Prin România. Ziua 1.

E frumoasă Dobrogrea. Mult mai frumoasă decât o bănuiam eu, pentru că știam prea puțin despre ea. Zona asta mustește de istorie și de civilizații vechi. Oriunde întorci capul, vezi ceva care să-ți amintească de vremurile apuse. Începând cu munții Măcin, cei mai vechi munți din Europa și terminând cu cetățile și bazilicile.

Pe traseul nostru de ieri, ne-am oprit, printre multe altele, la Capidava. Fost fort geto-dac, apoi cetate romană, zidurile Capidavei (care a fost distrusă de pecenegi prin anul 1000 și ceva) încă străjuiesc malurile Dunării.

Am urcat apoi spre o carieră de piatră din munții Măcinului, unde ne-am bucurat să înălțăm zmeie

Și să admirăm priveliștea

Am bătut un pic pădurile din Dobrogea (pe-aici sunt cele mai faine drumuri forestiere pe care am mers)

Ne-am oprit la Bazilica Martirială din Niculițel. Singurul mormânt neprofranat din perioada precreștină din Europa. S-a păstrat intact, așa cum s-au păstrat și bucăți întregi din bazilica construită aici în secolul 3. Bazilica a fost descoperită în 1971, datorită ploilor abundente care au spălat pământul ce-o acoperea.

Ziua s-a încheiat la Tulcea (care are o faleză mortală).

Evident, sunt doar o mică parte dintre locurile foarte faine pe care le-am vizitat. Nimic n-a fost, însă, atât de fain pe cât e grupul de oameni cu care călătorim. Dar despre ei în episodul viitor 🙂

Prin România

În următoarele câteva zile, plec să redescopăr România. Mă rog, o parte din ea – Dobrogea, pentru că fac parte din echipajul “Redescoperă România“, un proiect inițiat de Petrom împreună cu Bobby Voicu.

Din echipajul “oficial”, tura asta, mai fac parte (evident, în afară de Bobby și de mine) Oana și Iulia. Pe lângă echipaj, însă, vor mai merge și o serie oameni care au fost în edițiile trecute (prin Moldova, Transilvania și Banat/Oltenia), printre care Ana, Doru, Roxana, Corina, Anca, Andra și alți oameni de seamă.

Dacă apuc să gătesc în vreo seară pe traseu, o să vedeți pe ebucataria.ro. Dacă nu, “ne gătim” la întoarcere. Până atunci, dacă tot veni vorba, mai sunt câteva zile în care puteți participa la un concurs fain, la care puteți câștiga un grătar.

Să fiți cuminței.

Timișoara

După cum s-a tot scris, la sfârșitul săptămânii trecute am fost invitați, o mână de oameni, să vizităm Timișoara.

Mi-e tare drag orașul ăsta. Nu de-acum, ci încă din 2001, când am ajuns acolo prima dată. Are un farmec aparte și mă face să mă simt într-un fel special. De câte ori am fost, am descoperit lucruri noi, care m-au făcut să-l îndrăgesc și mai tare. Niciodată, însă, atât de multe ca acum.

Și le-am aflat de la Dan Cărămidariu. Un iubitor absolut al orașului în care se află, omul ăsta te face să vezi, cu ochii minții, istoria fiecărui colțișor al orașului ăluia. E uimitor să afli că, în urmă cu doar câteva sute de ani, Timișoara era o insuliță între niște mlaștini – dar că un olandez a venit și, în 30 de ani, a schimbat relieful zonei. E fascinant să afli că, după ocupația turcă, ce a durat cam 200 de ani, în oraș a rămas un singur semn al acestei ocupații – o inscripție pe clădirea vechii Primării. E interesant să afli că, după ce l-au eliberat de turci, austriecii au reconstruit orașul complet (printre altele au făcut cel mai mare spital din Europa, la vremea aceea – și azi e tot spital acolo). Dar cel mai plăcut e modul în care Dan, ghidul nostru, ne-a povestit lucrurile astea.

