Klausen Burger

notă: acesta NU este un advertorial. pur și simplu am găsit un loc foarte fain și mă gândesc c-ar fi bine să-l știe și alții. Așa, ca să fie limpede.

În Cluj-Napoca apar berăriile într-o veselie. Fabrica de Bere Ursus, Ludwig Bavarian Bierhouse, Klausen Burger și-or mai fi. Când zic că apar într-o veselie, mă refer la faptul că acum un an nu era nici una dintre astea (sau nu știu eu să fi fost).

De Fabrica de Bere v-am povestit, la Ludwig n-am ajuns încă. Azi vă povestesc de Klausen Burger.

Decorul

E genul ăla de loc în care simți că aparții din momentul în care intri. Dacă ai norocul să te întâmpine și-o Cristină zâmbitoare, ești cumva fermecat pe loc și chiar nu-ți mai vine să pleci. Niciodată.

Klausen Burger are o sală mare și foarte, dar foarte aerisită. Adică oriunde ai sta, n-ai impresia că esti prea aproape de masa de alături. Ceea ce pentru mine e mare lucruri. În sala asta intră cam 150 de persoane, lejer. Au și-o scenă, unde din când în când sunt concerte.

Oamenii de-acolo se pregătesc să lanseze propria lor bere, pentru care încă n-au primit ok-ul de la autorități – dar înțeleg că nu mai durează mult, eu unul abia o aștept.

Servirea

De 10, sincer. Sau cel puțin așa am avut eu noroc să fie în cele două dăți în care i-am vizitat. În plus, au o chestie tare faină – poți bea bere din halba ta personală. Adică o aduci, o lași aici și doar tu bei din ea. Între două vizite, halba ta stă închisă într-un dulap.

(a mea e, evident, aia cu stema Serbiei)

Nu sunt foarte multe beri la Klausen Burger (am numărat 18 sortimente) dar sunt berile potrivite. Eu mă bucur la Bavaria la halbă și la Holsten nefiltrată.

A, și au niște biscuiți simpatici 🙂

Mâncarea

Ca să treci prin tot meniul, trebuie să vii de multe ori, că-i stufos, nu glumă. Și nu pentru oameni care țin diete sau care trag de colesterol în jos (mă rog, au și salate, dar eu le-am ignorat). Noi ne-am comandat mai multe, după cum urmează:

Jacket Potatoes & 3 sausages (550 g)

Mix Bavarez (1100 g)

Piept de pui cu sos de bere (550 g) – poză făcută de măiastrul Palatkas

3 feluri de mâncare, 4 oameni extrem de încântați. Sosul ăla de bere de pe pui este pur și simplu de neuitat.

Au mai fost și niște coaste, da’ nu prea ne-au impresionat, așa că nu vi le povestesc. A, și v-am arătat gramajele ca să vedeți că-s porții pentru oameni foarte serioși 🙂

Prețuri ? Păi… o Holsten nefiltrată e 6 lei. Mix-ul Bavarez e 37 de lei, dar e pentru două persoane. Cartofii cu 3 feluri de cârnați sunt 19 lei, la fel și puiul cu sos de bere. Una peste alta, super decent – desigur, părerea mea.

Klausen Burger e un loc frumos, în care o să-mi petrec, probabil, multe seri – când o să am ocazia. Și vă recomand să-l încercați, că oamenii de-acolo chiar încearcă să fie bine.

PS: ar trebui să încep să-mi fac un sistem de punctaj, ceva de genu’ “5 crivăți e perfect, 1 crivăț e nașpa” – că prea scriu de cârciumi în ultima vreme 🙂

La Fabrica de Bere Ursus

Aceasta este o poveste nu foarte scurtă despre o inițiativă foarte faină, o investiție majoră, un brand – Ursus Breweries – care a făcut un loc unic și care arată foarte, foarte, foarte bine, o bere bună și despre cum o ospătăriță care are o zi proastă (și o creștere proastă, probabil) poate arunca cu noroi în toate cele de mai sus.

Mi-am dorit mult să ajung la berăria deschisă la Fabrica de Bere Ursus, săptămâna trecută. Mi-a fost imposibil. După ce-am citit părerile celor care au participat la eveniment, mi-a părut și mai rău. M-am ofticat de-a dreptul, ca să fiu sincer, când am citit și am văzut pozele la Dragoș. Și mi-am promis că prima oară când ajung în Cluj, musai merg să vizitez noua minune a orașului. Și am mers.

