Etapa 2011 a proiectului Redescoperă România s-a încheiat la sfârșitul săptămânii trecute. La Sâmbăta de Sus am șezut și-am plâns 🙂

Și-am râs, și ne-am luptat în niște probe de concurs, și ne-am jucat, și ne-am pupat și ne-am îmbrățișat și ne-am bucurat unii de alții.

Redescoperă România a însemnat mult pentru mine. Pe de-o parte, datorită locurilor pe care le-am descoperit și lucrurilor pe care le-am învățat în excursie. Pe de altă parte, însă, datorită oamenilor de poveste pe care i-am cunoscut cu ocazia asta și de care m-am lipit sufletește.

Căci nu-i de colo ca, după o astfel de experiență, să rămâi și cu amintiri frumoase și cu prieteni frumoși.

Mai vreau 🙂

Redescopera Romania este un proiect Petrom, impreuna cu BCR,Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

România are multe locuri frumoase de care eu am aflat cu Redescoperă România. Așa cum, desigur, are multe locuri frumoase în care n-am ajuns încă – dar lucrez la asta 🙂

Mi-ar fi tare greu să fac un top al locurilor mele preferate, așa că o să le prezint la întâmplare. Sunt locuri în care oricând aș reveni cu bucurie în suflet.

Enisala. O cetate veche de șapte sute de ani într-un peisaj uimitor.

Histria. O cetate mai veche, de vreo 2700 de ani, cu un muzeu impresionant

Mănăstirile din nordule Moldovei. Voroneț și Văratec în special.

Memorialul Durerii de la Sighet e un loc pe care orice român al trebui să-l viziteze măcar o dată în viață. Ca să nu uităm.

Saschiz. Pentru cetate, pentru priveliște și pentru Hanul Cetății – un han la care mă voi opri de fiecare dată când voi trece pe-acolo.

Transfăgărășan. Probabil cea mai frumoasă șosea din România.

Și, dacă tot suntem pe-acolo, Lacul Bâlea. E fascinant să vezi oameni care schiază vara, în iulie.

Salina Turda. Foarte, foarte frumos amenajată. Poza e furată de la Doru.

Sibiu. De fiecare dată când merg descopăr lucruri noi și fermecătoare. Poza e furată de pe Flickr.

Barajul de la Gilău. Priveliștea are darul de a mă umple de energie de fiecare dată.

Cluj. Orașul meu de suflet, locul care întotdeauna îmi va fi “acasă”. Poză luată tot de pe Flickr

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Începutul celei de-a 7-a zile, ultima, cum ar veni, ne-a prins la Sighișoara. Nu știu cum naiba se face, dar eu am mai fost în Sighișoara și niciodată nu mi-a plăcut (prea tare). Acum, însă, mi s-a părut de vis. Cel mai probabil pentru că am fost cu atâția oameni extrem de faini (adică practic toți cei din grupul de plimbăreți).

O parte dintre pozele de mai jos sunt făcute de Andra

O să sar peste faptul că înainte de a ne sui în mașini, ne-am pupat și îmbrățișat de mai multe ori, că tot nu ne dădeam plecați nicicum. Ne-am despărțit în două grupuri, iar cel din care am făcut eu parte, condus de Doru și Augustin, a pornit spre Biertan. Unde am vizitat Biserica Fortificata

E frumoasă Biserica Fortificată. O biserică-cetate, cu 3 rânduri de ziduri de apărare, construită prin 1480, cu un altar uimitor. Aici am văzut, pentru prima dată, o “închisoare conjugală”, unde soții care se certau erau închiși până se împăcau – cu o singură farfurie, o singură cană de apă și un singur pat. Eu știu cupluri din zilele noastre care ar fi și astăzi împreună dacă ar mai exista “instituția” asta 🙂

Ne-am îndreptat apoi spre Saschiz, să vedem cetatea de-acolo.

Cetatea ca cetatea, dar drumul până (aproape de ea) a fost urcat cu Dusterele conduse de Doru și de Augustin.

Și credeți-mă, în realitate nu e DELOC așa ușor cum pare în poze.

Dacă tot am fost sus pe deal…

… Augustin a profitat de moment ca să-și înalțe din nou zmeul. Când văd cât de fericit e omul când se joacă cu zmeul încep să mă gândesc foarte serios să-mi iau și eu, cât mai curând. Păi uitați-vă un pic la filmul ăsta făcut de Răzvan și spuneți sincer, nu vreți și voi ?

