Foarte frumoasă reclamă. De altel, Cosmote a mai făcut reclame frumoase.
via domnul Bunescu
notă: aceasta este părerea mea despre o mașină cu care am parcus aproape 1.000 de kilometri în două zile. E o părere subiectivă. Pentru review-uri profesioniste, vizitați Automod sau Automarket.
Mie întotdeauna mi-au plăcut Å kodele. Ca fapt divers, am avut, de-a lungul anilor, două Octavia. Cu una am bătut o bună parte din Europa și nu m-a dezamăgit în nici un moment. M-am plimbat și cu o Yeti și am numai amintiri faine cu ea.
De data asta, m-am plimbat Prin Transilvania cu o Å koda Rapid Ambition, pe care mi l-au dat prietenii de la Compexit pentru una dintre călătorii. Mașina cu care am mers eu are un motor de 1.2 TSI, de 86 CP. Ca să fiu sincer, u pic am strâmbat din nas când am auzit motorizarea, înainte să pornesc cu ea la drum, pentru că mașina cu care merg eu în mod obișnuit are un motor ceva mai mare și mai mulți cai. În plus, mașina nu e chiar mică (e undeva între Fabia și Octavia) și m-am temut că-i un pic submotorizată.
Însă chiar înainte să ies din Cluj-Napoca mi-a trecut această nemulțumire, ba chiar am fost încântat de felul în care accelerează Å koda Rapid. Am aflat, apoi, că se mișcă atât de iute datorită faptului că este făcută din materiale ușoare. Spre exemplu, modelul cu care am mers eu are doar 1155 kg, deși are o lungime de 4.48 metri. Ca și comparație, mașina mea e doar un pic mai lungă și are vreo 500 de kg în plus.
Un alt lucru care mi-a plăcut la Rapid e că e foarte spațioasă – e o mașină de familie, are un portbagaj de 530 litri, o mulțime de loc pentru picioare și în față și în spate. E o mașină mai încăpătoare decât pare de-afară. Este și o mașină sigură – are în dotarea standard 6 airbag-uri (pentru cap, laterale și frontale), avertizoare pentru centurile de siguranță din față, ESC (program electronic de stabilitate), sistem Isofix pentru scaune de copii. De altfel, este o mașină de 5 stele EuroNCAP.
În ceea ce privește ținuta de drum, e o mașină de condus cu zâmbetul pe față. Asta, firește, dacă n-ai porniri de șofer de raliu la volan, ea fiind totuși o mașină de familie. Stă binișor în curbele strânse (dacă nu le abordezi foarte brutal), trece cu ușurință peste linii de tramvai, canalizări și gropi și este, cum spuneam, o mașină destul de sprintenă pentru micul ei motor. Pe scurt, e o mașină pe care-ți face plăcere s-o conduci pe drumurile patriei.
Interiorul e destul de… auster, să zicem. Nimic extravagant, dar totul e la îndemână. Modelul cu care am mers eu are comenzi pe volan, elemente cromate pe volan, pe schimbător, pe ceasurile de bord, așa cum și mânerele interioare ale ușilor sunt cromate. Are, însă, tot felul de spații de depozitare interesant – spre exemplu, în capacul rezervorului se află o racletă, sub scaunul șoferului se află un spațiu pentru vesta reflectorizantă, spațiu pentru sticlă în ușile din față, 4 inele de amarare în portbagaj. Iar volanul, schimbătorul și maneta frânei de mâne erau îmbrăcate în piele.
Pe drumurile bătute de mine, Å koda Rapid a scos un consum de aproximativ 5,2 – 5.3%, cu clima pornită permanent și cu câteva segmente în care… i-am testat performanțele, să zicem. E drept, am mers mai puțin prin oraș și mai mult pe drumuri (unele pustii).
Ca să concluziomăm – mi-a plăcut foarte tare faptul că mașina e foarte confortabilă. Mi-a plăcut motorul, care, în ciuda faptului că e mic, e surprinzător de iute. Mi-a plăcut felul în care m-am simțit când am condus-o. Mi-a plăcut portbagajul enorm. Mi-a plăcut faptul că m-am simțit foarte în siguranță în ea. Mi-ar fi plăcut un interior mai vioi și ceva mai multe gadget-uri.
Modelul condus de mine pleacă de la 10.324 euro + TVA, dar prețul de bază al modelului Rapid este 8.895 euro + TVA. Mai mult, prin programul de casare a mașinilor, modelul Å koda Rapid 1.2 MPI, de 75 CP, poate fi cumpărat de la 7.419 euro + TVA.
post pentru clujeni, îndeosebi – și pentru cei aflați prin urbea noastră în următoarea săptămână.