Evident, mi-ar lua mii de rânduri să vă spun tot ce-am învățat nou despre Timișoara. O să menționez, în treacăt, câteva lucruri: în Timișoara s-a aflat cea mai lungă clădire din Europa (fosta garnizoană, dărâmată de comuniști). A găzduit prima fabrică de bere de pe teritoriul actualei Românii, dintr-un motiv foarte simplu: era mai ieftin să faci bere decât să filtrezi apa. A găzduit într-o vreme de 5 ori mai mulți soldați decât civili. Avea, pe aceeași stradă, două alei – Corso, pentru bogați și Surogat, pentru servitoare și soldați. Palatele impresionante din Piața Operei au fost construite în același timp, de aceeași familie de arhitecți.

Dincolo de toate lucrurile pe care le-am aflat de la Dan despre oraș, am fost bucuros să locuiesc câteva zile la River Grill House, o cabană foarte faină de pe malul Timișului, la Șag. V-o recomand călduros – oriunde m-am oprit la oamenii ăștia, fie la Arsenal Park, fie la Hotel Timișoara, fie acum la cabană, m-am simțit excelent. Condiții foarte bune, un personal cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Dacă aveți posibilitatea să vă cazați în oricare dintre locurile de mai sus, n-o ratați. N-o să regretați.

Dar cel mai drag, în Timișoara, mi-e de oameni. Oamenii de-acolo sunt, cu adevărat, speciali. Oricât de mult s-a zis asta, mie mi se pare că nu s-a zis suficient. Și dacă mă gândesc din ce în ce mai serios să mut acolo, e pentru oameni. Mi-ar plăcea să trăiesc în mijlocul lor.

Cum să nu-ți fie foarte dragi oameni ca Nebuloasa, Cristina sau Daniel (căruia îi devin fan, în curând) – oameni care au muncit din greu, din foarte greu, cu multă pasiune, la evenimentul ăsta, astfel încât să iasă perfect ? Și le-a ieșit. Vouă vă mulțumesc că m-ați invitat și că mi-ați dat ocazia să am unul dintre cele mai faine week-end-uri din ultima vreme. Și că îmi sunteți prieteni. Cum să nu-ți fie foarte drag un om deosebit, ca Amalia, numai suflet, dispusă oricând să te ajute cu orice îi stă în putință ?

Cum să nu-ți fie dragi bloggerii oamenii de-acolo, Ovi, Corina, Milo, Andreea, Elena, Raul, Deme, Dan, Sirg, Ily, Alex Bleau, Cristi, Dan Pătrașcu, Boghi, Adi Dragoș, Bloo, Richie, Daciana, Crina, Sora, Nicole, oameni cu care oricând – dar ORICÂND – petreci clipe minunate ?

Și cumva sunt convins că de-acord cu mine vor fi toți cei care am fost invitați: Miruna, Alina și Răzvan, Maka, Alex, Corina, Iulia, Radu și Daniel, Ana, Lili și Laurențiu.

N-o să pun poze (găsiÅ£i aici, aici ÅŸi aici). O să vă arăt doar una, care mi-a plăcut în mod special. Pe-o piatră oarecare din Piața Unirii e sculptată harta orașului medieval.

Mulțumiri Blog de turism, pentru idee și sponsorilor: Hotel TimiÅŸoara, Porsche TimiÅŸoara, Trabucuri.com, KFC, BlueAir ÅŸi susÅ£inătorilor de la StartUpDays.

Cum a fost prin Clujul meu ?

A fost bine.

Pentru mine, a fost unul dintre cele mai faine week-end-uri de anul ăsta. Am fost în mijlocul unei găști de oameni foarte, foarte faini: Andreea, Carmen, Corina, Miruna, Nebuloasa, Adrian, Alex, Gogu, Maka, Raul. Gașcă ghidată prin oraș de Cosmin, cu care efectiv nu te poți plictisi niciodată și care a arătat că poți fi foarte clujean chiar dacă nu (mai) locuiești în Cluj.