După cetate, Doru ne-a dus la Hanul Cetății. Eu am trecut de zeci de ori pe lângă locul ăsta, fără să știu cât de frumos e. M-am oprit o singură dată să mănânc acolo, și am mâncat ceva omletă, pentru că nu știam ce bucurii gastronomice are doamna Lidia pregătite pentru drumeți

Hanul Cetății e făcut pe locul unui vechi han (de pe la 1800) și păstrează liniile vechii construcții și chiar și o bună parte din materialele de construcție. Dacă ajungeți pe-acolo, vizitați-l musai.

Drumul către București a fost foarte, foarte lung. Pur și simplu ne-am lăsat pe mâinile celor doi aventurieri, Doru și Augustin. Care ne-au plimbat prin zona Moeciu, prin Cheile Dâmbovicioarei și prin alte locuri faine, încercând să stea cât mai puțin pe asfalt și cât mai mult pe coclauri.

În ziua aia, Doru și Augustin (și tot traseul parcurs, de altfel) mi-au schimbat viața. Poate pare că mă joc cu cuvinte mari, dar nu e deloc cazul. Pur și simplu am alte dorințe și alte priorități și alte planuri decât aveam până atunci. Așa cum – sper – o să vedeți în lunile următoare. Evident, lor n-o să le zic asta, că li se suie la cap rău de tot, dar cumva trebuia să le mulțumesc.

Săptămâna asta de Redescoperă România a fost una dintre cele mai faine perioade pe care le-am trăit în ultimii ani. Sună clișeistic, știu – dar cuvintele nu pot cuprinde, ca să zic așa.

Ce să mai și zici ?

Doar că vă mulțumesc vouă, tuturor celor cu care am călătorit, că existați în viața mea 🙂

Redescoperă România este un proiect Petrom, susÅ£inut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 ÅŸi Muzeul National al Taranului Roman.

 

Înainte de poveștile ultimei zile, vreau să vă rog să vă uitați la acest film, făcut de Răzvan.

Cam așa a fost în plimbarea noastră #dinromania

Drumuri bune, colegii.

The making-of #dinromania from trafictube on Vimeo.

În satul Șurdești din Èšara Chioarului există o tradiție cu istorie lungă – Udătoriul. A existat înainte de comuniști (care au interzis acest obicei) și a fost adus din nou la viață după 1990. Pe scurt, e un mod de a-l celebra pe cel mai harnic om din sat. Pentru asta, oamenii se strâng în a doua zi de Paște la Biserică.

(întâmplător, la Șurdești e cea mai înaltă biserică veche de lemn din lume)

Cu mic, cu mare, în straie populare…

… turiștii sau oamenii locului asistă la ceremonie.

După slujbă, oamenii îl aclamează pe cel ales ca fiind cel mai harnic, apoi se încinge o horă în fața Bisericii. După care tot satul pleacă acasă la Udătoriu, care a ascuns un bănuț undeva în ogradă. Dacă flăcăii din sat îl găsesc înainte ca el să fugă, Udătoriu plătește masa, muzicanții și băutura. Dacă nu, plătesc flăcăii, ideea de bază fiind că, oricum, se petrece cu această ocazie.

În puține părți din țară se mai păstrează astfel de obiceiuri. Și e tare păcat. Merită să mergeți de un Paște la Șurdești, să vedeți cum arată toată povestea asta în realitate.

Altfel, în a doua zi de Paște am văzut cel mai mare steag românesc pe care l-am văzut vreodată, la Beclean.

Am vizitat Mănăstirea de la Rohia, lângă care n-am înțeles exact de ce se construia o clădire cu foarte multe etaje.

Apoi am mers pe un drum care, practic, nu există – drumul dintre Rohia și Dej – și spre seară am ajuns la Sighișoara. Dar asta episodul viitor 🙂

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Ultimele 2 zile au fost foarte, dar foarte pline. Și netul n-a fost chiar la îndemână.

Dar mâine seară, când ajung la Timișoara, am să vă povestesc despre tradițiile uimitoare din a doua zi de Paște (din Maramureș), de Sighișoara și de locurile fermecătoare pe care le-am văzut, ghidați de Doru, în drumul către București.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Slujba de Înviere în satul Groși, județul Maramureș, e cu totul și cu totul altfel decât orice altă slujbă de Înviere pe care am văzut-o vreodată.

În sensul că n-am mai văzut niciodată slujbă de înviere cu artificii și taragot. La Biserica din sat, oamenii cântau “Hristos a înviat”, iar la Mănăstirea din deal oamenii răspundeau “Adevărat a înviat!”. Apoi artificii, apoi taragot. Apoi repetau. A fost o experiență interesantă pentru mine.