Să începem acest articol cum se cuvine. Mulțumesc, Amprenta. Și, în mod special, mulțumesc, Cristina!
Începând de astăzi, pe una dintre laturile Hotelului Continental din centrul orașului Cluj-Napoca, se află acest banner.
Mărturisesc că un pic îs mândru 🙂
Și ne-am gândit, noi și-ai noștri – nu facem noi un concurs mic ? Ia să facem, zic.
Deci, concurs mic, cu următorul mecanism:
- dacă treci pe lângă bannerul ăsta, fă-i o poză.
- pune-o pe facebook, dă un link la Prin Transilvania (www.printransilvania.ro) sau un tag (www.facebook.com/printransilvania)
- dă-mi de veste, în vreun fel, c-ai pus poza aia. Pe twitter, pe facebook, în comentariile acestui articol, prin sms, prin porumbei călători, prin semnale cu fum de pe Feleac – cum vrei, numa’ dă-mi de veste.
La final, tragem la sorți și alegem trei câștigători. Fiecare va primi un tricou cu Prin Transilvania, personalizat, pictat manual de fetele de la Tourmaline Boutique.
Tricourile arată așa (click pentru mărire)
Concusrul începe azi și se termină miercuri, 31 iulie.
Mno… v-aștept 🙂
… fără legătură.
1. Sâmbătă (13 iulie) are loc o nouă ediție de Swimathon. Anul trecut, Cezara a înotat singură și a strâns 2.000 de lei pentru copiii care ajung la Terapie Intensivă. Anul ăsta, înoată în echipa Stancăi, pentru a ajuta la implementarea unui Centru de Consiliere și Suport pentru bolnavii de scleroză multiplă. E foarte simplu s-o sprijinim. Pe de altă parte, și directorul general de la Farmec (companie care susține această ediție a Swimathon) va înota sâmbătă
2. S-a lansat Wall55 – o platformă pentru sprijinirea artiștilor aflați la început de carieră, indiferent de domeniul în care activează: literatură, fotografie, muzică, design, cinema etc. Wall55 oferă artiștilor mai puțin cunoscuți o posibilitate de exprimare, o comunitate, un loc în care să-și promoveze lucrările și în care să găsească oameni cu pasiuni asemănătoare. E o platformă românească și mie, chiar dacă n-am nici o treabă cu vreo artă, mi se pare foarte utilă și binevenită. Deocamdată e în beta, așa că feedback-ul e foarte bine primit.
Astăzi (e ziua mea, zi frumoasă ca mine, muahaha!) debutează Prin Transilvania un om pe care-l aștept în acest proiect încă de când nu era proiect 🙂
Pre numele său adevărat George Damian, e un mare pasionat de istorie și știe cele mai mărunte detalii și întâmplări din ultimele mii de ani. Despre care o să și scrie pe Prin Transilvania, săptămânal
Primul lui articol e aici. Enjoy 🙂
Și… bine ai venit în echipă, George!
Ai grijă de oamenii care te iubesc. Ai grijă ce amintiri îți creezi pentru anii care vor urma. Poate credeți că sunt două lucruri diferite; de fapt, e unul singur.
When I was thirty-five
It was a very good year
It was a very good year for blue-blooded girls
Of independent means
vă pupă jean 😀
notă – am întârziat un pic cu articolul ăsta, din motive numai de mine știute!
Monitorizarea pe a doua lună de Prin Transilvania (mai exact, pe perioada 16.05 – 15.06 2013), realizată de prietenii de la Mediabrief (sunt foarte încântat de colaborarea cu ei!), zice cam așa – e bine. Dar putea fi și mai bine, desigur. (click pentru mărire)
Note:
1. Pentru lămuriri privind denumirile din infografic, vedeți prima monitorizare.
2. Mulțumesc mult celor care au scris despre noi sau au pus bannere (sau amândouă). În afară de google, twitter, facebook și blogul meu, principalii referali ai site-ului au fost, în perioada menționată:
- arhiblog.ro
- vinul.ro
- markataing.com
- tvdece.ro
- adelahriscu.ro
- ziardecluj.ro
- sirb.net
- andreeaburlacu.ro
- adevarul.ro
- brylu.ro
Tot aici – mulțumiri speciale lui Răzvan Antonescu (probabil cel mai bun consultant de online din România) pentru tot ce m-a învățat. Și pentru ce-o să mă mai învețe și de-acum înainte, sper!