A fost bine. Pentru că invitații s-au bucurat locurile vizitate, de companie, de frumusețile Clujului, de condițiile excelente de la West City Hotel. Nu în ultimul rând, pentru că le-a plăcut mâncarea mea 🙂 Și pentru că le-a plăcut la Irish & Music Pub, unde s-au încins niște meciuri de fusball foarte intense 🙂

Deci mulțumiri aprinse organizatorilor: West City Hotel și Blog de turism. Și sponsorilor: Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro și Eximtur

Și un filmuleț făcut de FTR.ro

Tricou cu dedicație

Cu ocazia #princlujulmeu (despre care o să scriu în scurt timp – a fost poate cel mai fain uichend din ultima vreme), Maka mi-a făcut cadou acest tricou, pe care am să-l port cu multă bucurie și mândrie.

tricou maka

La mulți ani

La mulți ani, Oana. Să fii sănătoasă, fericită și să ai multă inspirație, ca să scrii multe cărți la fel de faine. 🙂

Tarnița și Gilău, perle ale Europei de Est

Incursiuni în paradisuri județene. Episodul 1

Zicu a zis cel mai bine. Există locuri care parcă rămân încrustate cu dalta în sufletul tău. Astfel de locuri sunt și Tarnița și Gilău, adevărate monumente ale naturii din județul nostru, Cluj. Dar să le luăm pe rând. Să începem cu începutul.

Zilele trecute, după o înflăcărată și entuziastă discuție cu Zicu și Florica, ne-am dat seama că, pentru călătorii de neuitat, nu e nevoie musai să mergi în Bora Bora. Locuri minunate sunt peste tot. Ne-am hotărât să dăm drumul la acest proiect de suflet, “Incursiuni în paradisuri județene“. Pentru că în toate județele din țara asta există locuri (le-am numit noi) “breath taking“, locuri care pur și simplu îți taie răsuflarea și îți rămân întipărite în suflet. Laitmotivul acestui prim pas din “Incursiuni” a fost NATURA. Superbele imagini au fost imortalizate pe peliculă de Ruben

Am pornit – Florica, Mirona, Zicu, Ruben și eu – cu voioșie, dar și cu emoții, către barajul de la Tarnița. Rămâi mut, literalmente, când vezi panorama aproape afrodisiacă pe care ți-o oferă acest baraj.

DSC_0004

Măreția lucrurilor construite de om, în încercarea lui de a se armoniza cu natura, m-a impresionat dintotdeauna. Te uiți la acest uriaș baraj și îți imaginezi, cu sufletul tremurând, sutele de oameni care au pus cărămidă peste cărămidă pentru a ridica acest blocaj împotriva stihiilor.

DSC_0031

Te simți mic în fața puterii emanate prin toți porii de relief. Îți dai seama cât ești de neînsemnat atunci când, urcând de la baraj către zona numită “coada lacului”, vezi muntele aprope nud. Muntele nu se sfiește. Îți arată că te tolerează acolo, lângă el. Dar ești nesemnificativ.

DSC_0043

Acolo, la coada lacului, timpul s-a oprit în loc. Oamenii care populează zona, permanent sau în trecere, trăiesc în armonia cu natura. Ocupațiile lor sunt simple, dar pline de esență și semnificații.

DSC_0062

Noi suntem simpli oameni, natura n-are timp de noi, viața își urmează cursul.

DSC_0078

Când ajungi acolo, la coada lacului, energii pozitive nebănuite se trezesc în tine. Simți nevoia să le canalizezi în mișcări ancestrale.

DSC_0084

Izvoarele izbucnesc cu forță de sub munte, gata să se ia la luptă cu orice stavilă.

DSC_0086

Zicu a avut puterea de a explica, în cuvinte și imagini, ceea ce noi am trăit acolo. Din păcate, dotarea tehnică a lăsat de dorit, astfel încât sonorul nu e optim.

Localnicii își asumă cu mândrie sorgintea latină.

DSC_0115

Călătoria asta parcă nu completă dacă nu te oprești la cel mai important resort din zonă, Motel Gilău. O oază de lux într-o zonă care și-a păstrat aparent sălbăticia și virginitatea. Restaurante, camere luxoase de de hotel, terenuri de sport – rămâi uimit când vezi că acolo, în sânii naturii, găsești civilizația de acasă. În plus, ai ocazia să fraternizezi cu localnicii, să le înțelegi mai bine obiceiurile și tradițiile, dacă prinzi vreo nuntă. Ba mai mult, ai ocazia să deguști delicatesele suave ale faimoasei bucătării a resortului.

DSC_0117

Iar apoi, să-ti faci siesta într-un peisaj desprins parcă din ofertele exotice ale agențiilor de turism.

DSC_0118

Acesta a fost primul episod al proiectului “Incursiuni în paradisuri județene”. A fost pentru noi începutul unei călătorii inițiatice. Nu ne vom opri aici.