Peste numai câteva zile, pe 17, la Cinema Republica (din Cluj, d’oh!), o să aibă loc spectacolul de stand up “Campania erectorală”, susținut de trupa Comedica.
Cum Nicu Bendea este unul dintre cei mai faini și amuzanți oameni de stand up pe care i-am întâlnit, io zic să nu-l ratați, fincă nici nu știți. Dacă nu-l știați, iacă (courtesy of Zoso și Chinezu)
Citynews.ro a împlinit 2 ani, ocazie cu care s-a petrecut intens în Club Midi. Cred că a fost unul dintre cele mai tari chefuri la care am fost invitat anul ăsta. Cel mai fain a fost concertul Pasărea Colibri, din care puteți vedea mai jos niște secvențe. Multe secvențe.
Aparent, când v-am povestit data trecută despre Arsenal Park n-am explicat suficient de limpede cât de tare mi-a plăcut. N-am fost suficient de convingător. Așa că vă arăt o prezentare.
Dacă vă place, puteți ajunge și voi acolo, chiar foarte curând, participând la un concurs. Pe care-l găsiți la Cetin. Sau la Sebi. Sau la Cristi. Succes. Și dacă mergeți, să-mi povestiți cum vi s-a părut.
Ieri, la Campionatul Internațional de Gătit, am avut ocazia să stau (iarăși) câteva ore pe lângă Adi Hădean în timp ce gătea. Și cum îl priveam eu, așa, cu drag, cât îi el de dibaci, mâncu-l și țucu-l, mi-am dat seama că există unele adevăruri legate de el, pe care mulți nu le cunosc, și pe care ar trebui să le știe toată lumea. Iată câteva, cele mai importante, urmează o listă completă. Vă sfătuiesc să le memorați și să țineți cont de ele.
1. Cine crede că Adi Hădean e un Chuck Norris al artei gastronomice, se înșeală rău de tot. În realitate, Chuck Norris este un Adi Hădean al artelor marțiale.
2. Adi Hădean poate toca verdețurile fără să folosească mâinile. Sau, mai corect, le folosește, dar se mișcă mai repede decât percepe ochiul uman sau obiectivul camerei video.
3. Cu un program de editare video se poate mări viteza unei filmări de câteva ori. Dar Adi Hădean poate toca ceapa mult mai repede decât se poate edita dintr-un astfel de program.
4. (ăsta e ceva mai popular) Adi Hădean nu trebuie să bată șnițelele. El le convinge telepatic sau, dacă e în toane bune, cu vorba.
Acum lucrăm la un filmuleț care atestă (lol, de parcă mai era nevoie) cele spuse mai sus. E pe vine.
Evident, eu scriu ultimul despre asta, nuș cum s-a nimerit. N-o să vă spun în detaliu despre ce-i pe-acolo. O să găsiți descrieri și poze la Denisa, Ovi, Corina, Groparu, Radu (și are și un film, aici), Orădeanul, Lili sau Tița. Iar la Visurât găsiți chiar și filme (aici, aici și aici).
Nu poți face o listă cu câte chestii poți face la Arsenal Park. Sunt multe, ca să nu zic că sunt toate. Nu știi cum să te împarți între plimbări cu buggie-uri, plimbări cu drezina, plimbări cu transportorul de trupe, jocuri de airsoft, minigolf, baschet, tenis, fotbal, sărituri pe plasă, piscină și câte și mai câte.
Ce m-a impresionat, însă, foarte tare: oamenii de acolo. Am cunoscut-o pe Amalia, una dintre cele mai relaxate și prietenoase PRiste cu care am avut de-a face. L-am cunoscut pe Berni, genul de gazdă perfectă, om atent în fiecare secundă să nu lipsească nimic nimănui. Și l-am cunoscut pe fratele Cristescu (Marius, că Emil nu era pe-acolo), poate cel mai detașat miliardar pe care l-am cunoscut. Un om care știe să se bucure de banii pe care-i are, care-n loc să stea în casino-uri prin Monte Carlo preferă să se dea cu tractorașul John Deere pe terenul de offroad și să se bucure la maxim de asta. Un om care joacă table al naibii de bine (asta ca să nu zic că are noroc cu nemiluita la zaruri) și care e foarte bine călit psihic (l-am tot amenințat, sperând să-l bulversez psihologic, că eu am învățat table la Brăila, să aibă grijă că joc brutal – n-a folosit, m-a bătut de m-a îndoit)
Și după ce i-am cunoscut pe toți oamenii ăștia, m-am gândit eu așa la cât de mult contează calitatea oamenilor, atunci când mergi undeva. Dacă jumătate din oamenii din turism ar fi ca oamenii ăștia de la Arsenal Park (nu doar cei trei pe care i-am menționat mai sus, ci toți, de la femeia de serviciu până la director) turismul românesc ar fi la alte cote.
Una peste alta, Arsenal Park e cam cea mai faină destinație de vacanță activă pe care o găsești în România, cel puțin din câte știu eu. Un loc în care toți cei din primul paragraf o să revenim foarte curând, fără îndoială.
Și un filmuleț, pritocit cu mintea Groparului și cu mânuțele mele (să vă uitați până la final, are tot felul de titrări explicative sau nu):
Ne-am întors de la Arsenal Park, unde a fost absolut bestial și unde încă mai sunt, cu sufletul și spiritul. Cu fizicul sunt ici, acasă, unde imediat o să și dorm, probabil.
Și mâine sper să v-arăt ce-am filmat și ce-am pozat.
Plec în delegație la Arsenal Park. O să am un program foarte încărcat, să nu mă așteptați prin reader.
În seara asta o să fie o sesiune de discuții științifice despre efectul negativ și urmările nocive ale alcoolului asupra organismului, dar și asupra individului ca membru al societății. Sunt așteptate cu mare interes pozițiile pe acestă temă ale domnilor Visurât, Cassini, Ovi Sârb cu â din i, Orădeanul și Groparu. Ședințele vor fi prezidate de doamnele Denisa, Corina, Nebuloasa, Lilișor și doamna Cassini.
Mâine avem antrenament paramilitar (vrem să dăm o lovitură de stat, să aducem la putere Guvernul Chinezesc de Vis – GCV), unde o să ne plesnim grav, să ne rănim dureros, să ne scoatem dinții – mă rog, chestii funny pe care le facem noi de obicei după micul dejun. După aia, om vedea ce-o mai fi.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok