Inevitabilul a tot fost amânat, dar s-a produs, în cele din urmă, că n-avea cum să nu se producă. Așadar, Mana – soție de Ciutacu, mamă de Vlăduț, nașă de Crivăți – are în sfârșit blog. Blog de împărăteasă, nu orice blog. Temă specială creată de Sorel. Eu pot doar să-i urez să scrie des și cu plăcere 🙂
PS: cum bine observa cineva (scuze, dar nu mai știu cine)Oana Dobre, cred că se prea poate să fie cam prima familie integrată integral în blogosferă 🙂
Am instalat două pluginuri pe care le-am văzut la Apollinaire. CommentLuve un plugin care va afișa, la fiecare comentator care deține un blog, titlul ultimului său post (sau măcar va încerca, după cum spune descrierea). NoFollow Free este un plugin care, citez: “scoate tag-ul nofollow din link-urile pe care cei care comentează le lasă în comentarii și din link-ul către blogurile lor personale, ceea ce va permite motoarelor de căutare să treacă mai departe.” (by Costin). NoFollow se activează după 5 comentarii.
Astea sunt cadourile de Moș Nicolae pentru comentatori 🙂
Tocmai venirăm de la Tilișca. Prea obosiți ca să vă povestim chiar acum cât de minunat a fost, dar cum ar fi putut fi altfel ? Oricum, când îmi mai revin vă povestesc de-un balmoș senzațional, de Biriș și inelele de la cutiile de bere, de o haită de câini ciobănești și brusca relație apropiată dintre mine și ei… și alte lucruri.
Zilele trecute i-am întâlnit în sfârșit pe Carmen și Mircea Groza, părinții unui blogger. Niște oameni super simpatici, calzi, amuzanți și în general vorbind, niște oameni foarte mișto. Mircea Groza, mai cunoscut ca și Carcea, soțul doamnei Mirmen, pe lângă cât e de fain așa, ca om e și, fără îndoială, unul dintre cei mai talentați bucătari pe care i-am întâlnit. Ne-am întânit zilele trecute, cum spuneam, special pentru a-mi arăta o cină pe care o pregătise pentru Ștefan Hrușcă: Sholet, o mâncare evreiască cu fasole, carne afumată de gâscă și de porc. Interjecțiile pe care le auziți în clipul de mai jos (pfaaaai, vaaaaai, mamăăă….) sunt doar manifestările ușor tâmpe ale unui mare pofticios doborât de un miros năucitor de plăcut, care i-a umplut simțurile când s-a ridicat capacul de pe oala de lut. Inutil să vă mai spun cât de bună poate fi mâncarea de mai jos.
Așadar, priviți și salivați. Sholet, by Mircea Groza. (click pe poze pentru mărire)
Nașu’ Victor sondează piața. Nelegat de asta, partea cea mai bună a fuziunii PL+PLD=PDL (inspirați trebuie să fi fost strategii care au gândit noua denumire, tulai…) e că Boc o să stea chiar și mai puțin (știu, nici eu nu credeam că se poate mai puțin) la Primărie. Da’ nu-i nimic, știm cu toții că Primăria Cluj-Napoca merge ca unsă și că chiar nu-i nevoie să mai vină și Bocu’
Dar de fapt și de drept ce vroiam cu adevărat să vă spun: eu plec la masă cu niște oameni deosebiți, și când mă întorc postez mâncăruri pe care, pe cuvânt, nu le-ați mai văzut. Èšineți aicilișea, aproape.
(post pentru clujeni. post de reclamă neplătită, doar pentru că merită, părerea mea. post pentru gurmanzi)
Există acest site, www.mancare-online.ro, ca alternativă la a-ți comanda prânzul prin telefon. Intri, îți faci un cont (chestie de vreo 45 de secunde) și apoi comanzi în voie. Partea bună e că poți comanda de la mai multe restaurante, unele dintre ele nefăcând altfel livrări. Partea proastă că nu funcționează duminica. Dar e la început, aparent, așa că poate în timp remediază asta. Am comandat o singură dată, au venit în vreo 45 de minute. Azi e a doua oară, sper să vină la fel de repede. A, ce mi se pare tare – băiatul care a venit la prima comandă a făcut livrarea cu un Audi A4. E mai tare ca ăla de la More, care a venit cu un Ford Focus Ghia. 🙂
Oricum, ideea e bună, și fiind la început, oamenii ăia o fac destul de bine. Sper să nu se strice când o începe să le meargă, în stil tipic românesc.
Nici replicile astea nu mai sunt ce-au fost… abia-abia am reușit, cu sudoarea frunții mele, să strâng în ultima vreme vreo câteva. Cred că replicile intră în concediu și pleacă în Austria 🙂
DeÅŸi e făcut de oameni, iar aerul ÅŸi apa sunt de la Dumnezeu, trotuarul din faÅ£a blocului ne pare ÅŸi el dat de la Dumnezeu. E ceva care trebuie să fie. Cele mai multe trotuare din faÅ£a blocului există dinainte ca noi să ne naÅŸtem ÅŸi continuă să ni se aÅŸtearnă sub picioare ÅŸi după ce noi murim. Nu sunt veÅŸnice, dar aÅŸa ponosite cum sunt ne dau sentimentul că veÅŸnicia a început să devină o problemă a blocului, un lucru familiar, cu care nu e cazul să ne batem capul. (Tudor Octavian în Jurnalul Național)
Nu mai este deja, de multă vreme, un secret faptul că ceea ce unii au numit “generaÅ£ia aÅŸteptatăâ€? s-a dovedit a fi – în cel mai bun caz -, un enorm balon de săpun. (Octavian Hoandră, în Ziua de Cluj)
Replicile funny ale săptămânilor trecute:
sunt cam la final de zi când nu prea mai înfloresc florile… sau crește iarba (Alina Marginean)
Groparu și Gropărița rulează și e cei mai buni. Nu doar pentru că azi ne-au invitat la ei, să mâncăm una dintre cele minunate mâncăruri făcute vreodată în lume – praz umplut, găteală la care au lucrat doo zile amândoi, drăguții, dar mi-au și deschis ochii asupra unei piese absolut minunate. Mahala Raï Banda vs Shantel – Mahalagească
Praz umplut, preparat de Gropărița și Groparu, they are the best (click pentru zoom):
Piesa serii, Mahala Raï Banda vs Shantel – Mahalagească – courtesy of the Groparu‘s
Please note that the term „Romanian language� is used to by the UN, European Union, World Bank, CIA, U.S. Department of State, etc. when referring to the language spoken in Moldova.
(atenţionare: acesta este un post cu mesaj ermetic, adresat numai iniţiaţilor)
Ana, să fie clar: Michael Scofield e al Paulei, nu al tău! Când a început relaÅ£ia lor, tu încă spuneai “uite, mami, trec soldaÅ£i”. Trebuie să înÅ£elegi că Paula a fost prima acolo ÅŸi să respecÅ£i asta. E clar, Ana ?
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.