După câteva ore de somn, am pornit pe același traseu de poveste, dar cu drumuri tare proaste care unește Vișeu de Baia Sprie. Răsăritul de pe Gutin e mai frumos decât răsăritul pe multe plaje.

La Gara din Vișeu ne-așteptau jucători, ceterași, horincă și plăcinte. Mult n-a durat până am încins hora cu ei.

Și-am văzut pentru prima dată Mocănița.

Eu, mărturisesc, am avut niște prejudecăți legate de Mocăniță. Mă gândeam eu, în mintea mea – ce poate fi ATÂT de interesant la o plimbare foarte lentă cu trenul prin pustietate ?

Mă înșelam, desigur, maxim. Plimbarea cu Mocănița ne-a rupt de lume pentru vreo 7 ore, și tare bine ne-a prins – pe platou sus la Vaser, o mână de oameni între 20 și 35 de ani am fost din nou copii pe malul râului.

Am încheiat ziua cu tentativa de a vizita Cascada Cailor. Dar pentru că sus la Cascadă oscila intens între ploaie și ninsoare, colegii de drum s-au mulțumit să se plimbe cu telescaunul. Iar eu m-am mulțumit să le fac poze.

Azi pornim spre Sighișoara. Cu Dusterele. Care știu să stea în 3 roți 🙂

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Am mai zis cât de tare mi-am dorit să ajung în Maramureș. Ei bine, azi am ajuns. Pentru prima oară. Și trebuie să recunosc că e mult peste așteptările mele – cel puțin din cât am văzut până acum.

Prima oprire. TOATĂ lumea din benzinărie se uita lung la cele 6 mașini branduite cu Redescoperă România din care au coborât 24 de inși îmbrăcați în albastru, dansând și cântând.

Apoi ne-am despărțit iar în echipe. Echipa din care am făcut eu parte s-a oprit la Muzeul Ouălor încondeiate din Ciocănești, județul Suceava. Înainte să intrăm în Muzeu, am admirat un pic panul extrem de explicit care te îndreaptă către Mănăstirea Sfânta Cruce din localitate.

Nu e fotoșopat, nu bătatea soarele, nu e o poză greșită. Pur și simplu, așa arată.

Muzeul… sincer, nu trebuie ratat dacă sunteți prin zonă. Nu doar că are cele mai frumoase ouă încondeiate pe care le-am văzut vreodată (mai jos e chiar cel mai frumos dintre ele, după gustul meu), dar are o sală a plutașilor, unde am văzut cum se fabrică plutele și cum se navighează cu ele, o sală a stânei, unde sunt instrumente de făcut brânză, lapte și un iaurt care poate sta la beci chiar un an, fără să se strice.

Momentul magic al Muzeului e o fotografie veche de vreo 80 de ani, cu 3 doamne din localitate care, atunci, la vremea lor, au câștigat locurile 1, 2 și 3 la concursul de frumusețe de la Cernăuți. Un fel de Miss Bucovina al vremurilor. Acestea sunt doamnele cu pricina. Una dintre ele a fost bunica actualului primar.

Ne-am grăbit apoi spre Sighetul Marmației (o întrebare stupidă – ce e aia Marmația și ce e ăla un sighet ? de ce are Marmația un sighet și ce face cu el ?)

Am vizitat Memorialul Durerii. Un loc care, după cum bine zicea TheFUA, ar trebui vizitat măcar o dată în viață de orice român. Ca să nu uităm.

Am intrat 12 oameni în Muzeu. Toți am ieșit răvășiți, fără să putem spune exact de ce. Dar când vezi câți oameni au murit acolo degeaba, fără să fi făcut nimic rău, câte valori au fost eliminate acolo, cât de tare s-au străduit comuniștii să-i distrugă pe toți cei care putea transmite mai departe niște valori, cumva înțelegi de ce azi suntem neamul care suntem. Și te răvășește.

Așa cum te enervează imbecilii care, ajunși acolo, își fac poze funny de Hi5 privind prin vizetele ușilor de la celule, sau punându-și cătușele din camera de tortură și râzând stupid. E trist. Trist de tot.

Următorul nostru obiectiv a fost Cimitirul Vesel de la Săpânța. Alt loc pe care visam să-l vizitez de mic. În umila mea opinie, nu e nimic vesel acolo. Dimpotrivă. Dar locul merită vizitat, categoric, e un loc unic.

Aș vrea să nu trec în fugă peste drumul superb dintre Suceava și Maramureș, apoi dintre Săpânța și Baia Sprie. Drumuri de poveste, păcat că-s tare, tare prost întreținute.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.