Partea plină a halbei

Pfuai, cât de frumos e locul! O spun cu toată rațiunea, nu știu multe cârciumi în România care să arate atât de frumos.

Terasă mare-mare, aranjată frumos. 4 încăperi: Camera Barului, Camera Malțului, Camera Laborator, Camera Restaurant (găsiți multe poze la Gaben). Instalații de bere funcționale integrate perfect în design, mese mari, spații largi. Meniul de mâncare e cel de la Euphoria, înteleg că ei se ocupă de administrarea locului. Euphoria înseamnă mâncare bună, minuni la grătar, mă rog, chestii care fac berea să curgă și mai bine. Și punctul pe i al noii berării – berea Ursus nefiltrată. Mă, e bună. Îmi place, aș bea-o, cum ar zice Sîrb.

Partea goală a halbei

Cum spuneam, berăria e administrată de oamenii de la Euphoria. Amu… eu la Euphoria (și în Piața Muzeului, când era, și pe Pavlov) am fost de nenumărate ori și n-a fost nici măcar o singură dată în care să fiu nemulțumit de ceva acolo. Întotdeauna mâncarea a fost bună, berea rece și servirea ireproșabilă (sau măcar foarte bună).

Well… la noua berărie există o fată, o ospătăriță. O cheamă Mihaela, sau cel puțin așa scria pe bon, care aruncă cu noroi – în toată investiția Ursus Breweries și în tot efortul colegilor ei de-a face lumea să se simtă bine – cu o nonșalanță rar întâlnită.

Pasul 1.

Am comandat, mai întâi, un pahar mic de Ursus nefiltrată. Normal, nu ? Voiam să văd cum e, înainte să mă arunc la o halbă întreagă. Apoi am gustat-o, mi-a plăcut, am comandat o halbă. PRIMA halbă, da ? Well, fata mi-a pus halba în față – PRIMA halbă, da ? – și mi-a zis “asta e ultima, nu mai avem nefiltrată”.

Eu am rămas un pic stupefiat (cum naiba se termină berea la FABRICA DE BERE marți la ora 19.00 ?). Ea, văzând figura mea uimită, mi-a spus cu un sictir total “ce, nu înțelegi ce zic ?”

Pasul 2.

Pentru că s-a terminat berea pentru care veniserăm 4 oameni acolo, am cerut nota. 21 de lei. Desigur, i-am lăsat exact 21 de lei. Pentru ce să-i las vreun ban în plus ? Pentru sictirul afișat când a vorbit cu mine sau pentru cele 20 de minute în care am așteptat după prima și ultima bere ?

Ei bine, fata a luat nota și banii, i-a numărat, a verificat și nota, a văzut că nu i-am lăsat nimic, a mototolit bonul și mi l-a aruncat în față.

Mi se întâmplă rar de tot să rămân fără replică. Aseară așa am rămas. Și eu, și cei trei prieteni cu care eram. Adică nu doar că n-am mai pățit niciodată așa ceva, da’ nici măcar n-am mai auzit vreodată să se întâmple asta cuiva. Și, după cum unii știți, am avut de-a face cu mulți ospătari în ultimii ani.

Concluzia ? Vă recomand călduros să mergeți la Fabrica de Bere. Arată frumos, berea e bună (și o puteți bea doar la Cluj), mâncarea e bună. Dar, când vă așezați la masă, întrebați ospătărița cum se numește. Dacă e această Mihaela, sincer, mutați-vă la altă masă. Că vă poate strica toată experiența unei seri faine.

LE: o analiză faină a Groparelui, pe aceeași temă

Mi-e dor

De Piezișă și de lumea pestriță care o populează. De pizza de la Dolce Vita

De serile în Funky, pe vremea când credeam că Luș e un tip de treabă. De shoturile pe care le făcea Luș, tot atunci. De neuitat.

De serile la bowling cu tvdeceii și cu mone’s.

De plimbările cu tvdeceii și cu mone’s în Parcul Mare.

De nenumăratele seri faine din Pub.

De Andreea, de a doua Andreea și, mai cu seamă, de a treia Andreea. Un pic și de Alina

De drumul de la Pub până în Gheorgheni, parcus noaptea târziu.

De Piața Unirii.

