Èšara lui Papură Vodă…

… nu e România.

În țara niciunui vodă nu poate fi CHIAR așa. Ce se întâmplă la noi în momente de criză – în toate momentele de criză – depășește imaginația oricărui Papură Vodă. Am zis.

Într-o videoconferință de azi dimineață, are loc această uluitoare, șocantă, amuzantă discuție, care AR FI PUTUT SCHIMBA TOTUL!!!, doar că n-a schimbat nimic, că n-avea cum. Discuția e reprodusă de publicația Actual din Brăila

Liviu Dragnea: Cine sunteți dumneavoastră ?

Cătălin Grosu: Subprefectul.

LD: Domnul prefect unde e ?

CG: Este blocat la Gemenele. Am trimis utilaje acolo. De jumătate de zi ne chinuim să scoatem prefectul din nămeți.

LD: Știu că domnul prefect e foarte important, dar mai sunt 6000 de persoane izolate. Mâine o să vin și eu la Brăila, să vă ajut.

Liviu Nicolae Dragnea este viceprim-ministru, Ministrul dezvoltării regionale și administrației publice. Este al doilea om din Guvern. Cătălin Grosu este subprefectul județului Brăila. Al doilea om al Guvernului într-un județ.

Întrebările la care eu n-am găsit răspuns sunt:

a) Cum să întrebi într-o astfel de videoconferință “cine sunteți” ? Ce, oamenii de la Guvern au format niște numere la întâmplare și n-au știut cine a răspuns ? Au sunat la centrală la Prefectura Brăila și le-au zis “cine-i pe-acolo” ? Aparatul ăla de videoconferință e unul singur, e furnizat de STS – cine putea fi cel care a răspuns ? Instalatorul ? “Mă scuzați, schimbam un robinet în baie la dom’ prefect, a sunat telefonul și-am răspuns, că nu mai era nimeni pe-aici” ? Serios, ce altă persoană putea fi ? Și, mai ales, oamenii ăia care fac legăturile n-au știut să-i spună vicepremierului cu cine urmează să vorbească ?

b) Citiți încet, cu voce tare: “De jumătate de zi ne chinuim să scoatem prefectul din nămeți”. Nu vă sună a Stan și Bran ? Ca fapt divers, a mai trecut o jumătate de zi și încă nu l-au scos.

c) Îs foarte curios, cum merge domnul Dragnea la Brăila ? Județul e închis total, dacă merge cu mașina riscă să rămână blocat (și va trebui să trimită subprefectul alte utilaje, nici nu știu dacă are atâtea). Cu elicopterul, dacă o să fie vremea ca azi, n-o să poată decola. Și, apoi, cu ce poate ajuta concret acolo, în afară de faptul că s-ar putea să rămână blocat ? Ce face, merge și deodată se oprește viscolul, din respect ? Nu e mai normal să stea undeva unde poate coordona toate cele 6 județe grav afectate azi ?

 

Despre propagarea prostiei pe internet

Multe chestii idioate circulă pe internetul ăsta. Multe, nene, multe! Și e uimitor câți oameni le iau de bune. Una dintre cele mai recente (și, în opinia mea, una dintre cele mai stupide) e despre iaurtul care se obține din bacterii fecale și vaginale.

Despre cum se propagă tâmpeniile, vorbește Cetin în clipul de mai jos

Când facerea de bine e o prostie

Acum câteva zile vă spuneam povestea copiilor care trăiesc în pădure și vă rugam să facem cumva să-i ajutăm.

Vă rog să uitați că v-am rugat asta!

Pentru că le-a găsit un adăpost în condiții civilizate, cu paturi, căldură, toalete, Adina, jurnalista care a scos la iveală viața tristă a celor 20 de persoane care trăiesc în colibe cu acoperiș de celofan, a fost înjurată și amenințată cu moartea CHIAR DE EI.

