Anunțat de ceva vreme pe bloguri, concertul lui John McLaughlin de pe 15 mai a fost anunțat azi și de Hotnews.
McLaughlin, unul dintre cei mai mari chitariști de fusion, a devenit celebru cu Miles Davis și a cântat cu Santana, Larry Coryell, Al di Meola, Jean-Luc Ponty și cu mulți alții. (sursa foto)
Paco de Lucia & John McLaughlin – Frevo Rasgado (Friday Night in San Francisco, 1980 – ca idee, McLaughlin e cel care se aude în stânga)
George Lucas anunță “Războiul Clonelor”, o continuare a poveștii din “Războiul Stelelor”. Pe ecrane din august.
Am ales (personal, Adrian, personal!) trei piese care să vă facă primăvara și mai frumoasă.
Florin Niculescu – Lady is a tramp (Djangophonie, 2005)
Al di Meola, Larry Coryel, Birelli Lagrene – Medley – Orient Blue, Rhapsody Of Fire(Super Guitar Trio and Friends, live in Nightstage, Cambridge, 1990)
Birelli Lagrene – Softly, as in morning sunrise (Standards, 1992)
enjoy 🙂
Am fost la piesa “O noapte furtunoasă”, în regia lui Gelu Colceag. De pe vremea când scriam pe cultură, îl știam pe Gelu Colceag ca pe un regizor original, cu spirit și talent.
Piesa nu s-a jucat la teatru, ci la Casa de Cultură a Studenților. Ceea ce a dus la o mică problemă de sonorizare, care a fost în cele din urmă acceptabilă. O viziune tare simplistă asupra piesei lui Caragiale, pusă în scenă de data asta parcă numai și numai pentru râsetele spectatorilor. Maia nu era tocmai în formă (părerea mea de spectator neavizat), în schimb Monica Anghel impecabilă. Câteva touche-uri în piesă, extrem de drăguțe. Un exemplu: când Veta (Maia) îi arată lui Venturiano (Pascu) că nu e cine crede el, își pune un batic alb strâns pe cap, semănând cu Fecioara Maria. Rică spune “Madam!”, Veta îi răspunde “Madona”. A fost drăguță și neașteptată faza, ca și cea în care Rică îi spune Vetei “aș putea spune că ești steau mea, morgenstern-ul meu”. Au mai fost și alte gaguri de gen.
Una peste alta, o piesă la care e de mers când ești obosit și ai chef să râzi. Fără mare greutate actoricească (deși, repet, Monica Anghel a fost impecabilă, în opinia mea) dar cu artificii de scenă simpatice și care fac să merite să mergeți. Nu vă luați musai după opinia mea, spuneam mai sus că sunt un spectator neavizat. O cronică destul de realistă a scris Claudiu Groza în Clujeanul Online
Multă vreme n-am știut ce să-i răspund Chinezului la leapșa asta cu discursuri politice. Uitasem de ea, de fapt, până azi când, citit blogurile de zi cu zi, am găsit acest post al Laurei.
Acum îți răspund cu maximă convingere, cher Chinois: ACEST discurs politic îmi place. E aproape perfect ca structură, dar mai ales ca intonație, cu pauze făcute fix acolo unde trebuie, cu accentul pus pe cuvintele potrivite. Dar cel mai mult și mai mult îmi place felul simplu, dar direct în care pune problema și în care atinge exact punctele pe care auditoriul (pare să) vrea să le audă. Nu m-au interesat nici o secundă alegerile din State (da, știu, ar fi trebuit să mă intereseze, dar shit happens) dar după acest discurs, aș vota cu Obama fără să clipesc. Și uitând că și pe Băsescu l-am votat din cauza unui discurs (mai exact, din cauza unei fraze dintr-un discurs) și mi-a părut rău după două luni. Dar mă gândesc, totuși, că discursul lui Obama nu e atât de fals ca fraza băsesciană care m-a păcălit.
Groparu și Gropărița rulează și e cei mai buni. Nu doar pentru că azi ne-au invitat la ei, să mâncăm una dintre cele minunate mâncăruri făcute vreodată în lume – praz umplut, găteală la care au lucrat doo zile amândoi, drăguții, dar mi-au și deschis ochii asupra unei piese absolut minunate. Mahala Raï Banda vs Shantel – Mahalagească
Praz umplut, preparat de Gropărița și Groparu, they are the best (click pentru zoom):
Piesa serii, Mahala Raï Banda vs Shantel – Mahalagească – courtesy of the Groparu‘s
Arhi, Adrian, Costin: oamenii de la Trilu au niște probleme. Sergiu promite că se rezolvă. Eu îl cunosc bine pe Sergiu, e om dintr-o bucată și dacă zice că va fi ok, atunci eu îl cred. Și dacă zice că-n două săptămâni va fi ok, atunci va fi ok în două săptămâni.
Nimeni nu-i perfect. Nici Trilu, nici Biriș… nici măcar eu, în ciuda aparențelor 🙂
Dar apreciez că Sergiu e deschis și spune pe șleau care-i problema. Aveți puțintică răbdare, o să se rezolve, eu am încredere în el.
Adrian Popa (viceprimarele Clujului, proaspăt dar activ blogger) a avut azi o idee excelentă în materie de publicitate. A decoperit o nișă încă nefolosită. Naumovici, dacă ești pe fază.. auzi, o vinde ieftin 🙂
Tamango, în emisiunea lui Liviu Mihaiu de la Guerilla
pour les connaisseurs, “Taraf” cu Shukar Collective (Tamango, Napoleon, Clasic)
