Am mai zis, trăim decenii de împliniri mărețe. Aparent, ai zice că suntem la apogeul evoluției noastre ca ființe inteligente. Avem tot felul de chestii la îndemână pe care acum 100 de ani oamenii nu le credeau posibil și pe care acum 10.000 de ani nici nu erau capabili să și le imagineze.

Avem holograme, robot pe marte, operații medicale făcute de robot și, mă rog, toate cele înșiruite aici. Și stai să vezi câte mai urmează, ca mâine apar teleportarea, coloniile spațiale și zborurile intergalactice, dacă n-o veni sfârșitul lumii.

Progresul nostru este incredibil, povesteam cândva cu Vlad că în ultima mie de ani omenirea a evoluat mai mult decât vreme de 1 milion de ani înainte.

Și totuși, în toată perioada asta, omul – ca mamifer – n-a evoluat deloc. Dimpotrivă, din unele puncte de vedere a involuat.

Acum X milioane de ani, eram mai mici, acoperiți de păr, cu gheare și coadă. Și mult mai urâți, după standardele noastre de-acum. Dar am evoluat, ca mamifer. Și uite, acum 5 mii de ani, de exemplu, scăpaserăm de coadă și gheare, că nu mai erau necesare, aveam o armă mai bună – inteligența. Dar eram mult mai puternici, fizic, decât suntem azi. Azi nu mai suntem așa puternici, că nu mai tre să ridicăm ditai buzduganul să dăm în cap la vecin, putem suna simplu la 112.

Deci a existat acolo o evoluție, asta zic. Care nu mai e așa vizibilă în ultima mie de ani. Spre exemplu, personal cred că oamenii acum 500 de ani erau ceva mai scunzi, ca medie, dar nu erau diferiți de noi, n-aveau organe în plus sau în minus.

Băi, și stăteam aseară și mă gândeam la omenire (nu la civilizație, da ? la specie, zic). Mă gândeam, săraca, nu prea mai mișcă în direcția bună, trebuie din nou să mă implic și s-o ajut.

Și-atunci am realizat.

Omul, ca mamifer, va trece la nivelul următor al evoluției când se va naște primul bebeluș fără apendice.

Doar atunci vom putea fi siguri că ADN-ul nostru a priceput – nene, nu mai mâncăm frunze*, gata, dă-ne pace!

Și-apoi ar mai fi degetul mic de la picior. Și măselele de minte. Dap.

foto: evolution, via shutterstock

*) din câte am studiat eu, adică puțin, nu se știe exact la ce era folosit apendicele. Există o teorie a lui Darwin care spune că era folosit la procesarea celulozei, că oamenii mâncau acum 1 milion de ani frunze și rădăcini. Dar exact nu se știe. Ce se știe exact e că absolut inutil în zilele noastre. Dar ADN-ul nu și nu, nene, nu vrea să se schimbe.