De Piezișă și de lumea pestriță care o populează. De pizza de la Dolce Vita
De serile în Funky, pe vremea când credeam că Luș e un tip de treabă. De shoturile pe care le făcea Luș, tot atunci. De neuitat.
De serile la bowling cu tvdeceii și cu mone’s.
De plimbările cu tvdeceii și cu mone’s în Parcul Mare.
De nenumăratele seri faine din Pub.
De Andreea, de a doua Andreea și, mai cu seamă, de a treia Andreea. Un pic și de Alina
De drumul de la Pub până în Gheorgheni, parcus noaptea târziu.
De Piața Unirii.
De serile în care găteam la mine, în Gheorgheni, pentru oricine voia să vină .
De apartamentul zgomotos din Bună Ziua.
De vizitele la Imagistica. De senzația de bucurie pe care o aveam când le plăceau mâncărurile și/sau prăjiturile pe care le duceam la ei. De Nemesis și de Miha. De Liviu și de Kiki.
De releul de pe Feleac, unde m-a dus prima dată Adelina, parcă, și apoi am dus diverse gagici să le impresionez cu frumusețea orașului – și nu le-am impresionat niciodată 🙂
De concertele cu Onișor, Mangu, Aminda, Mirona și/sau Mishu. De serile de folk.
De Incursiuni.
De discuțiile lungi și plăcute cu Mihaela Rus.
De mesele la Club Italia și de poveștile cu Giuseppe despre restaurante și mâncăruri.
De Panoramic.
De cafelele băute cu Adi Popa la Liga.
De piața Dorobanți.
De vremea când eram prieten cu Adi.
De prânzurile de la West City.
De Deja-Vu.
De tvdecei, mone’s, groparu, ruben, marius, lorand, cucu, razvan cu alex și câți și mai câți – și de momentele petrecute cu ei.
Și de Raluca. Și de casa din Andrei Mureșanu.
OFFF!
🙁 mi-e dor dor de caminul 17, de hasdeu, chiar si de piezisa, de kris, andreea si mihaela, de flying circus, atelier si flowers, de unirii, piata muzeului si restaurantul chinezesc, de tigara de pe balcon, de colega de camera, de belvedere si ratele din chios, de diminetile de iarna cand ma intorceam pe jos din unirii la camin, de camera mica si neincapatoare, de studentie, timp liber si putina scoala, de tiff, de cluj.
(n-am luat-o ca pe o leapsa, dar nu m-am putut abtine)
Haida inapoi atunci, ca mai e loc 😛
Nostalgicilor…
si noua ne e dor de zilele, serile in care il intalneam pe Andrei, de zilel in care fugeam 10 minute de la munca sa beau o cafea in Pub unde il gaseam intotdeauna pe Andrei (n-am mai calcat in Pub niciodata de atunci), de tweetmeet-urile facute vineri seara de acelasi Andrei, de masa de Pasti facuta de Andrei….
10 mojito-shoturi sa fie? 🙂
numai 6. sa nu facem dezmat.
Io sper sa n-ajungi sa scrii un post de-asta si despre Timisoara. Nu de alta, dar aia ar insemna ca deja te-ai mutat de-aici. 🙂
Aproape ajunsesem la final si pregateam o incursiune in vocabularul suburbam 🙂
hai inapoi ba 😛
i will, ba 🙂