La mulți ani, frățioare, oriunde ai fi.
Sau Mozart Group. Sunt niște băieți din Varșovia. Foarte pricepuți cu instrumentele, dar care au ales să abordeze un pic altfel muzica. Au cântat și cu McFerrin cândva 🙂
Clipul de mai jos are cam o oră și jumătate. Eu vă rog să vă uitați (nu doar să ascultați) minim 10 minute. După aia, mai vedeți voi dacă vă uitați până la capăt sau nu. 10 minute, promit c-o să merite. 🙂
Azi făceam, ca de obicei, o pâine simplă, cu brânză și măsline. Și, cumva, mi-a venit în cap Bakerman.
Care sunteți mai de-un leat, e imposibil să n-o știți. Imposibil. Care sunteți mai fragezi, asta e piesa:
Mno. Piesa asta are cele mai stupide, incoerente și lipsite de sens și de logică versuri. Din lume. Zici că-s făcute în stil dadaist, doar că omul a folosit propoziții în loc de cuvinte.
(pentru cititorii mei mai tineri, care au dat bac-ul în ultimii ani, facem o mică paranteză – dadaismul a fost un fel de curent literar, apărut după primul război mondial, care avea la bază absurdul, ca formă de prostest. Unul dintre cei care au pus bazele dadaismului a fost Tristan Tzara. Pe Tzara, în realitate, îl chema de fapt Samuel Rosenstock și a fost născut la Moinești. Și-a ales pseudonimul de Tristan Tzara ca un joc de cuvinte – Trist în Èšară. Așa era el, un trist. Tzara spunea, într-un fel de manifest, că pentru a compune o poezie dadaistă, trebuie să tai un articol din ziar, să decupezi fiecare cuvânt, să le amesteci pe toate într-o pălărie, să le scoți unul câte unul și aia îți e poezia. Personal, nu cred că făcea chiar așa. Cred că fuma ceva, începea să vadă mici unicorni verzi pe pereți și scria pe-o hârtie ce îi trecea prin cap când dialoga cu unicornii. Dar e doar părerea mea. Puteți să vă faceți voi o părere, citind o poezie de-ale lui. Oricum, dacă încă sunteți pe băncile liceului, întrebați-vă profesorii de limba română despre Tristan Tzara, o să-i impresionați)
Mă scuzați, revenim. Deci spuneam că are cele mai stupide și incoerente versuri. Din lume. Dau exemplu doar strofa întâi, e suficient.
Baker man is baking bread
Sagabona kunjani wena
The night train is coming
Got to keep on running
Clar, e un mesaj puternic, bine definit, pătrunzător. Mă motivează și mă energizează. Merge direct la inima receptorului. Un fel de vântu’ bate, câinii dorm, măicuță, mi-am luat sanie, să fii sănătoasă.
A, vă întrebați ce naiba înseamnă “Sagabona kunjani wena”, cum m-am întrebat și eu, în speranța că acolo e logica strofei ? Înseamnă “bună, ce faci ?” în limba Zulu. Înțelegeți, da ? acum e totul MULT mai clar și mai limpede. Mai adăugăm la asta faptul că videoclipul e cu niște oameni care sar cu parașuta – deci DA!
Mi-e foarte greu să pricep de ce a fost piesa asta atât de populară acum 20 de ani, sau când a fost.
Poate pentru că dovedește că, în fond, toți oamenii din lume, oriunde s-ar afla ei, au credințe și valori comune.
Pentru că mi-e foarte greu să cred că nu vedeți și voi asemănarea izbitoare și legătura transcendentă de mai jos:
bakerman is baking bread – hai dă-i bătaie, DJ Vasile, învârtește roata, o să fie pâine!
Cu cuvinte reci și seci, Biblionet este un program de cinci ani care le va facilita românilor accesul gratuit la informație, prin dezvoltarea unui sistem de biblioteci publice moderne în România.
Cu cuvintele mele, Biblionet este un proiect în care mi-aș dori să fie cumva implicată toată lumea. Pentru că Biblionet, prin faptul că a dotat peste 1.500 de biblioteci cu calculatoare conectate la internet, a schimbat destine.
Poate vi se par cuvinte mari, dar pentru oamenii din mediul rural accesul la internet nu-i chiar o bagatelă. Și când veți citi povestea lui Vlad, spre exemplu, despre mama care a vorbit cu copilul ei, pentru prima oară după 15 ani, prin Skype, o să-mi dați dreptate. Biblionet a schimbat destine.
Și vieți, după cum veți vedea mai jos (faceți click pentru mărire, o să merite)
Pentru a transmite mai departe poveștile bibliotecilor din țară, a luat ființă clubul Căutătorilor de Povești. Vlad Petreanu, Cătălin Ștefănescu și Radu Paraschivescu au cules povești care vor fi strânse într-un e-book și, poate, și într-o carte tipărită. Pe lângă ei, și Cristi, Sebi și eu am strâns niște povești.
Eu am ajuns în Cerna, județul Tulcea. Localitatea natală a poetului și filosofului Panait Cerna, fapt de care locuitorii sunt foarte mândri. Cum sunt mândri și de originea lor megleno-română. Atât de mândri, că au un blestem pentru cei care-și uită limba:
Dar poveste copiiilor de-acolo v-o spun data viitoare.
Farmec a lansat ieri noile săpunuri lichide spumă din gama Gerovital Pure.
Cum lansezi niște săpunuri spumă dacă nu printr-un eveniment cu spumă ? Ocazie cu care am bifat o dublă premieră: primul meu party cu spumă și prima mea vizită la AquaPark Florești, despre care, mărturisesc spășit, cumva, habar n-am avut că există.
E genial la un party cu spumă. La început am stat deoparte și mă uitam mirat cum se bucură oamenii și râd când îi lovește tunul de spumă. Ăsta era tunul:
Apoi m-am gândit – dacă toți se bucură și se distrează așa bine, ceva o fi la mijloc. Și m-am băgat acolo, în spumă, între ei. Mi-a plăcut atât de tare încât o să fac tot posibilul să repet experiența cât mai curând. Îi drept, eram cam fleașcă la plecare, da’ a meritat maxim!
N-ați crede, dar e posibil să se întâmple un anume eveniment în viața voastră la bloc care să vă facă să vă fie dor de sunetul cristalin al bormașinii din vecini.
Să vă fie dor de glasul duios al barosului care lovește în pereții apartamentului de-alături. Sau de vocea dulce a flexului care taie ceva fix deasupra voastră.
Se poate întâmpla, da! Să vi se facă dor de toate aceste delicii auditive de care vă puteți bucura în peisajul civilizat, urban. Se poate întâmpla să vă dați seama că, de fiecare dată când ați înjurat meseriașii care lucrau cu spor fix în orele alea când voiați să vă odihniți, fix dimineață la 8 în duminicile care au urmat nopților agitate de sâmbătă, ați greșit! Se poate întâmpla să le cereți scuze, în gândul vostru.
Știți când ? Când mama copiiilor din apartamentul de jos cumpără pruncilor o triolă și-un mic pian electric sau ceva.
Atunci o să vă dați seama că vocea caldă a bormașinii era ca sunetul lin al nopților de vară de la munte.
Da’ ce zic eu o săptămână, c-au fost chiar vreo 10 zile în care am fost rupt de online. 10 zile în care, printre multe altele:
– am descoperit că Brylu știe să pună lucrurile într-o lumină lămuritoare mult mai bine decât știu eu, de exemplu.
– am descoperit că pot fi foarte prost. Și că poți să ai o zi extrem de proastă, să zicem cea mai proastă din ultimul an sau din ultimii ani, chiar, imediat după ce-ai avut o zi senzațională. it’s just random shit.
– am văzut The Amazing Spider Man. Mi-a plăcut, deși am o ușoară senzație că vor să-i aplice rețeta de la The Dark Knight. Adică să dea o tentă serioasă, umană, dramatică unei povești de comic books. Da’ ce știu io despre filme…
– Am fost la un super concert al lui dr. Make. Mi-a plăcut la fel de mult ca și celelalte concerte ale lui la care am fost. Doar că de data asta am auzit-o, pentru prima oară, pe Daniela. Care cântă (și credeți-mă, mă feresc de cuvinte mari) absolut senzațional. În câțiva ani, vom face coadă la bilete la concertele ei. Părerea mea.
– Tot la capitolul muzică – am avut pentru prima oară ocazia să-l ascult pe Vlad Dulea (și trupa lui, Atelier) cântând. Cam o noapte întreagă. Mi-au plăcut atât de mult că mă gândesc deja să-i combin într-un fel sau altul cu Make și cu Daniela și să-i aduc să cânte la Cluj.
– – am fost la o super bătaie cu apă. La Roaba de Cultură din Herăstrău. Organizată de Green Revolution și Delivering Life. N-am bănuit că poate fi atât de distractiv. Eu și fratele Cismaru ne-am dus cu scule profesioniste, luate de la Piața Crângași. “Vrăjmașii”, însă, au luptat cu sticle de apă. Nu există ceva mai reconfortant într-o zi caniculară. Poate facem și la Cluj.
– am fost la o nuntă de copii frumoși – Simona și Lucian. O nuntă foarte, foarte frumoasă. Mă rog, știrea aici e “am fost la o nuntă” (în loc să fiu la Viena, #pourlesconnaisseurs) 🙂
– am descoperit că, pe măsură ce îmbătrânesc, mai lung îmi pare drumul Cluj – București. Sau invers.
– am descoperit că Ciops are idei foarte asemănătoare cu ale mele în materie de online. Și că prietenei lui s-ar putea să-i placă muzica lăutărească, motiv pentru care s-ar putea s-o îndrăgesc. 🙂
– m-am gândit că există niște oameni pe care-i întreb prea des “ce mai faci ?”. Și niște oameni pe care-i întreb prea rar. Și că ar fi isteț să fac o rocadă.
– am fost în câteva locuri faine: Lacrimi și Sfinți, Escargot, Beer O’Clock. O să vi le povestesc, altă dată 🙂
Or mai fi fost, da’ de la o vârstă…
Mno, vedeți cât de mult am muncit zilele astea ? Vedeți ?!
La Guerrilla cânta azi dimineață asta. Vă rog insistent să o ascultați până la capăt. O să vă facă viața mai frumoasă, promit.
După ce-a trecut prin București, Prahova și Brașov, Caravana Staropramen ajunge la Cluj. Pe 19 în Cluj-Napoca, pe 21-22 în Dej. Ocazie cu care Clujul ar putea fi desemnat cel mai beer friendly județ din țară.
În acest sens, domnu’ Chinezesc propune un concurs prin Blogal Initiative. Cu bani, nu cu zâmbete 🙂