făcea ? Simplu, a pus SBPOK-ul (Serviciul de combatare a crimei organizate) să ia la puricat toate conturile false de twitter legate de numele lui. Apoi a scris la Twitter și Twitter a șters contul fals. Pur și simplu.

Bloggerii și twitteriști din Serbia s-au crizat maxim când au aflat că SBPOK s-a băgat pe fir. Desigur, nu i-a băgat nimeni în seamă.

Ministerul a dat un comunicat că ei nu închid TOATE conturile false legate de Vuk Jeremic, dar la ăsta era prea de tot, că afecta relațiile externe ale statului, blablabla.

Așa că dacă vă pasionează conturile false de politicieni, e bine să fiți un pic atenți, că se poate ajunge departe.

știrea originală e aici

Klausen Burger

notă: acesta NU este un advertorial. pur și simplu am găsit un loc foarte fain și mă gândesc c-ar fi bine să-l știe și alții. Așa, ca să fie limpede.

În Cluj-Napoca apar berăriile într-o veselie. Fabrica de Bere Ursus, Ludwig Bavarian Bierhouse, Klausen Burger și-or mai fi. Când zic că apar într-o veselie, mă refer la faptul că acum un an nu era nici una dintre astea (sau nu știu eu să fi fost).

De Fabrica de Bere v-am povestit, la Ludwig n-am ajuns încă. Azi vă povestesc de Klausen Burger.

Decorul

E genul ăla de loc în care simți că aparții din momentul în care intri. Dacă ai norocul să te întâmpine și-o Cristină zâmbitoare, ești cumva fermecat pe loc și chiar nu-ți mai vine să pleci. Niciodată.

Klausen Burger are o sală mare și foarte, dar foarte aerisită. Adică oriunde ai sta, n-ai impresia că esti prea aproape de masa de alături. Ceea ce pentru mine e mare lucruri. În sala asta intră cam 150 de persoane, lejer. Au și-o scenă, unde din când în când sunt concerte.

Oamenii de-acolo se pregătesc să lanseze propria lor bere, pentru care încă n-au primit ok-ul de la autorități – dar înțeleg că nu mai durează mult, eu unul abia o aștept.

Servirea

De 10, sincer. Sau cel puțin așa am avut eu noroc să fie în cele două dăți în care i-am vizitat. În plus, au o chestie tare faină – poți bea bere din halba ta personală. Adică o aduci, o lași aici și doar tu bei din ea. Între două vizite, halba ta stă închisă într-un dulap.

(a mea e, evident, aia cu stema Serbiei)

Nu sunt foarte multe beri la Klausen Burger (am numărat 18 sortimente) dar sunt berile potrivite. Eu mă bucur la Bavaria la halbă și la Holsten nefiltrată.

A, și au niște biscuiți simpatici 🙂

Mâncarea

Ca să treci prin tot meniul, trebuie să vii de multe ori, că-i stufos, nu glumă. Și nu pentru oameni care țin diete sau care trag de colesterol în jos (mă rog, au și salate, dar eu le-am ignorat). Noi ne-am comandat mai multe, după cum urmează:

Jacket Potatoes & 3 sausages (550 g)

Mix Bavarez (1100 g)

Piept de pui cu sos de bere (550 g) – poză făcută de măiastrul Palatkas

3 feluri de mâncare, 4 oameni extrem de încântați. Sosul ăla de bere de pe pui este pur și simplu de neuitat.

Au mai fost și niște coaste, da’ nu prea ne-au impresionat, așa că nu vi le povestesc. A, și v-am arătat gramajele ca să vedeți că-s porții pentru oameni foarte serioși 🙂

Prețuri ? Păi… o Holsten nefiltrată e 6 lei. Mix-ul Bavarez e 37 de lei, dar e pentru două persoane. Cartofii cu 3 feluri de cârnați sunt 19 lei, la fel și puiul cu sos de bere. Una peste alta, super decent – desigur, părerea mea.

Klausen Burger e un loc frumos, în care o să-mi petrec, probabil, multe seri – când o să am ocazia. Și vă recomand să-l încercați, că oamenii de-acolo chiar încearcă să fie bine.

PS: ar trebui să încep să-mi fac un sistem de punctaj, ceva de genu’ “5 crivăți e perfect, 1 crivăț e nașpa” – că prea scriu de cârciumi în ultima vreme 🙂

O discuție la spălătoria de mașini

Haideți, domnu’, măcar hârtiile astea puteați să le aruncați, îmi spune puștiul minor care-mi spală mașina și despre care cred că-i exploatat ilegal, numa’ zic.

Nu-i răspund, că i-aș răspunde urât. Adică nu de aia am dus mașina la spălat, că era murdară ? Dacă o curățam pe jumătate, îi dădeam doar jumătate din bani ?

Așa că îl las în pace. O termină după vreo 45 de minute. Îi dau 5 lei (peste, evident). “ia, să-ti treacă supărarea că am lăsat eu hârtii în mașină”.

La care puștiul minor (despre care cred că-i exploatat ilegal, numa’ zic) îmi răspunde cu gura până la urechi:

Nu vă speriați, că nu m-am supărat. Puteți să mai veniți oricând.

Speechless.

La Fabrica de Bere Ursus

Aceasta este o poveste nu foarte scurtă despre o inițiativă foarte faină, o investiție majoră, un brand – Ursus Breweries – care a făcut un loc unic și care arată foarte, foarte, foarte bine, o bere bună și despre cum o ospătăriță care are o zi proastă (și o creștere proastă, probabil) poate arunca cu noroi în toate cele de mai sus.

Mi-am dorit mult să ajung la berăria deschisă la Fabrica de Bere Ursus, săptămâna trecută. Mi-a fost imposibil. După ce-am citit părerile celor care au participat la eveniment, mi-a părut și mai rău. M-am ofticat de-a dreptul, ca să fiu sincer, când am citit și am văzut pozele la Dragoș. Și mi-am promis că prima oară când ajung în Cluj, musai merg să vizitez noua minune a orașului. Și am mers.

Partea plină a halbei

Pfuai, cât de frumos e locul! O spun cu toată rațiunea, nu știu multe cârciumi în România care să arate atât de frumos.

Terasă mare-mare, aranjată frumos. 4 încăperi: Camera Barului, Camera Malțului, Camera Laborator, Camera Restaurant (găsiți multe poze la Gaben). Instalații de bere funcționale integrate perfect în design, mese mari, spații largi. Meniul de mâncare e cel de la Euphoria, înteleg că ei se ocupă de administrarea locului. Euphoria înseamnă mâncare bună, minuni la grătar, mă rog, chestii care fac berea să curgă și mai bine. Și punctul pe i al noii berării – berea Ursus nefiltrată. Mă, e bună. Îmi place, aș bea-o, cum ar zice Sîrb.

Partea goală a halbei

Cum spuneam, berăria e administrată de oamenii de la Euphoria. Amu… eu la Euphoria (și în Piața Muzeului, când era, și pe Pavlov) am fost de nenumărate ori și n-a fost nici măcar o singură dată în care să fiu nemulțumit de ceva acolo. Întotdeauna mâncarea a fost bună, berea rece și servirea ireproșabilă (sau măcar foarte bună).

Well… la noua berărie există o fată, o ospătăriță. O cheamă Mihaela, sau cel puțin așa scria pe bon, care aruncă cu noroi – în toată investiția Ursus Breweries și în tot efortul colegilor ei de-a face lumea să se simtă bine – cu o nonșalanță rar întâlnită.

Pasul 1.

Am comandat, mai întâi, un pahar mic de Ursus nefiltrată. Normal, nu ? Voiam să văd cum e, înainte să mă arunc la o halbă întreagă. Apoi am gustat-o, mi-a plăcut, am comandat o halbă. PRIMA halbă, da ? Well, fata mi-a pus halba în față – PRIMA halbă, da ? – și mi-a zis “asta e ultima, nu mai avem nefiltrată”.

Eu am rămas un pic stupefiat (cum naiba se termină berea la FABRICA DE BERE marți la ora 19.00 ?). Ea, văzând figura mea uimită, mi-a spus cu un sictir total “ce, nu înțelegi ce zic ?”