De serile în care găteam la mine, în Gheorgheni, pentru oricine voia să vină .

De apartamentul zgomotos din Bună Ziua.

De vizitele la Imagistica. De senzația de bucurie pe care o aveam când le plăceau mâncărurile și/sau prăjiturile pe care le duceam la ei. De Nemesis și de Miha. De Liviu și de Kiki.

De releul de pe Feleac, unde m-a dus prima dată Adelina, parcă, și apoi am dus diverse gagici să le impresionez cu frumusețea orașului – și nu le-am impresionat niciodată 🙂

De concertele cu Onișor, Mangu, Aminda, Mirona și/sau Mishu. De serile de folk.

De Incursiuni.

De discuțiile lungi și plăcute cu Mihaela Rus.

De mesele la Club Italia și de poveștile cu Giuseppe despre restaurante și mâncăruri.

De Panoramic.

De cafelele băute cu Adi Popa la Liga.

De piața Dorobanți.

De vremea când eram prieten cu Adi.

De prânzurile de la West City.

De Deja-Vu.

De tvdecei, mone’s, groparu, ruben, marius, lorand, cucu, razvan cu alex și câți și mai câți – și de momentele petrecute cu ei.

Și de Raluca. Și de casa din Andrei Mureșanu.

 

Topul nimănui

Există în Cluj o … chestie, că nu știu cum să-i zic altfel, care se numește Mad3. Nu știu ce să vă spun că s-ar vrea. E un fel de site/revistă online/blog/cevașilea acolo despre PR, marketing, advertising… mă rog, chestii de genul ăsta.

Și acolo lucrează niște copii. Niște oameni mai tineri și mai puțin pregătiți pentru viață, na. Și într-o zi, când făceau conferință pe mess, sau ceva, unul dintre ei a venit cu o idee care urma să revoluționeze online-ul românesc. Ce și-au zis ei ? ia să facem noi acolo un top al bloggerilor din Transilvania, ceva.

Băi nene, și să te ții! l-au făcut.

Las la o parte că în ceea ce ei au numit (și au publicat, câtă inconștiență!) topul bloggerilor din Transilvania nu apar oameni ca Sebi, Laurențiu, Denisa, Liviu sau bloggerul cunoscut sub numele de Makavelis. Explicația e simplă, la ei Transilvania înseamnă probabil cartierele Gheorgheni și Mănăștur din Cluj.

Deci las asta la o parte. Să ne uităm un pic la câștigători.

Topul e făcut pe mai multe categorii. La prima categorie, Blog de comunicare și advertising, câștigători sunt – ce surpriză neașteptată! – ei, cei de la Mad3. Bine, nu e sigur că ei chiar au un blog, dar oricum, sunt câștigători CLAR, cu 44% din voturi. Pe locul 3 e Lorand, cu 22% din voturi. Ca fapt divers, Mad3, după spusele lor, au undeva la 42 de unici (deci în realitate probabil că mult mai puțini), Lorand are (vă zic eu) undeva la 300 pe zi, cu spike-uri de peste 1.000 când scrie serios. Nu e limpede că Mad3 sunt câștigătorii de drept ?

Să vedem, mai departe. Câștigătorul la Blog de PR e un blog de care n-a auzit nimeni, niciodată, ținut de-o fată din echipa Mad3. Bă, a dracului coincidență fericită!

La Blog de Marketing, câștigător e Lorand. Era culmea să fie și aici pe un loc mai mic, dat fiind că e fix singurul.

La Blog de divertisment, câștigători mi-s copiii de la TVdece. (bravo 10, mă). Pe locul 2, la egalitate, Groparu și Ilarianții, cu câte 11%. Mno, în ce univers posibil Ilarianții, oricât ar fi ei de simpatici, pot fi la egalitate cu Groparu ? Numa’ zic.

La Blog de gătit, pe locul 3 e unul de care eu nu am auzit, pe locul 4 e Teo. Copii, voi știți că Teo are undeva la 8 mii de unici PE ZI ? Cum să fie pe locul 4, când trebuia să fie pe locul 1, fără îndoială, mai ales că l-ați făcut pe Cluj ? Și Ebucătăria e pe 2. De când e Ebucătăria în Cluj ? Sau fie, chiar și-n Transilvania ? A, de niciodată, da.