“Te prind pe strada si te omor. Te strang de gat. Din cauza ta suntem aici. Imi dai tu bani sa ma duc la gunoi? Din padure eram aproape, aici cum fac bani? Ma c*c pe hainele tale si pe mancarea ta”, urlau oamenii, in timp ce jurnalista a fost insotita pana in strada, la masina, de personalul centrului”

Povestea, de altfel extrem de tristă, se află aici. Și e genul de poveste care te face să te gândești foarte bine dacă te implici sau nu să ajuți niște oameni amărâți.

Toate bunurile stranse, inclusiv suma de 300 de euro, vor fi returnate donatorilor, carora le multumim inca o data.

Păcat.

Copiii pădurii

UPDATE – povestea s-a terminat așa

În pădurea Făget de la marginea orașului de 5 stele, Cluj-Napoca, trăiesc 2 familii în cocioabe cu acoperiș de celofan.

Între ei, sunt 12 copii, cu vârste de la 1 la 12 ani. Unul dintre copii trăiește în scaun cu rotile. L-a lovit o mașină de gunoi la rampă, în timp ce se grăbea să adune fierul aruncat printre mizerii. Familiile se hrănesc din banii pe care-i câștigă vânzând la fiare vechi doze de bere culese de prin gunoaie și alte nimicuri. N-au idee ce-s alea haine curate sau jucării. N-au să meargă niciodată la grădiniță sau la școală, că n-au haine și încălțări, nu mai vorbim de altele. Povestea lor e aici.

faget

Haideți să-i ajutăm, vreți ? Au nevoie doar de lucruri care să le facă viața un pic mai ușoară.

Cei care vor să doneze haine, alimente neperisabile, jucării, încălțăminte și alte lucruri care i-ar putea ajuta pe cei 20 de oameni care trăiesc în pădure o pot face, începând de săptămâna viitoare, la sediul redacției Ziar de Cluj de pe strada Cardinal Iuliu Hossu, numărul 63, apartament 8, de luni până vineri între orele 10 și 17.

Și vă rog, dați povestea mai departe.

Viitorul cărților

… așa cred eu.

Povestea e simplă. O femeie vede o carte uitată de un străin. O deschide și găsește înăuntru adnotări, pe margine. Răspunde cu propriile ei adnotări, lasă cartea tot acolo, începând astfel un dialog cu străinul. Cei doi se numesc Jennifer și Eric

Cartea în paginile căreia are loc acest inedit dialog se numește Ship of Theseus și e scrisă de-un prolific și misterios V. M. Straka, despre care nu se știe mai nimic.

Poate nu e limpede de ce zic că ăsta, cred eu, e viitorul cărților.

Sunt 2 cărți într-una singură. Pe de-o parte, e partea tipărită, Ship of Theseus. Pe de altă parte, pe marginile paginilor veți găsi adnotările dintre Jennifer și Eric, făcute cu pixul, cu stiloul, cu creionul… Între pagini, veți găsi lucrurile pe care și le-au lăsat unul altuia. Vederi, șervețele, tăieturi din ziare… e o experiență multimedia incredibilă.

photo

Știu că pare dubios ce spun, dar uitați-vă cum arată cartea:

Mie, cel puțin, mi se pare absolut uimitoare.

În acest moment, eu știu de existența a 3 exemplare în România. Unul al lui Răzvan (de la care am aflat de ea), unul al meu și unul al Adinei Militaru. Îs absolut convins că mai sunt multe, doar mi-ar plăcea să știu cine-o mai are.

Oricum, din 24 ianuarie va putea fi comandată din nou de pe Amazon – aici

Și merită, vă rog să mă credeți că-i o experiență absolut inedită.

Vă mai spun doar că întregul concept e gândit de J. J. Abrams, care a fost producător și/sau regizor la Lost, la Star Trek, la Mission: Impossible și la multe altele și de Doug Dorst.

