Am fost la piesa “O noapte furtunoasă”, în regia lui Gelu Colceag. De pe vremea când scriam pe cultură, îl știam pe Gelu Colceag ca pe un regizor original, cu spirit și talent.

Piesa nu s-a jucat la teatru, ci la Casa de Cultură a Studenților. Ceea ce a dus la o mică problemă de sonorizare, care a fost în cele din urmă acceptabilă. O viziune tare simplistă asupra piesei lui Caragiale, pusă în scenă de data asta parcă numai și numai pentru râsetele spectatorilor. Maia nu era tocmai în formă (părerea mea de spectator neavizat), în schimb Monica Anghel impecabilă. Câteva touche-uri în piesă, extrem de drăguțe. Un exemplu: când Veta (Maia) îi arată lui Venturiano (Pascu) că nu e cine crede el, își pune un batic alb strâns pe cap, semănând cu Fecioara Maria. Rică spune “Madam!”, Veta îi răspunde “Madona”. A fost drăguță și neașteptată faza, ca și cea în care Rică îi spune Vetei “aș putea spune că ești steau mea, morgenstern-ul meu”. Au mai fost și alte gaguri de gen.

Una peste alta, o piesă la care e de mers când ești obosit și ai chef să râzi. Fără mare greutate actoricească (deși, repet, Monica Anghel a fost impecabilă, în opinia mea) dar cu artificii de scenă simpatice și care fac să merite să mergeți. Nu vă luați musai după opinia mea, spuneam mai sus că sunt un spectator neavizat. O cronică destul de realistă a scris Claudiu Groza în Clujeanul Online