Mi-e drag să merg în Apuseni. Atât de drag încât încerc, în măsura în care pot, să nu ratez nici o ocazie. Mai ales că sunt ATÂT de multe locuri de vizitat în Apuseni, pe Valea Arieșului, că nu cred să-mi ajungă o viață pentru a le vedea pe toate. Așa că tare m-am bucurat să plec cu Silva la Arieșeni, la Casa Moțului, pentru câteva zile.

Ca fapt divers, moții sunt, în general, oameni primitori și bucuroși de oaspeți. Iar cei de la Casa Moțului n-au fost deloc mai prejos. Au grijă și atenție la fiecare detaliu, ca să-și facă oaspeții să se simtă bine. Într-una din zilele petrecute la ei, pensiunea era ocupată în totalitate, iar trei sferturi din cei prezenți erau la a 2-a, a 3-a vizită, semn că le plăceau plăcintele și afinata de la Casa Moțului. Sau poate îi atrăgea păstrăvăria din spatele pensiunii – pe mine m-a atras și-am încercat-o.

Arieșeni e un loc în care nu prea ai cum să te plictisești. Pe-o rază de câțiva kilometri găsești tot felul de lucruri. De la cascade și peșteri la meșteșugari pricepuți. Spre exemplu, eu am urcat într-o zi la Pătrăhăițești, un cătun tare izolat. Dar și tare frumos. Am găsit acolo un muzeu – muzeul Casa Filip – cu tot felul de obiecte artizanale de lemn și cu plăcinte moțești coapte pe loc. Am găsit o cascadă, nu prea mare, dar care are grijă să parcurgi un drum spectaculos până la ea. Am găsit oameni prietenoși și primitori. Și foarte gospodari. Am găsit… liniște, sau ceea ce-ar trebui să fie definiția liniștii.

Acolo am auzit pentru prima oară un cântec la tulnic. Și tulnicăreasa mi-a explicat ce înseamnă sunetele scoase de vechiul instrument și cum astăzi nu se mai folosesc tulnicele.

Te rupi un pic de lumea noastră când urci în cătunele din Apuseni. Acolo, oamenii trăiesc cumva în timpul lor propriu. Am bătut mult țara asta, Transilvania cu atât mai mult – totuși, în Apuseni am găsit un colț de omenire aparte. Mi-i drag să văd oamenii de-acolo cu mândria lor, cu afinele lor, cu Avram Iancu la loc de cinste cam în fiecare casă, cu puterea lor de a trăi în locuri nu tocmai ușoare. Și cu plăcintele lor coapte pe piatră.

Nu ratați vreo ocazie de-a vizita Apusenii. Se prea poate să fie cea mai frumoasă parte de Românie. Și găsiți acolo multe povești, multe legende, multă istorie, multă frumusețe. Și mai ales multă omenie.