Culmea ușor ridicolă a civilizației

Eu am o prietenă care, ca printr-un făcut, s-a nimerit că locuiește în însoritul Luxembourg. Sigur, zilele astea nu-i deloc însorit, dar altminteri sună când zici de-o țară că-i însorită, nu ?

Bun, și tocmai mi-a povestit o întâmplare haioasă din blocul ei de oameni civilizați, din țara lor civilizată, de-acoloșa.

Se făcea, nene, că în blocul ei cu parter, etaj și mansardă, locuit – nu-i așa ?! – de mai mulți oameni foarte civilizați, se făcea, ziceam, că unii aveau și câini. Și, într-o zi, să vezi daravera naibii ce necaz s-a întâmplat: cineva și-a scos câinile la plimbare, câinele a făcut (citez întocmai) pipilică pe scări și stăpânul NU A ȘTERS IMEDIAT! De zici că era român, sau și mai rău!

Bun, și-a rămas pata de pipilică acolo, lumea fiind efectiv prea șocată de această întâmplare tulburătoare ca să mai și facă sau zică ceva. După o zi-două, administratorul a luat atitudine de administrator: a pus niște cartoane, decupate în formă de săgeți, care indicau locului mârșăviei și pe care scria, ca un fel de avertisment dur “pipi de câine, atenție!

Și iar nimic, pasămite că oamenii erau încă șocați de așa infamie balcanică. Dar și administratorul, dur ca oțelul Krupp, nu s-a lăsat, nene! După încă vreo două zile, a pus în fiecare cutie poștală și la avizierul lor luxembourghez un anunț pe care scria: “Câinele nu poate să șteargă după el! Dar stăpânul e obligat!“.

Și iar nimic, nene, oamenii erau nepăsători de zici că blocul devenise vreun sat din Vaslui!

Ce să și faci, în acest cumplită situație ? Ei bine, administratorul a învins. A pus un tabel nominal cu toți posesorii de câini de la etaj și a scris pe el că dacă urmele rușinoase ale ticăloșiei nu dispar în 24 de ore, FIECARE primește 100 de euro amendă. Și petele, ca printr-un miracol, au dispărut numaidecât.

Faza cu adevărat simpatică e că în tot războiul ăsta psihologic, care a durat cam 5 zile și care a fost câștigat, practic, prin knock-out de către administrator… nimeni, dar NIMENI n-a spălat scările alea.

Deși aveau femeie de serviciu, firește. Dar, aparent, nu intra în atribuțiile ei să șteargă după câinii care n-au mai apucat să ajungă la toaletă.

foto: sad pug dog, via shutterstock

Acest articol a fost scris de pe un UTOK i800

Andrei Crivăț

4 Comments

  1. Miștotică   •  

    Eu tare cred că administratorul i-a spus expres lu’ tanti femeia de serviciu să nu curețe. Mie cam așa-mi sună caracterul individului din cele descrise (la o adică, mă regăsesc un pic în el).

  2. adina   •  

    Off… si vecinii mei s-au luptat sa ne treaca la cheltuieli cateii.Traiasca civilizatia si afisele cu texte: “daca el si-a facut treaba, fa-o si tu pe a ta” :)))

  3. Bookish   •  

    Cum s-ar spune, se intampla si la case mai mari, nu doar la noi bag eu de seama…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu