De bun gust 2014

Unul dintre cele mai faine evenimente la care am fost anul trecut a fost Festivalul De bun gust de la Sibiu. Mi-a plăcut mult conceptul, mi-au plăcut evenimentele și demo-urile, mi-au plăcut produsele specifice scoase în față de diverse bucătării.

Ediția de anul ăsta, organizată tot de Turnul Sfatului, începe mâine dimineață la 10.00. Îmi pare tare rău că nu mai ajung, dar să mergeți, dacă aveți ocazia, o să fie un pic mai tare decât anul trecut. Mai multe concerte, mai multe evenimente, 10 tipuri de bucătării, față de 8, câte au fost în 2013. O să fie și loc de joacă pentru copii.

Fain eveniment, sincer. De mâine (adică din 24) până pe 27 iulie, între 10.00 și 23.00, dacă puteți merge în Piața Mare din Sibiu, mergeți. N-o să vă pară rău! Aveți și ce vedea, și ce gusta pe-acolo.

O fotografie cu pregătirile de anul ăsta, făcută de Silvana

10505030_272389556281233_25203118426853694_o

 

 

Arta de a înjura impecabil

Un … politician, sau ce-o fi domnul acela, înțeleg că totuși e absolvent de Sorbona (fac o paranteză – n-aveți impresia că în ultima vreme cuvintele astea, “Harvard”, “Oxford”, “Sorbona” încep să devină peiorative în România ?) și un jurnalist vechi și cunoscut din Cluj-Napoca au o polemică, un schimb de idei în contradictoriu. O divergență de opinii, ce să mai și zicem. Pe care o puteți urmări aici.

Lăsând la o parte discuția în sine, am observat o chestie încântătoare. Am spus, cu ceva ani în urmă, că sunt absolut impresionat de oamenii care știu înjura civilizat. Scriam, atunci, că “Una e să spui “ești un bou” unui străin, alta e să-i spui “sunteți un bou” – iar dacă nu faceți diferența, îmi pare rău, nu mai putem fi prieteni“.

Ei bine, vă rog să urmăriți cum înjură acest domn Papahagi. Este absolut impecabil gramatical și stilistic. Sigur, îi dau o bilă neagră pentru că spune “nu mai vreau să aud de tine”, în loc de “nu mai vreau să aud de dvs.”, că nu suntem la prașilă, da ? Și nici nu pare c-ar fi prieteni. Dar, în rest, e impecabil. Cratime și virgule perfecte, cuvinte complicate, chiar un oarecare sens stilistic.

Sincer, câți dintre noi, când înjură, folosesc “sfertodoct“, “moș resentimentar care aberează apocrif“, “reintri în irelevanța din care ai ieșit pentru o clipă“, “pigmei jalnici” ? Eu n-am auzit nimeni până azi.

papahagi1

Un sondaj despre sex

Astăzi purtam cu cineva o discuție foarte aprinsă, pe tema Consiliului Local Cluj-Napoca.

În mod absolut firesc, dezbătând acest subiect amplu, s-a ajuns, logic și natural, la tema “sex în noaptea nunții”.

Ca să nu influențez pe nimeni, am să vă spun doar că, spre uimirea mea, părerile au fost divergente.

Așa că vă deranjez, dacă se poate și aveți plăcerea, cu o întrebare adresată exclusiv oamenilor care sunt sau au fost căsătoriți – care, deci, au avut măcar o noapte a nunții.

Ati facut sex in noaptea nuntii ?
  
pollcode.com free polls 

Desigur, puteți interveni decisiv și radical și în comentarii, dar vă rog să alegeți una dintre variante.

Un gând stupid despre Ștefan cel Mare

Dintr-o declarație a primarului Constanței (urmată de o discuție cu Putty pe twitter – și uite așa, Andrei, sunt blogger profesionist, am atins trend-ul acestor zile, #twitteresaunupemoarte) (mă scuzați pentru gluma internă și în afara subiectului, de adineauri, ceea ce vreau să spun e foarte important!), mi-a venit o idee care ar putea, vă zic, ar putea revoluționa istoria poporului ăstuia năpăstuit, deopotrivă, de cotropitori, de politicieni și de copiii care nu învață pentru BAC.

