Tibi a muncit mult la cartea asta – prima istorie a presei clujene scrise, 1989 – 2010. Acum a terminat-o, se află sub tipar. Mai multe detalii găsiți la el pe blog.
Eu unul abia aștept s-o citesc. Și cred că orice om care are legătură cu presa – studenți la Jurnalism, ziariști, foști ziariști, patroni, reporteri sau manageri – ar trebui s-o citească. Pentru că sunt convins că vom avea cu toții ce învăța din ea.
click pentru mărire
Un cineva de la Amos News a găsit pe internet un text. Acest text. I s-a părut interesant și-a zis să-l preia (evident, fără permisiunea autorului, că doar l-a găsit pe net). Pentru că multora le e mult mai ușor să scrie decât să citească, omul n-a înțeles cine l-a scris. Dar s-a gândit. S-a gândit că, pesemne, trebuie că l-a scris Cristian Tudor Popescu. Așa s-a gândit el, da ? Și l-a publicat.
Deci să subliniem un pic. Omul l-a găsit, l-a furat și s-a gândit că ce fain ar fi să fie al lui CTP. Drept pentru care l-a publicat pe site, citându-l pe CTP – că el așa s-a gândit. În capul lui. De om.
Doar că CTP a zis că nu-i al lui.
Și aici urmează cel mai fascinant raționament pe care l-am întâlnit vreodată. Omul s- gândit că daca nu-i al lui CTP (cum credea el, fără vreo dovadă), atunci e un fals. O contrafacere.
Pentru mine, că sunt sigur că voi ați înțeles deja, o să fac rezumatul, că mintea mea e incapabilă să proceseze toate aceste date. Deci cineva găsește pe internetul textul lui Mordechai. Îl fură, îl publică pe Amos News și i-l atribuie lui CTP. CTP zice că nu-i al lui. Hoțul de text concluzionează că dacă nu-i al lui CTP, cum credea el, atunci e un fals și o contrafacere. Și îi cere scuze lui CTP. Nu celui de la care l-a furat.
Spuneți voi, nu-i absolut fascinant ?
Dacă sunteți din/în Oradea joi, 30 septembrie, musai să nu-l ratați pe Bendea. De la 22.00, în Queen’s Pub, în cadrul Festivalului de Teatru Scurt.
Eu sunt un fel de fan al evenimentelor pe care le face Ursus toamna la Cluj. Anul trecut am fost la Ursus Alcohol Free Track și mi-a plăcut foarte tare. Anul ăsta o să merg la Ursus Cluj Fest – pe 2 și 3 octombrie, la Polus.
Și sunt convins c-o să-mi placă la fel de mult. Pentru că în cele două zile vor cânta Vița de Vie, Șuie Paparude, Zdob și Zdub, Puya, Iris, Bitză, Zob, Grasu XXL, Cargo, Paraziții și Holograf. Intrarea va fi liberă
Până începe, vă puteți delecta cu un concurs pe pagina lor de facebook (concursul se adresează numai clujenilor, numa’ zic)
De câte ori am ocazia să ajung la vreun eveniment organizat de Cristi Manafu, rămân impresionat de cât de bine știe omul ăsta să le facă. Așa și la Webstock – conferințe în mai multe săli, sute de oameni și-un Manafu omniprezent care a făcut cumva ca totul să pară foarte simplu. Și nu e, sunt sigur că nu e.
Da, eBucătăria n-a luat premiul pe care speram să-l ia, dar am învățat de la Andrei Roșca să înțeleg că și eșecurile au valoarea lor. Din eșecuri înveți. O să luăm premiu anul viitor 🙂
Dincolo de asta, participarea la Webstock (pentru prima dată) a fost un câștig pentru mine. Pe de-o parte, am văzut câteva prezentări foarte faine. A lui Bobby (are o priză la public pe care n-am văzut-o la mulți vorbitori), a lui Andrei (pe care o puteți vedea aici și care mi-a lămurit niște idei cărora nu știam să le dau formă) și a lui Marco Kind, de la Vodafone, au fost cele care mi s-au lipit de suflet. Pentru că am fost în ziua aia și la alt eveniment (lansarea Internet Explorer 9, despre care vă povestesc eu mai încolo) am pierdut niște prezentări la care vroiam să asist (a lui Ionuț sau a lui Răzvan, de exemplu) dar sper că or să apară pe net în curând.
Pe de ală parte, m-am bucurat mult să mă întâlnesc cu o grămadă de oameni care mi-s dragi. Că și de aia îmi plac evenimentele astea, că-s ocazii să-ți revezi prieteni de departe. 🙂
Și m-am bucurat mult pentru niște premiați: Cosmin și Triluliu, cu “La Mall” (locul 1 la Virals), Adrian Hădean și Trilulilu pentru Cook’n’Rolla (l0cul 1 la Publishing), Ruben și Lorand cu uTweet (locul 2 la Microblogging Projects), Costin cu ReFresh (locul 3 la Publishing), Vitrina cu Agenda BT (locul 3 la Utility) și camionul de premii luate de Cătălin Teniță 🙂
toate pozele sunt făcute cu Samsung Galaxy S
Când ieși din București spre Brașov, dacă faci un mic ocol pe șoseaua Pipera-Tunari, la numărul 48 se află magazinul Casa Natural.
În care cu mult interes m-am oprit zilele trecute, că de multă vreme mă amenința Maria c-o să vad eu ce chestii faine sunt pe-acolo.
Și sunt, pe cuvânt că sunt. Am găsit acolo tot felul de brânzeturi maturate, cu piper, cu chimen și de multe alte feluri. Am găsti o pastramă de oaie cum numai în Mărginimea Sibiului am mai mâncat. Mai sunt pe-acolo cârnați tăiați cu satârul (carnea nu se toacă la mașină, ci se mărunțește cu satârul). Am găsit un parizer țărănesc care mi-a amintit de copilărie, pentru că n-avea nimic în comun cu mizeriile care se vând azi prin magazine pe post de parizer. Mai sunt acolo și niște cârnați de vită în maț de oaie de care pur și simplu nu te saturi. Tot felul de minuni găsești pe-acolo.
Nu vă mai zic de prăjiturile de casă, care CHIAR sunt de casă (am mâncat niște cornulețe aproape la fel de bune ca cele pe care le face mama).
Mai au oamenii pe-acolo zacuscă, dulcețuri și tot felul de uleiuri (de exemplu, ulei de nucă sau ulei de mărar).
Și mai multe feluri de miere.
A, și am găsit o bere faină, fermentată natural, fără enzime – Bere Trei Stejari.
Mi-a plăcut tare mult magazinul – pe lângă faptul că produsele nu au conservanți sau alte mizerii chimice, e și amenajat foarte fain. Dar cel mai mult mi-a plăcut pasiunea cu care Florian, proprietarul Casei Natural, își prezintă marfa. Omul ăla pur și simplu iubește produsele pe care le vinde. Și bate țara în lung și în lat să găsească oameni care încă fac produse tradiționale și naturale. Adică pe bune, complet naturale.
A, era să uit de sucul de mere. Genial 🙂
Ăsta nu-i un post plătit. Pur și simplu mi-a plăcut foarte tare magazinul și am zis să vi-l recomand. Merită să faceți un drum pe-acolo, dacă sunteți în București.
I’ve made every wrong choice a middle-aged man can make.
I, uh, I’ve pissed away all my money, believe it or not.
I chased off anyone who’s ever loved me.
And lately, I can’t even stand the face I see in the mirror.
You know, when you get old, in life, things get taken from you. I mean, that’s… that’s… that’s a part of life.
But, you only learn that when you start losin’ stuff
Eu, mărturisesc, nu m-am gândit niciodată la ce poți face cu un leu. M-am gândit la ce-aș putea face cu 3 milioane și jumătate de euro. M-am gândit la ce-aș putea face cu 1 milion de euro. M-am gândit la ce-aș putea face cu 100 de mii de euro. Recunosc, m-am gândit și la ce-aș face cu 17.500 euro.
Dar la ce-aș putea face cu un leu, nu m-am gândit. Nu-mi amintesc când am dat 1 leu ultima oară pe ceva. Chiar, pe bune, ce poți cumpăra cu fix 1 leu ?
Adică îl poți da unui amărât pe stradă, îl poți lăsa unei vânzătoare simpatice, poți plăti la parcare cu el. Da’ altfel, ce se poate face cu un leu ?
Voi ce-ați face cu un leu ?
8 septembrie
