Să n-o omori ?

Pe Citynews am citit o poveste care m-a revoltat maxim. O mamă de doi copii angajează o bonă. O testează vreo lună, îi subliniază insistent că nu are voie să dea în copii sau să vorbească urât, apoi începe să meargă la serviciu.

După niște vreme, observă cum copiii săi încep să se poarte ciudat, ultradefensiv. Copiii au 4 ani, respectiv 2 ani și 10 luni. Andrei și Alexia. Apoi montează o cameră video ascunsă.

Iar vineri, 26.06.2009, am inregistrat aceasta femeie, SPIREA ECATERINA, 55 ani, Dr Taberei, pe care o plateam sa imi ingrijeasca si alinte copii, cum le vorbeste urat tot timpul, tipand in continuu si rastindu-se la ei, cum imi smuceste baiatul si mi-l taraie cativa metri sa il trimita in camera lui, cum ii arunca efectiv pe jos pe gresie pe amandoi ca sa ii puna in genunchi, ” cum i-a zis mama sa faca”, cum il trage de obraz si de urechi pe Andrei, cum ii da un picior Alexiei cand statea in genunchi, dupa ce fusese pedepsita si alte “lucruri interesante”. Cuvinte ca tampiti, nesimtiti, nu sunt sanatosi la minte sunt frecvent intrebuintate.

Eu am toată admirația pentru femeia asta. Pentru felul în care a știut să se abțină s-o calce în picioare pe vaca aia care se cheamă bonă și să meargă la poliție și in general să urmeze calea legală. N-am copii, și tot m-am umplut de revoltă când am văzut ce făcea cu copiii. Dacă erau ai mei, nu cred c-aș fi avut puterea să stau cu aia la povești și să am răbdare să se miște sistemul legal.

Toata lumea ma intreaba cum am putut sa nu o omor in bataie. Le raspund ca, daca o bateam, durerile treceau, daca o omoram, copii mei ramaneau fara mama, asa ca am strans toata puterea si determinarea de care am fost in stare si m-am abtinut pentru a putea sa o dau pe mana justitiei. Si am de gand sa o tarai prin tribunale si sa ii iau toti banii pe care i-a primit in anul acesta si sa reusesc ca macar un post tv sa dea macar unul din momentele in care imi chinuie copii, astfel incat alta mama sa nu o mai lase langa copilul ei. Si poate si fiul ei va afla de ce este in stare mama lui si nu ii va lasa nepotul pe mana.

A, și încă un detaliu:

Bona a avut concediu medical si de odihna platite 100%, in momentul in care plecam cu sotul si copii undeva ii plateam zilele 100%, daca in timpul saptamanii mai intarziam, vineri cand am program mai scurt ii dadeam drumul mai devreme. Am facut tot ce am putut ca sa fie multumita. Masa si sucul si cafeaua nu i-au lipsit niciodata, la fel si cadourile de Paste, Craciun etc.

Noutăți și vești. Sau invers.

1. Colaborarea mea cu Irish & Music Pub a încetat. Teoretic de pe 1 august, da’ practic de mai multă vreme. Din motive de relații interumane greșite. Motiv pentru care vă rog mult, nu-mi mai scrieți pe mail sau pe messenger chestiuni legate de Pub, că nu mai sunt de interes pentru mine și nu le mai pot rezolva.

2. Ebucataria.ro și-a revenit. Am pierdut o mulțime de chestii de pe site, dar o să-l refac. Deocamdată lucrează Ruben la o temă nouă, care o să fie mai potrivită pentru ceea ce vreau să fac cu el. adihadean.ro încă apare ca site atacat, dar și pe acesta l-am mutat și o să-și revină într-o zi două.

3. Apropo de mutat site-uri – noi ne-am mutat la Elvsoft. E acolo un băiat, Cristian Tomoiagă, căruia nu-i pot mulțumi îndeajuns pentru cât efort a depus să fie Crivățu’ mulțumit. Și mai ales pentru răbdarea cu care a stat să-mi explice mie, un atehnic absolut, fiecare prostie întrebată sau cerută. Ore întregi. Fără să se enerveze. Sau mă rog, măcar fără s-o arate. Motiv pentru care am să-i dedic niște lăzi de beri cu prima ocazie.

4. Așa cam în vreo două zile plec spre o țară chiar și mai caldă decât asta, unde vreau să fac un serial (video+text) pentru Ebucataria.ro. Cu rețete și mâncăruri de-acolo, cu oamenii care le fac, cu povestea locurilor prin care trec și multe altele. Tare sper să vă placă, întrucât am tras din greu să pot pleca în această perioadă, care nu e chiar cea mai bună din toate perioadele 🙂

5. Unde merg eu, nu știu cât și cum o să am acces la internet. Așa că să nu vă impacientați – dacă dispar total, mă întorc în 2 săptămâni. 🙂

Bakemono

După cum ați citit la o mulțime de altă lume (că deh, eu n-am avut blog până mai acuși) s-a lansat Bakemono.

Bakemono Publishing and Development (bakemono.ro ) este o companie de publishing online, care generează trei tipuri de site-uri: continut original quality, aplicatíi web-based si mobile web. Este un proiect antreprenorial creat de catre Dorin Boerescu (Godmother, Hyperactive, Agrafa, Tiparituri) si finantat de Daniel Enache (Thousand Tiny Tigers).

Din CA-ul noii companii fac parte oameni unul și unul, între care doi care îmi sunt foarte dragi (deși probabil că ei habar n-au). Așadar, Bakemono e o companie adusă nouă de Dorin Boerescu, Daniel Enache, Bobby Voicu, Andrei Roșca și Viorel Copolovici.

