Am mai zis, trăim decenii de împliniri mărețe. Aparent, ai zice că suntem la apogeul evoluției noastre ca ființe inteligente. Avem tot felul de chestii la îndemână pe care acum 100 de ani oamenii nu le credeau posibil și pe care acum 10.000 de ani nici nu erau capabili să și le imagineze.
Avem holograme, robot pe marte, operații medicale făcute de robot și, mă rog, toate cele înșiruite aici. Și stai să vezi câte mai urmează, ca mâine apar teleportarea, coloniile spațiale și zborurile intergalactice, dacă n-o veni sfârșitul lumii.
Progresul nostru este incredibil, povesteam cândva cu Vlad că în ultima mie de ani omenirea a evoluat mai mult decât vreme de 1 milion de ani înainte.
Și totuși, în toată perioada asta, omul – ca mamifer – n-a evoluat deloc. Dimpotrivă, din unele puncte de vedere a involuat.
Acum X milioane de ani, eram mai mici, acoperiți de păr, cu gheare și coadă. Și mult mai urâți, după standardele noastre de-acum. Dar am evoluat, ca mamifer. Și uite, acum 5 mii de ani, de exemplu, scăpaserăm de coadă și gheare, că nu mai erau necesare, aveam o armă mai bună – inteligența. Dar eram mult mai puternici, fizic, decât suntem azi. Azi nu mai suntem așa puternici, că nu mai tre să ridicăm ditai buzduganul să dăm în cap la vecin, putem suna simplu la 112.
Deci a existat acolo o evoluție, asta zic. Care nu mai e așa vizibilă în ultima mie de ani. Spre exemplu, personal cred că oamenii acum 500 de ani erau ceva mai scunzi, ca medie, dar nu erau diferiți de noi, n-aveau organe în plus sau în minus.
Băi, și stăteam aseară și mă gândeam la omenire (nu la civilizație, da ? la specie, zic). Mă gândeam, săraca, nu prea mai mișcă în direcția bună, trebuie din nou să mă implic și s-o ajut.
Și-atunci am realizat.
Omul, ca mamifer, va trece la nivelul următor al evoluției când se va naște primul bebeluș fără apendice.
Doar atunci vom putea fi siguri că ADN-ul nostru a priceput – nene, nu mai mâncăm frunze*, gata, dă-ne pace!
Și-apoi ar mai fi degetul mic de la picior. Și măselele de minte. Dap.
foto: evolution, via shutterstock
*) din câte am studiat eu, adică puțin, nu se știe exact la ce era folosit apendicele. Există o teorie a lui Darwin care spune că era folosit la procesarea celulozei, că oamenii mâncau acum 1 milion de ani frunze și rădăcini. Dar exact nu se știe. Ce se știe exact e că absolut inutil în zilele noastre. Dar ADN-ul nu și nu, nene, nu vrea să se schimbe.
Măselele de minte deja au început. Eu unul nu posed așa ceva, se pare. Citisem pe undeva că în următorii 50 de ani majoritatea copiilor se vor naște fără ele.
apedicele e de fapt receptorul radio pentru creatorii nostri dintre astre si se va activa atunci cand vom fi pregatiti sa ne luam locul de drept intre popoarele galaxiei
Apendicele, zice-s-ar, e folosit la pastrarea florei intestinale pentru repopularea mațelor (nu mâțelor), in caz de dieta bazata exclusiv pe bere cu ciorbă și iaurt de fructe cu cafea. Ca și măseluțele, e bun cata vreme functioneaza, da’ cand apar carii e boobah.
Iar măseaua de minte… hmmm, aia e clar facuta sa te faca sa bei tuica, atunci cand creste impotriva maselei invecinate si te doare falca. Nu e prost natură ăsta…
Pina la veacul de apoi. Dupa, n-o sa mai aiba nevoi(e).
confirm cu măselele de minte, cică nici io n-am. deci am o scuză dacă zice careva că-s prost 🙂
Si raw-veganele ce-or sa se faca ? La ele nu te-ai gandit, porcule misogin ?! :))
lor poa’ să le rămână apendicele, n-am nimic împotrivă!
toate ca toate, dar lasa in pace degetele mici de la picioare! 🙂
mie personal mi se pare ca au un rol important in echilibru si in modul in care ne repartizam greutatea pe laba piciorului. 🙂
Eu inca astept sa evolueze romanul de la sat, nu omul. 🙂