Ar putea fi!

Zice Radu Mazăre, despre care sunt absolut convins că deține cele mai bune informații:

Am lucrat ieri la scenariul pentru Åžtefan cel Mare, va fi extraordinar de spectaculos, o să avem câteva momente…O să le vedeÅ£i, de fapt, de ce să vi le povestesc de acum, cu bătălia de la Podul Înalt. Vor fi lupte pe scenă, o să avem cascadori, o să avem celebra poezie în care Åžtefan se întoarce bătut, «pe o stâncă neagră, într-un vechi castel», îl aÅŸteaptă mama lui care îi dă viteză, îl trimite înapoi la luptă

Știrea e aici. Și mai zice reputatul Radu Mazăre, cităm din aceeași sursă:

După aia Åžtefan se întoarce, după ce-l goneÅŸte mama lui se duce la Vrâncioaia, adună cu buciumul, fiii Vrîncioaiei adună toată armata, intră peste Soliman, o poveste bazată ÅŸi pe istorie, dar ÅŸi pe legende în acelaÅŸi timp

Bazată și pe istorie, da ?!

Bun. Iată raționamentul meu infailibil. Zice prețuitul om de cultură, reiau cuvintele lui, că mama lui Ștefan cel Mare i-a dat viteză. Și am avut așa, o revelație ca toate cele care au schimbat lumea. Cum adică i-a dat viteză ?

Nu cumva Dimitrie Bolintineanu, când a scris, știa un secret ? Și anume, că mama lui Ștefan i-a dat micului său fiu (nu sunt rău, se știe că era mic la stat, mare la sfat și degrabă vărsătoriu de sânge, ce naiba!) acel tip de droguri, numite generic amfetamine ? Știți, în engleză o clasă de amfetamine se numește speed (viteză)… oare nu asta e revelația istorică a magistrului Radu Mazăre ? Altfel, ce-i putea da mama lui Ștefan cel Mare lui Ștefan cel Mare (care, repet, era totuși mic de statură), astfel încât să intre peste Soliman cu fiii Vrâncioaiei ?

Nu e CLAR că i-a dat… acolo… un stimulent ? Poate nici măcar nu era ilegal în vremea aia, că cine făcea legile ? Vedeți ?

Dar dacă așa a câștigat cele 22 de bătălii din cele 24 purtate ?

Și dacă scriitorii ăștia vechi știau lucruri ? Dacă, așa cum Bolintineanu știa că Ștefan folosea amfetamine, dacă tot așa și Sadoveanu mai știa unele… lucruri ? Voi știți că-n Frații Jderi există un personaj care nu întâmplător se numește Dumitru Crivăț ?

Băi, taică, atunci când începi să pui problema așa…

Dileme care macină nervii

Azi, pur și simplu, vă cer un sfat.

Ești într-o bifurcație a vieții. Ai de ales între a lua și a nu lua o decizie.

Când stai de vorbă cu tine însuți, găsești în egală măsură argumente perfect logice și pentru a lua acea decizie, și pentru a nu o lua. Te temi, totuși, să alegi vreuna dintre variante, pentru că e un punct care îți va marca viitorul.

Și dacă alegi să iei această decizie, și dacă alegi să n-o iei, vor exista urmări. Și habar n-ai cum o să le faci față, dacă o să le faci față, că s-ar putea să nu.

Și, repet (nu de dragul repetiției, ci de dragul sublinierii), ai argumente perfect logice și pentru a lua decizia asta, și pentru a n-o lua. Și habar n-ai care-i varianta mai bună.

Și-atunci, ce naiba mai și faci ? Altceva decât să-ți macini creierii ? Cum afli ce-i mai isteț să faci ?

Life is hard, mates.

Swimathon și CjX

Am mai povestit, de-a lungul anilor, despre Swimathon.

Swimathon este, în esență, un mecanism-platformă de strângere de fonduri pentru proiecte CSR. Organizațiile depun proiecte, oameni cu suflet mare se înscriu și înoată pentru proiectele alea. Alți oameni cu suflet mare donează bani pentru cauzele alese de fiecare înotător.

S-au strâns, de-a lungul mai multor ediții, sute de mii de lei pentru cauze legate de sănătate, îngrijirea copiilor sau vârstinicilor, educație și altele.

