Cum era să fac o ilegalitate. Cred.

Eram azi în fața noii mele locuințe cu un domn de la RDS care bibilea la un cablu, în speranța că după 5 zile de internet picat o să repare ce era de reparat, ca să meargă. Păi nu ?!

No bine, și eram deci în fața locuinței, vorbeam la telefon cu un prieten. Pe stradă trecea un domn cam dubaș. Domnul dubaș se oprește în fața mea și așteaptă, politicos, să închei convorbirea.

– Bună ziua, zice. V-am mai căutat de câteva ori…

Stau de 5 zile aici. Îs aproape mai mult ca sigur că nu pe mine m-a căutat – adică, nene, oi fi io ramolit, dar sunt sigur-sigur că nu ne știm.

– Ba da, pe dvs, chiar am sunat și la sonerie…

A, dacă ai sunat la sonerie, asta schimbă TOTUL! Atunci da, pe mine m-ai căutat precis. Argumentul e imbatabil!

– Ce se-ntâmplă, zice, eu lucrez la spații verzi. Mă știe și vecina cu câinele…

Aham. N-am eu idee cine-i vecina cu câinele, dar pare o recomandare serioasă!

– Am niște șșșșștștștștș de vânzare, zice.

șșșșștștștștș e EXACT sunetul pe care l-am perceput eu. Omul vorbea extrem, extrem de șoptit. Hait, îmi zic, ăsta vrea să-mi vândă cocaină, femei sau file de delfin, că prea se ferește!

– Ce e alea ? întreb naiv, sperând totuși să fie vreo raritate culinară, dacă tot zicea că m-a căutat special pe mine

– Vând șșșșștștștștș, zice el iar.

– Nene, CE E ALEA, zic, că nu pricep ce-mi ziceți…

– niște… magnolii mov…

… zice el și mai șoptit. M-am simțit chiar prost că l-am refuzat, părea ceva deosebit de valoros și eu n-am știut aprecia. A plecat cu o tristețe evidentă pe față, efectiv dezamăgit că nu știu să mă bucur de oportunitatea unică ce mi se oferă.

Și totuși, ce e alea ? Și de ce se ferea de parcă-mi vindea o scândură din Sfântul Chivot ? E ceva marfă de contrabandă ? Ar trebui să merg numaidecât la poliție să fac reclamație că am fost abordat pentru o operațiune ilegală ?

foto: purple magnolia via shutterstock

Și eu am mers cu antemergător!


__________________________________________________________

Era prin anii 2000 – nu mai știu exact care dintre ei, dar în intervalul 1999-2002, sigur. La București avea loc un foarte mare congres al tuturor religiilor. Oameni extrem de importanți ai religiilor din lumea asta s-au strâns pentru niște zile la Casa Poporului și-au discutat tă’ felu’ de chestii de-ale lor. Nu vă puteți imagina ce contraste puternice erau între diverși reprezentanți ai religiilor mari, dar nu asta e ideea.

Eram tânăr și prost și ziarist, spre deosebire de-acum, când nu mai sunt nici tânăr, nici ziarist. Și lucram la ziarul Ziua. Mi-am petrecut niște zile la congresul ăla, luam interviuri unor oameni – habar n-am ce-i întrebam, a trecut o juma de viață de-atunci.

Dar îmi amintesc asta. Luam un interviu unui preot ortodox cu ceva funcție înaltă. Nu la nivel de țară. Poate era arhiepiscop pe undeva, poate chiar unul dintre mitropoliți, sincer, nu-mi amintesc. Nici de unde era. Dar avea funcție mare.

Înainte să-i iau interviul, mi-a zis să mă grăbesc, că trebuie să ajungă undeva. După interviu, l-am întrebat dacă l-ar deranja să mă lase și pe mine în drum. Redacția Ziua era pe strada Ion Câmpineanu (pentru nebucureșteni, asta-i foarte în centru și se intersectează cu bulevardul Magheru. e o zonă destul de aglomerată pe-acolo).