Pasul 2.

Pentru că s-a terminat berea pentru care veniserăm 4 oameni acolo, am cerut nota. 21 de lei. Desigur, i-am lăsat exact 21 de lei. Pentru ce să-i las vreun ban în plus ? Pentru sictirul afișat când a vorbit cu mine sau pentru cele 20 de minute în care am așteptat după prima și ultima bere ?

Ei bine, fata a luat nota și banii, i-a numărat, a verificat și nota, a văzut că nu i-am lăsat nimic, a mototolit bonul și mi l-a aruncat în față.

Mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Aseară așa am rămas. Și eu, și cei trei prieteni cu care eram. Adică nu doar că n-am mai pățit niciodată așa ceva, da’ nici măcar n-am mai auzit vreodată să se întâmple asta cuiva. Și, după cum unii știți, am avut de-a face cu mulți ospătari în ultimii ani.

Concluzia ? Vă recomand călduros să mergeți la Fabrica de Bere. Arată frumos, berea e bună (și o puteți bea doar la Cluj), mâncarea e bună. Dar, când vă așezați la masă, întrebați ospătărița cum se numește. Dacă e această Mihaela, sincer, mutați-vă la altă masă. Că vă poate strica toată experiența unei seri faine.

LE: o analiză faină a Groparelui, pe aceeași temă

Prin Sibiul lor

Am fost la Sibiu (sau am trecut prin el) de nenumărate ori. Nu a exista nici măcar o singură dată în care să nu descopăr ceva care să mă atingă, emoțional, foarte tare. De la tarabele cu brânză din Piața Cibin, la care m-a dus Groparu, până la momentele de suflet de care povesteam aici, Sibiul mi-a oferit de fiecare dată clipe și imagini care mi-au uns sufletul.

Bun. Acum înmulțiți intensitatea unei astfel de senzații cu 1.000. Mno, cam așa m-am simțit în week-end-ul trecut, #prinsibiulmeu.

N-o să vă povestesc despre ce-am văzut pe-acolo și despre câte lucruri am aflat, au făcut-o ceilalți (din motive pur tehnice, mi-a luat 3 zile să scriu acest articol). AuraÅŸ, Groparu, TVdece-ii, Denisa, Nebuloasa, Chinezu, Alina, Hoinaru, Miruna, Ruxa, Gogu, Toma, Claudia, Cristi, Gaben, Alexandra ÅŸi Liviu au scris deja (sau vor scrie) despre minunile vizitate și despre cum Sibiul are o grămadă de primul/prima: primul spital din spațiul românesc, prima școală din spațiu românesc, prima popicărie din România (la care am jucat popice cu Răzvan cu o bilă veche de 100 de ani) și multe altele.

O să vă zic, însă, de oamenii care au făcut să se întâmple lucruri. Oamenii care s-au agitat ca noi, o mână de oameni, să ne simțim ca niște regi în week-end-ul ce-a trecut, să le învățăm orașul și să-l propovăduim și altora. Pentru că numai niște oameni extrem de pasionați de orașul lor, extrem de ambițioși și extrem de simpatici putea face să fie ATÂT de bine evenimentul ăsta. Tudor, Răzvan, Diana, Raluca, Eliza, RareÅŸ, Pancu, Alexandra, Andra, Nosfer – sunt oameni pe care, cred, ar trebui musai să-i întâlniți când ajungeți prin Sibiu și să stați la o poveste cu ei.

Iar Brylu, tartoru’ șef… mă copii, Brylu e o poveste de om. E un om pe care îl cunosc de-o viață, deși l-am întâlnit prima dată acum vreo lună, poate două. Și din secunda în care am dat mâna cu el prima dată mi-a fost prieten – și a fost meritul lui, nicidecum al meu. Brylu e unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut în ultimii ani. Sau în viața asta, de fapt.