3. În perioada menționată, cele mai citite 5 articole au fost:
- 10 lucuri mai puțin știute despre Vlad Èšepeș
- Aici s-a turnat Turnul Eiffel!
- Acasă la Vlad Èšepeș
- Castelul pe care nu-l mai știe nimeni
- Casa cu picioare
4. Pagina de facebook are, acum, peste 3.000 de prieteni. Și se află deja pe locul 14 în Facebrands, la rubrica “bloguri turistice” – după 3 luni, zic că nici nu-i rău.
5. Între timp, au mai crescut contul nostru de Instagram, cel de Flickr și cel de 500px. Pe care vă aștept, firește, cu like-uri, fav-uri și voturi :D. Mă bucur că fotografiile noastre sunt apreciate (bravo, Alex) și am în plan să dezvolt conturile astea (mult) mai mult în perioada următoare. La fel și pagina de Google+
6. Special am lăsat asta la urmă, să fie ca un gong – săptămâna asta se alătură echipei un om… special. Și spun cu sinceritate, încă de când Prin Transilvania era la stadiul de idee rătăcită în capul meu, am sperat ca într-o zi omul ăsta să facă parte din echipă și să scrie. E un mare câștig pentru proiectul meu și abia aștept să-l anunț oficial ca membru al echipei. Zilele viitoare!
Cam asta e. Vă mulțumesc mult că sunteți cu noi. Sper să fiți și pe viitor și să vă placă în continuare poveștile culese de noi și fotografiile pe care le publicăm.
Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, realizat cu sprijinul Continental Hotels, Toshiba și Yellow Store
Așa s-a întâmplat cumva, că vineri am ajuns la deschiderea Castelului Royal din Moșnița, Timiș. Ca să fiu exact, la deschiderea restaurantului de la Castel Royal – pentru că urmează, în perioada următoare, inaugurarea spa-ului cu tratamente pe bază de bere și, mai ales – abia aștept! – a unui restaurant Terapia.
Am fost acolo cu Corinuța, cu Ovi și cu Cetin (click pentru mărire, vă rog)
Castelul este o construcție în stil neo-renascentist german, cu spații largi și cu mobilier din stejar masiv. Nimic nu-i la nimereală acolo, nu s-a făcut deloc rabat la calitatea materialelor construite, totul e numai lemn și piatră – și pariul meu personal e că, într-o sută de ani, Castelul Royal o să fie la fel de autentic ca orice alt castel, indiferent de vechimea lui.
Complexul de la Moșnița include 15 camere clasificate la 4 stele, un restaurant a la carte cu 180 de locuri, o grădină de vară cu 300 de locuri și multă liniște în jur. În septembrie se va deschide aici o fabrică Clinica de Bere (cu o capacitate de 2.000 de litri pe zi) și un restaurant Terapia, ce va avea 200 de locuri pe terasă și 160 de locuri în interior. Și, desigur, un meniu bazat pe preparate cu bere. Tot atunci, se va deschide și SPA-ul de care ziceam mai sus. O să fie acolo un jacuzzi cu bere – ce ziceți, am să-l încerc ? 🙂
La Castel Royal mai e și o sală de conferințe, Salonul Vânătorului. Urmează amenajarea unui loc de joacă pentru copii, outdoor, cu supraveghere permanentă, a unui iaz și a Casei Bavareze – grill and bar.
Și din toate aceste motive, presimt c-am să bat des drumul Timișului în următorul an.
PS: acesta nu e un advertorial, n-am fost invitat oficial la lansare, pur și simplu m-am nimerit acolo și mi-a plăcut foarte tare ce-am văzut.
PPS: am împrumutat pozele pentru câteva zile de la Ovi
Mi-e drag să merg în Apuseni. Atât de drag încât încerc, în măsura în care pot, să nu ratez nici o ocazie. Mai ales că sunt ATÂT de multe locuri de vizitat în Apuseni, pe Valea Arieșului, că nu cred să-mi ajungă o viață pentru a le vedea pe toate. Așa că tare m-am bucurat să plec cu Silva la Arieșeni, la Casa Moțului, pentru câteva zile.
Ca fapt divers, moții sunt, în general, oameni primitori și bucuroși de oaspeți. Iar cei de la Casa Moțului n-au fost deloc mai prejos. Au grijă și atenție la fiecare detaliu, ca să-și facă oaspeții să se simtă bine. Într-una din zilele petrecute la ei, pensiunea era ocupată în totalitate, iar trei sferturi din cei prezenți erau la a 2-a, a 3-a vizită, semn că le plăceau plăcintele și afinata de la Casa Moțului. Sau poate îi atrăgea păstrăvăria din spatele pensiunii – pe mine m-a atras și-am încercat-o.