Om cumsecade, m-a luat. M-am suit în mașina lui, care era un Mitsubishi Pajero cu scaune de piele. În față eu și un șofer, în spate preasfinția și ceva asistent.

În față, antemergător, mașină de poliție, cu girofar și sirenă.

Foarte, foarte mișto senzația, se deschidea traficul în fața mea ca apele în fața lui Moise. N-a durat mai mult de câteva minute drumul de la Casa Poporului la Intercontinental, într-o zi a săptămânii, pe la ora 17.00. Se circula, ca de obicei, bară la bară, dar nu și pentru noi.

Și-am să mărturisesc că mi-a plăcut maxim și chiar mai vreau.

Dar ideea e alta. Omul ăsta nu era Patriarhul, cu atât mai puțin președinte sau premier, și avea antemergător. Și noi ne mirăm de abuzuri ale lui Oprea sau ca cele din filmul de mai sus ? (film postat de Claudiu pe facebook, dar cumva nu a mers să-i dau embed aici, așa că am ales varianta youtube)

Păi, nene, nu e nimic nou sub soare, se fac dintotdeauna!

Ocazie cu care doresc să-i mulțumesc preotului respectiv, că mișto a fost cu antemergător!

Și, ca idee, citiți știrea asta și ascultați înregistrările. Pe vremea aia purtător de cuvânt al BOR era tot părintele Stoica. Un om care rezistă în funcție mai ceva decât Mugur Isărescu. Dar un om extrem de deștept și de citit, de altfel.

foto: police escort, via shutterstok.

Un apel pentru Webcultura

Sunt pe internetul ăsta cam de când a început el să miște prin România. Datorită acestui lucru, am avut ocazia să cunoscut foarte mulți oameni care azi fac chestii pe internet. Că na, îs ani mulți, te mai ciocnești de oameni pe unde mergi.

Unul dintre cei mai mișto oameni pe care i-am întâlnit datorită internetului este Sorin Tudor. Aș putea să-l laud mult și bine fără să exagerez cu nimic, dar nu asta e ideea. Sorin duce în spate, de ani de zile, unul dintre cele mai deștepte site-uri .ro care există sau au existat vreodată. Se numește webcultura și este, fără îndoială, unul dintre locurile foarte frumoase e pe internet.

Ei bine, astăzi webcultura are nevoie de susținere.

Și eu am să vă rog atâta lucru – dacă n-ați intrat niciodată pe site, intrați acum. Citiți 2-3 articole, la întâmplare. Și apoi decideți dacă merită susținerea voastră sau nu. Pe-a mea știu sigur c-o merită cu prisosință.

Iar dacă știți deja site-ul, nu cred că e nevoie să vă conving. Ca să ajungeți la butonul de donații, intrați în oricare articol și găsiți acolo.

Mulțumesc. Cu adevărat.

Adevărul nu trebuie uitat

Mai sunt oamenii printre noi care au prins începutul anilor 90 la o vârstă la care ții minte tot. Cum țin minte trasoarele ce zburau paralel cu geamul nostru pe 21 / 22 decembrie (o chestie relativ ciudată, stăteam la etajul 9 și în jurul nostru nu mai era nici un bloc turn, n-am idee de unde încotro se trăgea, dar trecem peste) tot așa nu uit mineriadele.

Era 13-15 iunie 1990, un început extrem de fragil de democrație ciudată, când Ilici urla la Corneliu Coposu, un om cu ani grei de pușcărie politică, “domnule Copoiu, nu-mi mai da cu sula-n coaste”, pentru că Seniorul nu asculta cu sfințenie ce spunea Tătuca. Tot atunci i-a chemat pe mineri și minerii au venit și-au călcat Bucureștii în picioare. Aveți aici câteva mărturii. Câteva, doar.

Pe-atunci, niște oamenii= începeau să vadă că nu e ok direcția spre care o luase România sub conducerea iliesciană. Și, profitând de libertatea proaspăt câștigată, au crezut că au dreptul să-și manifeste opiniile. Au crezut prost, cum avea să se dovedească.