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de AsociaÅ£ia pentru ÎnfrumuseÅ£area OraÅŸului Sibiu ÅŸi cofinanÅ£at de Consiliul Local Sibiu prin Primăria ÅŸi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Alături de aceste instituÅ£ii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter ÅŸi Autonom. Mulțumim pentru sprijin restaurantului Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage Pub, Supporter Sports Pub & Grill, Oldies Pub, CNM Astra ÅŸi Muzeului Național Brukenthal.

Poslednja noc

Probao sam, brate, ali ni se moglo. 🙁

Ja idem, a ti ostani sa mnom.

PS: Hvala, Milorade.

Djordje Balasevic – Ringispil

PS: din când în când, mai citiți articolul ăsta. Așa, ca să v-aduceți aminte. Ca să nu uitați.

PPS: un citat care ar trebui să devină proverb:

Când aveai ceva de zis, asculta ore în ÅŸir. Fără să întrerupă. CâÅ£i români aÅ£i văzut să facă asta? CÂŢI ROMÂNI NU TE ÎNTRERUP DUPĂ PRIMELE 12 SECUNDE SĂ ÎÅ¢I SPUNĂ CĂ CE AU PĂÅ¢IT EI E ÎNCĂ ÅžI MAI COOL???

Locurile mele preferate #dinRomania

România are multe locuri frumoase de care eu am aflat cu Redescoperă România. Așa cum, desigur, are multe locuri frumoase în care n-am ajuns încă – dar lucrez la asta 🙂

Mi-ar fi tare greu să fac un top al locurilor mele preferate, așa că o să le prezint la întâmplare. Sunt locuri în care oricând aș reveni cu bucurie în suflet.

Enisala. O cetate veche de șapte sute de ani într-un peisaj uimitor.

Histria. O cetate mai veche, de vreo 2700 de ani, cu un muzeu impresionant

Mănăstirile din nordule Moldovei. Voroneț și Văratec în special.

Memorialul Durerii de la Sighet e un loc pe care orice român al trebui să-l viziteze măcar o dată în viață. Ca să nu uităm.

Saschiz. Pentru cetate, pentru priveliște și pentru Hanul Cetății – un han la care mă voi opri de fiecare dată când voi trece pe-acolo.

Transfăgărășan. Probabil cea mai frumoasă șosea din România.

Și, dacă tot suntem pe-acolo, Lacul Bâlea. E fascinant să vezi oameni care schiază vara, în iulie.

Salina Turda. Foarte, foarte frumos amenajată. Poza e furată de la Doru.

Sibiu. De fiecare dată când merg descopăr lucruri noi și fermecătoare. Poza e furată de pe Flickr.

Sibiu

Barajul de la Gilău. Priveliștea are darul de a mă umple de energie de fiecare dată.

Cluj. Orașul meu de suflet, locul care întotdeauna îmi va fi “acasă”. Poză luată tot de pe Flickr

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Prin Sibiu

Sibiul va fi întotdeauna unul dintre orașele mele favorite din România – în top 3, chiar.

Un autobuz spre București pierdut la început de an, o zi în care Groparu mi-a povestit istoria fiecărei cărămizi din centrul orașului, o seară la Cafe Wien, săptămâna petrecută la FITS 2011 – sunt momente care n-au să mi se șteargă niciodată din suflet. Oricum l-ai lua, Sibiul are un farmec unic. Unde mai pui că acolo locuiește cea mai frumoasă femeie din județul Sibiu și din toate județele învecinate 🙂

În week-end o să văd orașul din nou, cu un nou ghid. Brylu (om care mi-e atât de drag că m-aș duce oricând și oriunde să stau la o bere cu el) ne-a invitat, pe mine și pe alți oameni, să luăm orașul la pas și să aflăm TOTUL despre el 🙂 Oricât am fost pe drumuri zilele astea și oricât o să mai fiu în următoarele, abia aștept week-end-ul ăsta.

#prinSibiulmeu este un proiect organizat de AsociaÅ£ia pentru ÎnfrumuseÅ£area OraÅŸului Sibiu ÅŸi cofinanÅ£at de Consiliul Local Sibiu prin Primăria ÅŸi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Alături de aceste instituÅ£ii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter ÅŸi Autonom.