Ceilalți ești tu

Orice popor are eroi și trădători, tâmpiți și genii, leneși și harnici, sfinți și haimanale. Orice stat are rufe murdare și scheleți în dulap. A scoate la aerisit aceste zdrențe poate fi un exercițiu purgatoriu, cu condiția să se desfășoare scurt și la obiect. Dar a le scutura zilnic prin fața casei nu face decât să coboare standardele de caracter pentru generațiile care vin. Arată-i copilului super-eroi și va vrea să devină super-erou. Spune-i zilnic că va sfârși un bețiv ca ta-său și așa se va întâmpla.

Un articol foarte frumos, cel mai bun pe care l-am citit în ultimele… în ultimii… nu știu, de multă vreme (după gândurile și gusturile mele – e, așadar, o opinie, da ?) scris de Brad Florescu și pe care vă recomand să-l citiți cu atenție.

Dragă Auchan

Îți scriu, e drept, din interes. Dar pe cuvânt că nu vreau să-mi dai nimic, e ok, vreau doar să-ți dau o idee gratis.

Dragă Auchan, știi cum se tot murmură în perioada asta “de Crăciun, fii mai bun, fii adevărat” ?

N-ai vrea și tu, dragă Auchan, să fii mai bun ? Mai adevărat ? N-ai vrea să mă faci mândru că suntem vecini ?

N-ai vrea, de exemplu, să nu-mi vinzi mie pâinea aia nașpa care ți-a rămas de ieri ? Și să-mi vinzi alta, proaspătă, de azi, dacă tot ai cuptoarele alea mișto care merg non stop ?

Sau n-ai vrea, de exemplu, ca în galantarele tale să-mi oferi și pui Fragedo, nu doar Puiul Crăiești sau mai știu eu ce alte nume de care n-am auzit niciodată ?

N-ai vrea să aduci produse din vânat, cum au mănășturenii la Metro ?

Sau n-ai vrea, de exemplu, să aduci produse Black Angus, să nu mă mai faci pe mine să merg hăt, până în celălalt capăt al Clujului, la Cora, pentru un burger de 6 lei ?

N-ai vrea tu, oare, să intrăm în rând cu lumea ? Să fim și noi, cei din Gheorgheni, mândri de magazinul nostru și să nu spunem cu obidă, printre dinți, “noi n-avem Cora în Gheorgheni” ?

Ce zici, dragă Auchan ? Nu vrei să facem să fie bine ?

“Ajutați-mă să mai trăiesc 1-2 ani!”

Ăsta e strigătul disperat al unei femei de 35 de ani care se numește Livia Beju și care suferă de-o boală rară și îngrozitoare – Sindromul Marfan

După povestea cu doamna Irina, am zis cu hotărâre că nu mă mai implic multă vreme în povești umanitare și nu mai scriu despre ele. Fiecare cu-ale lui.

Dar apoi, am dat peste două povești care m-au impresionat foarte tare. Prima, la Bogdana – familia de la Pogăceaua, 3 copii a căror mamă a murit și care trăiesc cu tatăl lor în 15 metri pătrați. Am scris aici.

A doua, a scris-o Ioana în Ziar de Cluj și despre ea vă vorbesc acum.

Livia trăiește într-un chin cumplit. Dureri atroce în fiecare zi, pe care le alină temporar cu morfină. În fiecare zi, e în pericol să-și piardă vederea, să rămână în scaun cu rotile sau să moară de la complicațiile bolii. Pentru boala ei, primește de la stat 243 de lei lunar. Care nu-i ajung, evident, nici de mâncare. De muncit, nu mai poate munci – cât a putut, a tras tare. Acum nu mai poate.

Toti cei carora le-am zis de boala mea au disparut. Au fost slabi, ei nu trebuiau sa duca boala asta. Dar consider ca mi-au facut un bine. Sunt invatata cu asta, de vreme ce si parintii m-au parasit

Găsiți aici întreaga ei poveste. E foarte, foarte impresionantă.

