M-a izbit azi ideea asta, într-o discuție pe facebook despre una dintre infinitele fapte românești care se petrec zilnic în România. O las aici pentru istorie – șeful RAR Grivița din ultimii fuckin 31 de ani nu era, în realitate, angajat acolo.

Asta nu l-a oprit să ia decizii, să se impună în fața colegilor, de-i știau toți de frică. Omul avea inclusiv un birou acolo și dădea ordine la angajați și ăia făceau ce zicea el, că era șeful. Il capo di tutti Capi, așa-i ziceau. Inclusiv soțul șefei reale de la RAR Grivița îl asculta și făcea ce i se ordona. Și el, probabil, știa că acest Il Capo nu e angajat acolo. Sau măcar nu pe funcția aia, că era funcția nevestei lui, nu? Și ce dacă?

Ah, și asta nu l-a oprit să ia șpăgi. Sute de șpăgi (sau poate zeci de mii, dacă omul face asta de 31 de ani) pe care le-a luat în calitatea lui falsă de șef la RAR, care le zicea la pufuleții ăia din service ce să facă sau să nu facă cu o mașină.

Mă rog, detaliile sunt aici.

Și la postarea de pe facebook, un amic a comentat: “Cum plm?” Și-atunci mi-am dat seama.

Ăsta-i cel mai bun slogan de țară posibil. Întrebarea noastră definitorie. Întrebarea noastră națională.

Cum plm? Nu există în țara asta o singură zi de la Bunuțul în care să nu te lovească o știre la care prima ta reacție, nefiltrată, instinctuală, să nu fie Cum plm?

Uite câteva numai de săptămâna asta, și e doar miercuri – în afară de aia cu șeful RAR.

• O fată a fost pusă să se descalțe la intrarea în BAC, că avea un model de teniși cu scris pe ei. Cum plm? (link)
• Ministerul Educației a publicat o ierarhie greșită de admitere la liceu. Cum plm? (link)
• AUR e pe locul 2 la intenție de vot. Cum plm? (link)

Deci da, asta e propunerea mea pentru viitorul slogan național.

România. Cum plm?