Și omul de pe foarte puținele ecrane color de pe vremea aia (că restul erau alb negru) era un individ care se autointitula Luceafărul Huilei. Miron Cozma. Ce le-o fi zis minerilor de l-au urmat la București, n-am idee. Dar au venit și au rupt capete de oameni, la propriu. 6 morți și 700 și ceva de răniți. Dar astea sunt doar cifre oficiale, ce-o fi fost în realitate nici naiba nu știe.

Deci omul ăsta a venit cu oratcii lui, a călcat în picioare pe oricine i-a ieșit în față, a ascultat mulțumirile umile ale unui președinte care a înecat în sânge prima formă serioasă de protest la adresa sa și a plecat înapoi în Valea Jiului.

25 de ani mai târziu, Miron Cozma, într-unul din cele mai tupeiste momente publice pe care eu le-am văzut în țara asta, declară că de fapt el a fost adus cu forța la Piața Universității, că a fost bătut de mineri și că el a reclamat la CEDO să i se facă dreptate, de aia s-a redeschis dosarul mineriadei sângeroase din 1990 (cea mai sângeroasă, din toate mineriadele). Asta depășește ca tupeu și nesimțire inclusiv momentul când Iliescu spunea că nu i-a fost niciodată adversar Regelui Mihai.

De altfel, vedeți în poză ce speriat stătea printre minerii care-l băteau. E cel din mijloc, cu megafonul.

Adevărul nu trebuie uitat.

(inițial, începusem să scriu articolul ăsta cu o tentă de umor, de ironie, de miștocăreală. în timp ce scriam, mi-am adus aminte scenele de-atunci și m-am enervat îngrozitor. și mi-a pierit gluma)

foto

Biz Analytics Cluj

De azi într-o săptămână (adică pe 28 octombrie) va avea loc la Cluj, la City Plaza, evenimentul Biz Analytics, organizat de Revista Biz

Biz Analytics este un eveniment ce analizează modul în care companiile pot folosi cât mai eficient în businessul lor avalanÅŸa de date generate în era digitală. ConferinÅ£a abordează provocările noii realităÅ£i digitale ÅŸi propune soluÅ£iile optime de a organiza ÅŸi utiliza datele ÅŸi informaÅ£iile relevante, ca unelte eficiente de business într-un mediu concurenÅ£ial tot mai dificil. Evenimentul este dedicat antreprenorilor ÅŸi managerilor care folosesc sau intenÅ£ionează să folosească sisteme ÅŸi soluÅ£ii de Business Analytics, Big Data, Business Intelligence ÅŸi Digital Marketing pentru a putea folosi la maxim aceste resurse informaÅ£ionale insuficient exploatate de majoritatea companiilor.

Se va vorbi despre felul în care pot fi folosite tehnologia și marketingul pentru a crea soluții eficiente de business, folosind informații analizate în timp real, dar și despre cum pot fi folosite tehbologiile de ultimă generație în relația dintre consumatori și branduri. A doua parte a evenimentului va include un workshop susținut de SAS România, unde se va discuta despre Predictive Analytics, Smart Communication ÅŸi Visual Analytics.

Dar, desigur, mult mai multe detalii găsiți pe site-ul evenimentului

 

Evoluție

Aprilie 1990

Onorată instanță, am fost un dobitoc!

Tudor Postelnicu, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv, fost deputat în Marea Adunare Națională, fost ministru de Interne.

Octombrie 2015

am fost cel mai prost ministru din istoria României

Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale.

A evoluat mult România în acest interval de 25 de ani. Extrem de mult, mai ales în ultimii 10-15 ani.

Dar undeva, în mintea liderului politic român, pare că nimc nu se va schimba niciodată. Sigur, au evoluat și faptele lor. Înainte de 1989, pentru fraude fiscale de peste 1 milion de lei (asta însemna vreo 30 de mii 250 de mii de dolari), se dădea fără ezitare condamnare la moarte. Deci nu prea se făceau șpăgi de milioane de dolari. Acum nu se mai fac genocide, dar se fac măgării imense, că pedeapsa e câțiva ani de pușcărie de care scapi scriind cărți inutile.