Își dorește să mai trăiască 1-2 ani fără dureri. Pentru asta, are nevoie de medici care-i cunosc boala – în România nu prea sunt – și de un tratament adecvat, pe care acum nu și-l permite.

Știți versul “de Crăciun, fii mai bun ?”

Haideți să fim mai buni și s-o ajutăm pe Livia, haideți să fim mai buni și să-i ajutăm pe copiii de la Pogăceaua. Haideți să ne pese un pic de semenii noștri care au mari necazuri.

Aici e povestea Liviei, spusă chiar de ea, iar aici aveți detalii despre cum o putem ajuta. (inclusiv prin paypal)

Aici e povestea copiiilor de la Pogăceaua, aici aveți detalii despre cum putem ajuta.

Haideți să nu-i lăsăm pe oamenii ăștia singuri de sărbători. Haideți să le arătăm că suntem oamenii și că îi tratăm ca pe oameni.

Haideți să facem, din nou, o faptă bună, vreți ? Că-s convins că ni se adună undeva.

O casă din suflet

Mădălina are 3 ani. Dorin are 5 ani. Fratele lor, Emanuel, are 6 luni. Mama lor a murit la nașterea prematură a lui Emanuel.

Locuiesc cu tatăl lor, într-o casă care o singură cameră, de vreo 14-16 metri pătrați – la 30 de kilometri de Târgu Mureș, la Pogăceaua. În cei 16 metri au înghesuit 2 paturi, o masă și-un aragaz. Nu încape nici măcar un leagăn pentru Emanuel. Nimic. N-au jucării. Èšin hainele pe care le-au primit hainele într-o ladă sub pat. Alimentele le țin afară, noroc că-i frig și nu se strică.

familia-detesan1

Mădălina și Dorin merg la grădiniță în fiecare zi.

Tatăl lor câștigă 500 de lei pe lună. Nu vrea să-l dea pe Emanuel spre adopție, ar vrea să-și crească copiii împreună. Îl ajută mătușa copiilor, Mariana. Majoritatea banilor din salariul lui sunt cheltuiți pe medicamente și scutece pentru Emanuel.

Copiii ăștia au nevoie de un spațiu unde să poată crește normal. Un spațiu în care să aibă loc de-un dulap petru hăinuțele pe care le primesc, în care să încapă un leagăn și unde Emanuel să aibă loc să folosească premergătorul. Un spațiu în care să aibă un trai normal.

familia-detesan2

Bogdana și Nadina vor să-i facă pe copiii ăștia că, deși mama lor s-a dus, totuși sunt mii de oameni care au să aibă grijă de ei. Și și-au propus să le facă o casă în care să încapă cu toții.

Suma necesară nu-i enormă – în zona aia, ar fi nevoie de vreo 15.000 de euro.

Am făcut, împreună, și minuni mai mari pe internetul ăsta. Haideți să ne străduim să le oferim copiilor ăstora o viață mai bună, că au avut deja suficientă suferință pentru niște prunci.

Există un blog pe care informațiile despre familie vor fi actualizate – casadinsuflet.blogspot.ro. Tot acolo sunt și bannere prin care puteți susține inițiativa asta. Există și o pagină de facebook

Donații se pot face în contul de mai jos, cu mențiunea Familia DETESAN

RO85BRDE450SV07558544500 LEI
Banca: BRD GSG SMCC
CIF 18212553
FUNDATIA MEREU APROAPE

Povestea lor a fost spusă și pe unul din site-urile Fundației Mereu Aproape, Schimba o Viata, și acolo aveți posibilitatea de a dona inclusiv prin Paypal.

Bogdana și Nadina sunt persoanele de contact.

Dați povestea mai departe, vă rog. Dar, mai ales, donați, dacă și cum puteți. Haideți să mai facem o faptă bună anul ăsta!