Uneori e bine să nu te repezi

Acum vreun an, cred, îmi povestea Andrei de niște covrigi bavarezi congelați care se găsesc uneori la Lidl. Am căutat de nenumărate ori, n-am găsit. Nici nu i-am văzut vreodată, așa, ca produs. Doar mi-a arătat el o poză cu unii gata copți, arătau yummi.

Apoi i-am uitat, că și uitarea e scrisă-n legile omenești, cum spunea un amic de-al meu din tinerețe.

Azi văd pe faszbook acest articol de la Radu (de la care am și furat poza). Zice că e săptămâna germană, că sunt covrigi de ăia bavarezi și niște cârnați. În maxim 2 minute ies pe ușă, Lidl, rafturi, nimic. Nu tu covrigi, nu tu cârnații ăia, nu nimica – nici măcar nu prea părea săptămâna germană*, dar cine sunt eu să comentez. O apuc trist spre ieșire, o întreb pe o doamnă pe unde ies dacă n-am luat nimic, uitați pe-aici, mulțumesc, dar stați să vă întreb ceva – aveți cumva covrigi bavarezi congelați?

DA, zice. Da, dar n-am apucat să-i scoatem, îi aduc acum, câți vreți?

Știți cum am zis că nu am văzut niciodată cum arată produsul, da? Mi-am imaginat că-s 2 covrigi în pachet, hai 3. Câți să și fie, la urma urmei?

CINCI, mă reped eu fără urmă de îndoială. CINCI, vă rog, cu siguranța omului care habar n-are că nu știe nimic despre viață și lume.

Doamna a mers, mi-a adus, mai sunt doar 4, îmi pare rău…

Sunt fix 9 covrigi în ficare pachet. Acum am jumătate de congelator plin cu niște covrigi din care n-am gustat, încă, niciodată.

Măcar sper să fie buni.

* și poate că nici nu mai era săptămâna germană, că abia când am venit înapoi am văzut că articolul era de acum 4 zile 🙁 

 

 

 

Andrei Crivăț