Ieri dimineață, când ne-am trezit și – implicit – am observat că nu mai dormim, ne uitam noi așa, romantici, pe fereastră (era frumos, cald, senin și soare. “soare” e un lucru extrem de rar pe la noi) și ne-am zis, vorba lu’ Exarhu, hai să mergem să ne luăm un televizor, ceva.

Zis (cu ușurință) și făcut (cu maximă lene), ne ducem noi la Molus (adică la molul numit Polus, ergo Molus), ne despărțim, cum facem de fiecare dată când mergem acolo, spre o mai perfectă armonie în familie și ca să evităm discuțiile tensionate și inutile legate și plecăm fiecare spre cumpărăturile lui. Eu, împreună cu Antonescu (monument de răbdare și stoicism în materie de shopping) o luăm la pas, lejer, în căutare tv-ului perfect. Începem, firesc, c-o pauză de cafea la care ne-am întâlnit cu Groparianu‘ și cu Greuceanu (săracii, ăștia doi taaaaare mai aveau nevoie de cafea în dimineața aia, of of), după care ajungem (prin eliminarea celorlalte magazine) la Media Galaxy. Discuții, chestii, așa se face că tv-ul pe care vreau să-l iau e ultimul, deci mi-l dă jos din raft un nene de-acolo și începe să-l împacheteze. Eu, credul (în prostia mea, firește) mă gândesc că o fi știind el ce face și plec la casă. Omul vine, aduce ză TV, facem garanția, plecăm.

Ajungem acasă, despachetăm, ne prindem că lipsește un șurub. Același șurub pe care nenea de mai sus îl scăpase la împachetare, iar eu (în prostia mea, firește) mi-am imaginat, naiv, că-l va lua de pe jos și-l va pune în cutie. Ei bine… nu, nu-l luase. După care, însă, îî iert instant când mă prind că oamenii sunt ATÂT de simpatici, încât mi-au pus baterii pentru telecomandă, ceea ce mi s-a părut un gest de maximă generozitate și atenție din partea lor.

Evident, telecomanda n-o puseseră. După exact 4 telefoane date la ei (au fost foarte amabili, mi-au zis că dacă mă duc înapoi până la mama naibii, la Molus, de unde tocmai venisem, ei îmi dau imediat șurubu’ lipsă și telecomanda) au receptat cu aplomb sugestia pe care le-am făcut-o (în prostia mea, firește) de a mi le trimite cu taxiul. Mi le-au trimis, taxiul l-am plătit eu, dus-întors, pentru că nu le puteau trimite pur și simplu prin taximetrist, a fost nevoie să se mai și plimbe un băiet de-acolo până în centru’ urbei și înapoi. Molus e, practic, în afara Clujului.

________________________
știu, întâmplarea asta nu e nici prea faină, nici prea interesantă, nici vreo raritate. da’ aveam chef de povești și Raluca doarme, așa că….