La Fabrica de Bere Ursus

Aceasta este o poveste nu foarte scurtă despre o inițiativă foarte faină, o investiție majoră, un brand – Ursus Breweries – care a făcut un loc unic și care arată foarte, foarte, foarte bine, o bere bună și despre cum o ospătăriță care are o zi proastă (și o creștere proastă, probabil) poate arunca cu noroi în toate cele de mai sus.

Mi-am dorit mult să ajung la berăria deschisă la Fabrica de Bere Ursus, săptămâna trecută. Mi-a fost imposibil. După ce-am citit părerile celor care au participat la eveniment, mi-a părut și mai rău. M-am ofticat de-a dreptul, ca să fiu sincer, când am citit și am văzut pozele la Dragoș. Și mi-am promis că prima oară când ajung în Cluj, musai merg să vizitez noua minune a orașului. Și am mers.

Partea plină a halbei

Pfuai, cât de frumos e locul! O spun cu toată rațiunea, nu știu multe cârciumi în România care să arate atât de frumos.

Terasă mare-mare, aranjată frumos. 4 încăperi: Camera Barului, Camera Malțului, Camera Laborator, Camera Restaurant (găsiți multe poze la Gaben). Instalații de bere funcționale integrate perfect în design, mese mari, spații largi. Meniul de mâncare e cel de la Euphoria, înteleg că ei se ocupă de administrarea locului. Euphoria înseamnă mâncare bună, minuni la grătar, mă rog, chestii care fac berea să curgă și mai bine. Și punctul pe i al noii berării – berea Ursus nefiltrată. Mă, e bună. Îmi place, aș bea-o, cum ar zice Sîrb.

Partea goală a halbei

Cum spuneam, berăria e administrată de oamenii de la Euphoria. Amu… eu la Euphoria (și în Piața Muzeului, când era, și pe Pavlov) am fost de nenumărate ori și n-a fost nici măcar o singură dată în care să fiu nemulțumit de ceva acolo. Întotdeauna mâncarea a fost bună, berea rece și servirea ireproșabilă (sau măcar foarte bună).

Well… la noua berărie există o fată, o ospătăriță. O cheamă Mihaela, sau cel puțin așa scria pe bon, care aruncă cu noroi – în toată investiția Ursus Breweries și în tot efortul colegilor ei de-a face lumea să se simtă bine – cu o nonșalanță rar întâlnită.

Pasul 1.

Am comandat, mai întâi, un pahar mic de Ursus nefiltrată. Normal, nu ? Voiam să văd cum e, înainte să mă arunc la o halbă întreagă. Apoi am gustat-o, mi-a plăcut, am comandat o halbă. PRIMA halbă, da ? Well, fata mi-a pus halba în față – PRIMA halbă, da ? – și mi-a zis “asta e ultima, nu mai avem nefiltrată”.

Eu am rămas un pic stupefiat (cum naiba se termină berea la FABRICA DE BERE marți la ora 19.00 ?). Ea, văzând figura mea uimită, mi-a spus cu un sictir total “ce, nu înțelegi ce zic ?”

Pasul 2.

Pentru că s-a terminat berea pentru care veniserăm 4 oameni acolo, am cerut nota. 21 de lei. Desigur, i-am lăsat exact 21 de lei. Pentru ce să-i las vreun ban în plus ? Pentru sictirul afișat când a vorbit cu mine sau pentru cele 20 de minute în care am așteptat după prima și ultima bere ?

Ei bine, fata a luat nota și banii, i-a numărat, a verificat și nota, a văzut că nu i-am lăsat nimic, a mototolit bonul și mi l-a aruncat în față.

Mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Aseară așa am rămas. Și eu, și cei trei prieteni cu care eram. Adică nu doar că n-am mai pățit niciodată așa ceva, da’ nici măcar n-am mai auzit vreodată să se întâmple asta cuiva. Și, după cum unii știți, am avut de-a face cu mulți ospătari în ultimii ani.

Concluzia ? Vă recomand călduros să mergeți la Fabrica de Bere. Arată frumos, berea e bună (și o puteți bea doar la Cluj), mâncarea e bună. Dar, când vă așezați la masă, întrebați ospătărița cum se numește. Dacă e această Mihaela, sincer, mutați-vă la altă masă. Că vă poate strica toată experiența unei seri faine.

LE: o analiză faină a Groparelui, pe aceeași temă