Dar rubrica mea preferată e, de departe, Blog personal. Pe locul 1, Groparu. Pe merit, zic. Pe locul 2, Dan Ciulea. Băi, Dane, spune tu sincer, tu acolo te vezi ? Nu vă mai zic că TVdece-ii nu apar la această rubrică (or fi având blog corporate și eu încă n-am aflat), nu vă mai zic că eu sunt pe locul 6, deși nu-s din Transilvania și nici din Cluj nu mai sunt, nu vă mai zic că apar pe-acolo bloguri cu (probabil) mai puțin de 30-50 de unici pe zi.

Băi, și nu m-aș fi luat de ei. Fiecare are dreptul să facă orice tâmpenii are chef. Da’ peste o vreme, când cineva o să caute pe google “top bloggeri transilvania”, o să descopere un top cu Mad3 pe locul 1 la comunicare, sau cu Ciulea pe locul 2 la personale sau cu Groparu și Ilarianții la egalitate – și există riscul să creadă în datele astea.

Care au fost furnizate de 70 de respondenți! Cum pana mea să ai tupeul de a publica un “top” făcut pe baza a DOAR 70 de răspunsuri ??

E păcat de ăia care au muncit ani de zile să ajungă unde sunt azi. E trist să-ți bați joc de munca lor cu topuri de doi bani, făcute doar în încercare de a-ți cumpăra niște linkuri de la câștigători. E mai mult decât trist, e patetic.

Am fost șpicăr la SMS :)

În octombrie, pe când locuiam la Cluj, am mers “în deplasare” la Timișoara, să particip la Social Media Summit. Săptămâna trecută, locuind la Timișoara, am mers “în deplasare” la Cluj, să particip din nou la Social Media Summit. Fate, it seems, is not without a sense of irony.

Mi-a plăcut mult la SMS Cluj. Bine, mi-a plăcut mult și la SMS Timișoara, de unde deducem că în general îmi place să particip la evenimente făcute de Revista Biz. 🙂

În primul rând, mi-a plăcut că sala a fost arhiplină (între 250 și 280 de persoane). În al doilea rând, mi-au plăcut oamenii. Și cei din sală, și cei care au prezentat – pentru că oamenii au interacționat, au comunicat, s-au cunoscut – s-au legat lucruri. Mi-a plăcut prezentarea lui Grant MacKenzie de la Ursus, cea a lui Adi Hădean, care a fost amuzantă și la obiect, cea a Chinezului, la care am râs intens. Mi-au plăcut și altele, așa cum nu mi-a plăcut deloc cea de la Banca Transilvania, de exemplu. Oricum, sunt convins că au să apară toate pe refresh.ro zilele astea.

Dar cel mai tare mi-a plăcut că am fost șpicăr 🙂 (poză făcută de Costin)

Și vreau să le mulțumesc Martei și colegilor ei de la Biz că mi-au dat această ocazie (a fost prima oară în viața mea când am ținut o prezentare), așa cum vreau să le mulțumesc spectatorilor – cunoscuți sau necunoscuți (încă) – care mi-au trimis sms-uri și mesaje pe facebook cu felicitări. Să ții prima prezentare din viață în fața a aproape 300 de oameni nu-i deloc ușor, am avut foarte mari emoții și s-a văzut asta 🙂

Asta a fost prezentarea mea, filmată de TheFUA, fără de care… nu știu, zău. Și aici e powerpoint-ul, făcut de Corina. (dintr-un motiv care-mi scapă, pe slideshare nu se vede prima literă la unele linii – da’ vă prindeți voi, îs convins)

Prezentare Andrei Crivat SMS Cluj

Diferențe între orașe

M-a întrebat Bianca: bă, tu ai stat în multe orașe, c-am citit despre tine și-am văzut. Ce diferențe sunt între ele ? Cum sunt Bucureștii diferiți ? Dar zi-mi așa, în câteva rânduri.

Bianca s-a mutat de la Cluj la București. Eu m-am mutat (cu mulți ani mai înainte, când Bianca era mică) de la București la Cluj. Așa că discuția mi s-a părut interesantă.

N-am putut să spun tot ce-aveam de spus în câteva rânduri.

Dar atât cât am putut sintetiza, vedeți aici. Cum puteți vedea și ce-au zis Cosmin și Maka, iar mâine o să puteți vedea și ce-a povestit Nebuloasa.