Și după cum am mai spus, îmi place mult inițiativa asta a Fundației Comunitare Cluj. Și, dacă pot, am să merg pe 5 iulie, cum am mers și în ceilalți ani.

Mai ales că, la această ediție, Alex Ursa va înota pentru a susține un proiect care îmi place – CjX

alex ursa clujx

Dacă vreți să-l susțineți pe Alex, dacă vreți să vă implicați în proiectul CjX, e foarte simplu să faceți asta. Urmați acest link – http://bit.ly/alexcjx. Puteți dona foarte simplu orice sumă, între 1 și 100 de lei, fie online, fie prin alte metode. Le vedeți acolo. Dar e simplu.

Și, dacă toate or fi bune, sâmbătă ne vedem acolo, de la ora 10.00

S-a furat o casă

Am zis bine. S-a furat O CASĂ, nu DINTR-O casă.

Sincer, n-am idee cum mi-a picat sub ochi povestea acestui domn, a dat cineva pe facebook și cumva mi-a sărit în ochi. Am auzit multe povești cu furturi în viața asta, am auzit de case din care s-au furat ușile și parchetul, am auzit de povești în care s-au furat robineții și oglinda din baie.

Dar să fure cineva o casă întreagă, asta încă n-am auzit.

Pe scurt, omul avea o casă la țară. Din diverse motive, 2 ani n-a ajuns acolo. Când a ajuns, casa nu mai era. A fost demolată, furată INTEGRAL și, peste locul ăla, un vecin a cultivat porumb. Mai mult, avea o fântână. I-au furat betonul din ea și au astupat-o cu gunoaie. Povestea e aici, pentru cei cu cont de facebook. Citiți și comentariile.

Întâmplător, în județul Brăila. Pe bune, îmi vine să strig din toți rărunchii AȘA CEVA NU EXISTĂ!

click pentru mărire.

furt de casa

 

Inventivitate rurală

Viața mea s-a schimbat mult în bine de când m-am mutat la țară. Din foarte multe motive.

În primul rând, mă face fericit să-mi beau dimineața cafeaua în curte. E răcoare și liniște, se aud păsări de tot felul, de la găini la te miri ce zburătoare pe care numai Doru le-ar putea recunoaște. În al doilea rând, în ziua în care m-am mutat la casă am decis că nu voi mai fuma niciodată în casă. Lucru pe care l-am respectat, ceea ce a dus la faptul că acum fumez zilnic, cantitativ, mai puțin de jumătate față de cât fumam când stăteam la bloc.

În al treilea rând, iarăși mă face fericit că relativ des vin prieteni la mine și facem grătare (chestii sănătoase, nu ceafă și mici) fără să ținem cont de ce zi a săptămânii, sau de ce oră a zilei este. E așa, o formă de libertate pe care mi-am dorit-o.

Dar cel mai tare și mai tare mă încântă să descopăr inventivitatea vecinilor mei. Probleme în fața cărora eu aș rămâne blocat își găsesc rezolvarea în câteva secunde.

Spre exemplu, ce faci când ai de transportat o oaie dintr-un loc în altul și n-ai la îndemână decât un tractor, fără remorcă ? Nimic mai simplu. Improvizezi un coș pe roți și tragi oaia după tine. Așa-i că nu v-ați fi gândit ?

filmat cu Vico Marcus 3

Efemeritate. De Andrei Crivăț.

Ieri am început curentul filosofic poptămașian. La el s-au raliat, deja, Cetin, Răzvan, Mădălina, Rezervistul, ChocolateLover și OrangeJuice. Poate și alții, ce știu io…

Plus cei care au comentat, pe ici, pe colo, noua mea pasiune fiind “de chemi calul ori nu-l chemi, el ori vine, ori nu vine” – de geniu, vă zic!

Și având eu starea asta de profunzime, am creat o poezie despre condiția omului în istorie și în univers, în general, dar și despre locul pe care-l ocup eu, cu modestie, în istoria vieților voastre.

Se numește, sugestiv, “EFEMERITATE”

Trece lebedele-n zare
Eu mă uit, ele tot zboare
Bate Crivăț a răcoare
Eu mă uit, ele dispare.