Arieșeni e un loc în care nu prea ai cum să te plictisești. Pe-o rază de câțiva kilometri găsești tot felul de lucruri. De la cascade și peșteri la meșteșugari pricepuți. Spre exemplu, eu am urcat într-o zi la Pătrăhăițești, un cătun tare izolat. Dar și tare frumos. Am găsit acolo un muzeu – muzeul Casa Filip – cu tot felul de obiecte artizanale de lemn și cu plăcinte moțești coapte pe loc. Am găsit o cascadă, nu prea mare, dar care are grijă să parcurgi un drum spectaculos până la ea. Am găsit oameni prietenoși și primitori. Și foarte gospodari. Am găsit… liniște, sau ceea ce-ar trebui să fie definiția liniștii.
Acolo am auzit pentru prima oară un cântec la tulnic. Și tulnicăreasa mi-a explicat ce înseamnă sunetele scoase de vechiul instrument și cum astăzi nu se mai folosesc tulnicele.
Te rupi un pic de lumea noastră când urci în cătunele din Apuseni. Acolo, oamenii trăiesc cumva în timpul lor propriu. Am bătut mult țara asta, Transilvania cu atât mai mult – totuși, în Apuseni am găsit un colț de omenire aparte. Mi-i drag să văd oamenii de-acolo cu mândria lor, cu afinele lor, cu Avram Iancu la loc de cinste cam în fiecare casă, cu puterea lor de a trăi în locuri nu tocmai ușoare. Și cu plăcintele lor coapte pe piatră.
Nu ratați vreo ocazie de-a vizita Apusenii. Se prea poate să fie cea mai frumoasă parte de Românie. Și găsiți acolo multe povești, multe legende, multă istorie, multă frumusețe. Și mai ales multă omenie.
Ieri, la Cluj, la Wok’n’Roll, s-a lansat HipMenu – o aplicație care, dincolo de avantajele pe care le oferă, are darul de a-ți face foame.
Aplicația a fost creată de Dan Klausmeier și de Ciprian Costa cu scopul de-a ajuta, pe de- parte, restaurantele, iar pe de altă parte clienții restaurantelor, atât pe cei care merg să ia masa în oraș cât și pe cei care comandă acasă.
În esență, aplicația prezintă restaurantele din oraș (deocamdată doar unele restaurante din Cluj-Napoca, dar sunt ferm convins că se va extinde și în alte orașe), în ordinea apropierii față de punctul în care ne aflăm. La fiecare restaurant înscris apare distanța și locația pe hartă, precum și meniul, cu poze foarte… atrăgătoare (de aia spuneam mai sus că-ți face foame). Totul într-o grafică foarte faină.
Utilizatorul poate să intre în meniul unui restaurant și să aleagă ce va mânca diseară când va ieși în oraș, sau ce vrea să comande pentru take-out, sau ce vrea să îi fie livrat acasă – iar partea asta, de comandă pentru delivery, mi se pare cea mai interesantă. Pentru că oferă posibilitatea de a lansa comezi în grup. Eu lansez o comandă, colegul din biroul alăturat adaugă produsele pe care le vrea livrate, la fel încă 2-3 colegi, apoi comanda este lansată printr-un simplu tap către restaurant. Mi se pare un aspect care ușurează mult munca celui care comandă, la prânz, mâncare pentru toată firma 🙂
Ce-i lipsește, din punctul meu de vedere ? Partea de rating pentru restaurante, partea de review-uri, partea de recomandări. Dar din ce povestea Ciprian Costa aseară, toate acestea vor fi integrate în următoarea variantă a aplicației. Până atunci, partea bună e că atunci când un utilizator vrea să pună pe facebook poză cu ce mănâncă, nu mai e nevoie s-o facă el, e gata făcută 🙂
Aplicația este disponibilă gratuit în App Store și pe Google Play.
Și mai zic asta: felicitări, Sonia, pentru organizare; felicitări, Anca, pentru găzduire. Și felicitări, Wok’n’Roll, pentru curajul de a-i lăsa pe cei prezenți să gătească singuri (sub supravegherea lui Adi, dar oricum!)
(pozele de mai jos sunt făcute de Adi Hădean; mai multe poze găsiți pe pagina lui de facebook)