Între proiectele lor se numără cel puțin unul al cărui fan dedicat sunt – pranzuldincaserola.ro – pe lângă convertor.ro – o unealtă pe care o folosesc aproape zilnic – sau eteo.ro

Cumul de fapte

(iei, avem blog din nou, aplauze vă rog)

Oare cât noroc să ai în viață ca în câteva minute să comiți atâtea fapte penale ? În Clujeanul toată știrea, mai jos un rezumat.

O clujeancă fără permis de conducere a rănit grav o bătrână de 87 de ani, care se plimba pe marginea drumului sprijindu-se în două cârje. MaÅŸina, cu numere expirate, a fost “făcută dispărută” de un tânăr beat, care n-avea nici el permis

Lipsim o vreme

Pentru că (iar) schimb servere și tă’ felu’ s-ar putea ca zilele următoare să nu meargă nici blogul, nici ebucataria.ro, nici adihadean.ro și nici altele. Până se propagă noile dns-uri.

Mihai Goțiu are blog

Pentru cine nu știa încă (de exemplu, eu nu știam până acum 5 minute) domnul Mihai Goțiu are blog.

Mihai Goțiu a fost redactor șef la Clujeanul și acum e redactor șef la Viața Clujeanului. Pe vremuri, Mihai Goțiu mă invidia (sub pseudonim) că am timp să-mi dau cu părerea pe blog. Nu pot decât să mă bucur că acum are și el 🙂 Și să-i doresc succes.

(notă – a fost o glumă, nu o înțepătură)

Update din viitor

(notă – o parte dintre problemele tehnice s-au rezolvat, chiar mult mai repede decât m-așteptam, datorită lui Etherfast. mai rămân restul, le rezolv eu până luni. da, știu că ebucataria.ro are niste probleme.)

Am reușit imposibilul. Am postat pe twitter un update din viitor. Nu mă credeți ?

future

Viața pe lângă mall

macys1Atunci când locuiești în apropierea unui mall, în scurt timp acesta va deveni principalul loc în care îți faci cumpărăturile. Cu atât mai mult atunci când n-ai în apropiere nici un alt fel de magazin.

Trăind lângă mall, intri într-un fel de simbioză cu el. Îți aranjezi agenda zilnică după cum își aranjează mall-ul programul. Înveți în scurt timp care-s orele la care sunt cozi mai mici sau în care locurile de parcare cele mai apropiate de intrări sunt goale, înveți rapid că după 10 seara nu mai ai de unde să-ți iei țigări, apă, bere, suc, hârtie igienică sau orice altă prostie ți-ar putea trebui noaptea. Înveți să fii prevăzător cu nevoile tale. Devii mai matur, pentru că poți lipsi noaptea de-acasă când tu n-ai o conservă prin frigider.

Dar cele mai multe lucruri le înveți despre oameni. Acum îmi dau seama – atunci când mergi o dată pe săptămână la cumpărături în mall, n-ai timp să studiezi problema. Ești concentrat pe nevoile tale. Dar când mergi de 2 ori pe zi (prima oară să-ți iei țigări, a doua oară înjurând că ai uitat să iei apă) începi să vezi niște stereotipuri comportamentale.

De exemplu, în doar câteva zile eu am învățat că pe lângă 90% dintre fetele sexy stau băieți atletici, de multe ori tunși foarte scurt, nu rareori tatuați. Și nu mă refer (doar la) pițipoance și cocalari. Dar nu prea vezi fete sexoase lângă băieți cu moacă de profesor, doctor sau economist.

O altă chestiune interesantă la mall este statul oamenilor la coadă. Există panouri mari pe care sunt desenate (ca să înțeleagă tot românu’, să nu se încurce în litere) și scrise mesaje simple, de genul: “casă pentru coșurile de mână”, “casă prioritară pentru femei însărcinate și persoane cu handicap”, “casă pentru obiecte voluminoase”. E fascinant că oamenii sau le ignoră total, sau le aplică cu sfințenie, depinde de zi. Adică mai deunăzi la casa pentru coșuri de mână erau 2-3 care s-au supărat pe mine când le-am spus că nu-i primește cu coșuri din alea mari, pe roți. În același timp la casa pentru gravide erau numai bărbați cu coșuri pline de chestii foarte mari, iar la casa pentru obiecte voluminoase nu era nimeni. Ieri, însă, la casa pentru coșuri de mână era coadă de 20-25 de persoane, iar la casele de lângă nu era nimeni. Ce să mai înțelegi ? Psihologia socială e complexă și are multe aspecte.

Nu mai zic de parcare. Pe cele 5 locuri rezervate persoanelor cu dizabilități am avut norocul să surprind, zilele trecute, 5 soferi plecând aproape în același moment. Nu erau împreună, a fost o coincidență.. 3 erau doamne între 25-35 de ani, 2 dintre ele în pantaloni scurți și a treia în ceva blugi trei sferturi. Ceilalți doi – un puști de 19-20 de ani cu ceva Passat de fițe și un domn așa, potent financiar. Evident, nici unul dintre cei 5 n-avea nici pe dracu. În parcarea aia sunt peste o mie de locuri de parcare, sunt o mulțime de locuri goale, dar oamenii ăștia au găsit că acolo era mai la îndemână să parcheze. Inutil – nu-i așa ? – să vă zic ca locurile alea speciale de parcare sunt ocupate la orice oră din zi și din noapte de oameni care n-au nimic

Partea bună a vieții mele pe lângă mall constă în faptul că în fiecare dimineață prin fața geamului meu de la bucătărie trece agale o turmă de oi și capre. Iar seara, de pe balcon, ascult găgăind o turmă de gâște. E cumva liniștitor să descoperi că anumite lucruri nu se schimbă niciodată.