Acum vreo 5 ani scriam un articol, la nervi – mă rog, la o ușoară supărare. Vă arăt un screenshot, dar ar face mai mult sens să-l citiți pe tot.
În aceste zile, Regele Mihai are oarece probleme de sănătate. Cam nasoale. Atât de nasoale încât atârnătorii ăia siniștri din jurul lui, care sug de la sânul ideii de regalitate de zeci de ani, neavând vreo meserie care să le ocupe timpul, au decis că-i momentul ca Regele să nu mai apară în viața publică – nu c-ar fi fost vreo prezență activă, omul bate centenarul, totuși. Dar reprezintă o idee în care mulți oameni cred, și o mulțime de hârciogi din jurul lui profită maxim de asta.
En fin, nu asta-i ideea.
Ideea e că mai suntem oameni pe pământ care nu uităm URA cu care bătrâna cârpă kaghebistă, cum bine i-a zis Cristian Tudor Popescu (sau cine i-o fi zis, că nu mai știu) l-a tratat pe acest Rege, în care mulți oameni și-au pus speranțe după Revoluție, vreme de 12 ani or so.
Ei bine, aparent fostul președinte nu-și mai amintește cum a pus poliția să-l dea afară din țară pe Rege în 1994. Așa că azi crede că au fost prieteni, sau ceva. Dap, se poate ajunge la un asemenea nivel halucinant de ipocrizie.
Băh ejti nebun ? Deci era ok să-l alungăm din țară acum 20ish de ani, dar azi sperăm să revină cât mai repede, că a fost un exemplu de echilibru și a contribuit la crearea unui climat de normalitate ?
Vorba lui Radu Paraschivescu – mi-e rău la cap, mă doare mintea.
