O mică mizerie de presă

De ceva vreme, în Foaia Transilvană ÅŸi-a găsit loc un personaj măcinat de frustrări ÅŸi neînÅ£elegeri. Omul – bănuiesc – s-a uitat ce s-a uitat la un blog, ore întregi, fără să clipească, după care ÅŸi-a mărturisit – într-un rar moment de onestitate faÅ£ă de el însuÅŸi – “NU PRICEP NIMIC, NENE”

Åži dacă tot ÅŸi-a dat seama că n-are nici o ÅŸansă să priceapă care-i treaba, s-a apucat – în cel mai curat stil românesc – să critice. Cică cu umor. O fi, în fond ÅŸi umorul e o chestiune destul de subiectivă. AÅŸa că împroaÅŸcă, cu mizerii mici, în limita lui de înÅ£elegere, toate blogurile pe care le prinde. S-o fi gândit că asta e singura metodă prin care să-l bage cineva în seamă.

Na, mă, te-am băgat în seamă. Du-te ÅŸi fă un chef de bucurie că “ne-o tragi” în fiecare săptămână. Ai o miză foarte înaltă – te legi de bloggeri care niciodată nu Å£i-au făcut nimic. EÅŸti un spirit înalt. Mâine, când o să publici iar mizerii despre vreun blogger, apucă-te din nou să bagi comentarii pe la toÅ£i, că poate-poate iar te băgăm în seamă. Åži o să ai două bucurii, probabil singurele pe luna asta.

Păcat de Foaia, că în rest e un ziar serios ÅŸi destul de bunicel. Nu pricep de ce omul care conduce ziarul – ÅŸi care are capul pe umeri – lasă în pagină asemenea mizerii. Atacul aiurea la adresa unuia sau altuia atrage vreun fel de audienÅ£ă ?

Au mai scris: Mihai Prodan, Vasile Racovițan, Mădălina Mocanu, …

Băse nu mai face audiență

După ce zilele trecute s-a văzut că Il Presidente Maximo nu mai face audiență pe tv, uite că nici pe net nu prea mai face. Și-a făcut, după cum știți sau nu, cont de Twitter. Lăsând la o parte că – pun pariu pe o sticlă mare de Jack, că tot îi place – nu scrie domnia sa (dar mă rog, cine s-ar fi așteptat la asta ?) n-are decât 13 cititori. E drept, după doar două zile, dar eu mă așteptam să aibă pe puțin … un popor întreg.

A, și cine scrie în locul lui are o anumită doză de romantism, e clar. Eu aș paria că-i o femeie. Se bagă cineva ? 🙂

Blog iz back

După mici probleme la server, niște chestii legate de cache care îmi scapă total, aparent mi-am revenit. Testăm zilele astea, să vedem dacă o să crape iar.

Associated Press de vânzare ?

Chinezu anunță, în premieră mondială, că pachetul de control al Associated Press ar putea fi cumpărat de un trust arab, probabil cu sediul in Quatar. Dubios este faptul că – spun sursele – trustul ăsta abia a fost înființat.

Sursele sunt deep deep undercover, sub protecția anonimatului, dar la fel de credibile (și de deep deep undervocer) ca și cele care au declarat, pentru Associated Press, că în scandalul avioanelor CIA “s-au executat diverse transbordări ale unor pachete misterioase cu formă umană” 🙂

Când eram ficior la mama…

leapșă de la nașu’ Victor. Atâta frumusețe de copil eram. Acum, nimic nu s-a schimbat, doar m-am maturizat într-un mod armonios, perfect.

and11.jpgand2.jpg

and3.jpgand4.jpg

Și leapșa merge la trei oameni: la vicele Adi Popa, că are zile amare în perioada asta și poate îl mai înveselesc, la Groparu, că pierde bani pe bursă și poate îl mai înveselesc și la Răzvan, că îl doare capul de la Chivas și poate îl mai înveselesc. Deci erați voi, băi plus domnu’ Vice (la care nu-mi permit cu “băi”) când erați mici ? Nu așa simpatici ca mine, desigur, dar cum ?

A, și leapșa mai merge și la Alex, poate așa mai scrie și ea pe blog. Cher Chinois e bonus, și la el merge, ca să întărească și chemarea nașului. Gata.

Linkuri pierdute

Răsfoiam azi, într-un relativ acces de melancolie, ce scriam acum vreun an. Ocazie cu care am constatat că o mulțime de linkuri dintr-o mulțime de posturi nu mai duc unde ar fi trebuit să ducă. Așa că … aia e, eu nu m-apuc să le schimb 🙂

O noapte furtunoasă

Am fost la piesa “O noapte furtunoasă”, în regia lui Gelu Colceag. De pe vremea când scriam pe cultură, îl știam pe Gelu Colceag ca pe un regizor original, cu spirit și talent.

Piesa nu s-a jucat la teatru, ci la Casa de Cultură a Studenților. Ceea ce a dus la o mică problemă de sonorizare, care a fost în cele din urmă acceptabilă. O viziune tare simplistă asupra piesei lui Caragiale, pusă în scenă de data asta parcă numai și numai pentru râsetele spectatorilor. Maia nu era tocmai în formă (părerea mea de spectator neavizat), în schimb Monica Anghel impecabilă. Câteva touche-uri în piesă, extrem de drăguțe. Un exemplu: când Veta (Maia) îi arată lui Venturiano (Pascu) că nu e cine crede el, își pune un batic alb strâns pe cap, semănând cu Fecioara Maria. Rică spune “Madam!”, Veta îi răspunde “Madona”. A fost drăguță și neașteptată faza, ca și cea în care Rică îi spune Vetei “aș putea spune că ești steau mea, morgenstern-ul meu”. Au mai fost și alte gaguri de gen.

Una peste alta, o piesă la care e de mers când ești obosit și ai chef să râzi. Fără mare greutate actoricească (deși, repet, Monica Anghel a fost impecabilă, în opinia mea) dar cu artificii de scenă simpatice și care fac să merite să mergeți. Nu vă luați musai după opinia mea, spuneam mai sus că sunt un spectator neavizat. O cronică destul de realistă a scris Claudiu Groza în Clujeanul Online