(foto: historia și dcnews)

Bitdefender 2016

Sunt deja ani buni de când folosesc Bitdefender. Și sunt foarte mulțumit de el. Pentru că își face treaba bine, în liniște și, foarte important, fără să mă deranjeze în vreun fel.

Ei bine, s-a lansat Bitdefender 2016, care aduce niște chestii foarte importante. Între cele, cel mai de soi e noul sistem de protecție față de ransomware.

Ransomware e un virus foarte șmecher, care-ți poate bloca anumite fișiere din computer – poze, filme, documente – cu o cheie de criptare pe 2048 de biți (adică e practic imposibil de spart). Apoi hackerul îți cere o sumă de bani pentru decriptare. Sau poate să-ți blocheze calculatorul de tot, cum a fost celebrul caz al virusului Poliția Română, și de asemena să ți se ceară bani pentru deblocare.

Mno, noul Bitdefender te protejează de aceste tipuri de atac. De asemenea, vine cu un firewall mai performant și cu versiuni îmbunătăție ale modulelor OneClick Optimizer, Photon și Autopilot (autopilot ăsta… tare fain îi)

Mai multe detalii tehnice (adică toate, de fapt) pot fi găsite pe site-ul Bitdefender

Satriani (concurs)

Joe “Satch” Satriani e una dintre chitarele iconice în istoria rockului mondial. Practic, omul i-a învățat să cânte pe Steve Vai, pe Kirck Hammet sau pe Alex Skolnick. Și pe foarte mulți alții.

A fost invitat să cânte cu Rolling Stones, într-un turneu. A fost chemat să cânte cu Deep Purple, în alt turneu. A fost chiar invitat să facă parte din Deep Purple – a zis pas. A organizat G3, un fel de turneu de mari chitare ale lumii. De 12 ori, chiar.

Anul trecut a cântat la Sala Polivalentă din București. Sala a fost neîncăpătoare.

Anul ăsta vine din nou în România, pe 12 octombri va cânta la București (tot la Polivalentă), pe 13 octombrie la Cluj-Napoca (de asemenea, la Sala Polivalentă)

Biletele se găsesc pe bilete.ro , bilet.ro , myticket.ro , fix7.ro , iabilet.ro, la prețuri între 95 și 225 de lei, în funcție de categorie.

Iar eu ofer două invitații duble la concertul din București dacă-mi spuneți piesa lui Satriani care vă place cel mai mult. Eventual și de ce. Desigur, primii veniți, primii serviți.

Mie asta-mi place, de exemplu:

Scurtă enciclopedie de rap românesc

Or mai fi melancolici ca mine, cărora le e dor uneori de rapul anilor 1993-2000, probabil că epoca de aur a rapului românesc.

Într-o seară, căutând Luminiles-austins am găsit câteva albume și compilații. Vi le las aici. Sunt pe-acolo voci pe care nu le-am mai auzit de 15 ani. Ce-or mai face Piele și Os ?

Știu că nu sunt albumele RACLA, Paraziții, BUG sau altele, dar astea mi-au ieșit în cale, nu le-am căutat în mod special. Dacă aveți linkuri la celelalte albume (complete) ale vremii, puteți lăsa la comentarii, le adaug aici cu drag. Chiar dacă-s playlist-uri (am văzut că albumele Paraziții așa sunt, de exemplu)

En fin, alte vremuri.

(foto)

 

Cuvinte corecte în limba română

Personal, mi se pare foarte greșit să spunem OMLETĂ unei mâncări făcută din ouă. Ar trebui să fie OULETĂ, că nu-i făcută din oameni.

La fel, nu pricep de ce oamenilor care se plimbă cu motorul le spunem motocicliști. Merg cu motorul, nu cu motto-ul, deci ar trebui să fie motorcicliști.

Pe de altă parte, evenimentele cu bere ar trebui să se numească Oktomberfest, nu Oktoberfest. Dacă erau în noiembrie, se numeau novemberfest sau noveberfest ?

Exact!

trebuie să mai evoluăm și limba asta, că doar n-om lăsa-o așa, vai steluța ei!

foto: andreicrivatphotography