Pe acest blog s-a ajuns azi cu următoarea căutare pe google:
s-a insurat mile ?
PS: până la pagina 20 din lista de rezultate, eu nu m-am gasit. Prietene, respect daca ai cautat mai departe, ai multa rabdare :))
PS2: și da, s-a însurat Mile
Pe acest blog s-a ajuns azi cu următoarea căutare pe google:
s-a insurat mile ?
PS: până la pagina 20 din lista de rezultate, eu nu m-am gasit. Prietene, respect daca ai cautat mai departe, ai multa rabdare :))
PS2: și da, s-a însurat Mile
(Notă: acest post a fost scris sâmbătă, 14 februarie; este publicat cu întârziere din motive numai de mine știute)
Ieri s-au reunit participanții la seminarul de care vorbean în postul anterior. Primul a ajuns Rabbi Mordechai (care se pronunță sau Mordecai, sau Mordehai, sau Mordeceai, în funcție de cum vreți). După un drum lung, era la fel de obosit cum eram eu după 3 nopți semi-nedormite. Discuțiile noastre au fost foarte…. așa, fun 🙂
După câteva cafele și o samă bună de vorbe bune, am pornit împreună la aeroport să-i așteptăm pe Mile și pe Ramona. Care au venit cu doar o oră și ceva întârziere (ceea ce e remarcabil, dat fiind că zborul durează doar 25 de minute). Și am pornit cu toții către hotelul unde participanții la seminar sunt cazați.
Pe drum l-am agățat pe Groparu, ceea ce s-a dovedit a fi de rău augur, dat fiind că la vreo 10 minute după aia a fost jaful de la Banca Transilvania.
Ce se întâmplă când a fost un jaf și te afli în mașină cu Mile și cu Ramona, care au cameră de filmat la ei ? Evident, dai naibii hotelul, seminarul, planurile și pleci la locul faptei. Ce se întâmplă când pe varianta Zorilor-Mănăștur e blocaj total pe un sens, dar relativ liber pe celălalt ? Pui munca jurnaliștilor dincolo de reguli, de principii și de codul rutier și pleci pe contrasens. După ce te înjură 6-8 șoferi care sunt obligați să se dea deoparte că vine un cretin pe contrasens (cretinul eram eu, să n-aveți dubii), cine e în singura mașină care nu se dă și care te blochează ? Evident, un polițist. Care, tot evident, era un pic nervos – îl înțeleg, și eu aș fi nervos dacă aș vedea un dement (dementul sunt eu) care coboară varianta pe contrasens, în condițiile în care era un pic de trafic. După ce i-am explicat puțin speriat că eu de fapt fac ceva foarte de folos comunității, ne-a lăsat omul să mergem mai departe.
(intermezzo: deci doresc să-mi cer sincere scuze dacă ne-am intersectat ieri pe variantă și dacă v-am pus în dificultate. n-am făcut-o de șmecher, ci pentru că ne grăbeam la locul faptei, de unde Mile a luat imagini, pe care imediat le-a dat la Antena 3 și astfel publicul a fost informat prompt și corect)
La locul faptei, Mile și Ramona s-au dat jos și au început să filmeze și să ia declarații, iar Groparele, Rabbi și cu mine stăteam cuminței în mașină, să ne tragem sufletul după aventură. Cred că eram un pic suspecți, dat fiind că un domn polițit (pe care l-am tot văzut în imaginile date de televiziuni) s-a uitat îndelung la noi și ne-a legitimat. Eu cred că Groparu era cel mai suspect, da’ nu vreau să-i zic nimic, să nu se supere tocmai acum, în plin seminar.
A fost distractiv cu presa acolo. De exemplu, un jurnalist a venit la Ramona și i-a spus, citez cu exactitate: “Bună, și eu sunt din presă. Care e știrea aici?“. Ramona (care n-avea nici ecusonul, nici camera, nici vreun reportofon, nici vreun aparat foto și, în general, nimic care s-o trădeze ca jurnalist) i-a răspuns cu simplitate: “Eu sunt din Timișoara“. Colegul clujean a fost în mod evident dezamăgit. Un alt jurnalist cobora agale către filiala Băncii, cam la vreo oră și ceva după ce se întâmplase evenimentul. Mare parte din ziariștii prezenți deja porniseră către redacții, dar el n-avea nici o grabă. (a, și mai târziu l-am văzut în Irish Music Pub, la concertul Èšapinarii).
(alt intermezzo: e o bucurie să-i vezi pe oamenii ăștia doi, Mile și Ramona, lucrând. În toți anii mei de presă am văzut rar reporteri atât de profesioniști)
Și după toate aceste evenimente mai mult sau mai puțin pline de adrenalină, ni s-a alăturat și maestrul Hădean și au început într-un târziu lucrările seminarului, care au durat până la 5 dimineața. Ăsta fiind exact motivul pentru care până și mie rândurile de mai sus mi se pare total incoerente. Ceea ce nu vă doresc și vouă. Acum mă duc să-i trezesc, pe rând, pe toți, să continuăm lucrările.
Twestival este un eveniment internațional care are ca scop strângerea de donații pentru charity: water
La Cluj-Napoca, evenimentul se va desfășura în Decadence Club joi, 12 februarie, de la ora 21.00 (str. Ploiești, nr. 51). Oricine este invitat, în limita locurilor disponibile, iar prețul unui bilet este de 10 lei, respectiv 5 lei pentru posesorii de Studcard.
Va avea loc o tombolă și se va desfășura o licitație de băieți și fete (printre “exponate” vor fi Darius, Perijoc, Dalia, Corina și alții). Pentru a participa la licitație trebuie să vă înscrieți fie la fața locului, fie la adresa contact at clujlife punct com. Toți banii strânși din vânzarea biletelor și din licitație vor fi donați în scopuri caritabile. Mai multe detalii găsiți pe pagina oficială Cluj-Napoca Twestival
Cluj-Napoca Twestival e organizat de Clujlife și Decadence Club, cu sprijinul Studcard. Partenerii acestui eveniment sunt: One Touch Wear – Urban Shop, Trilulilu, Cartio, NightBuyers și Minimi
După cum vedeți, în partea din dreapta a apărut un banner verde, care duce la un chestionar. Pe care vă rog să-l completați, durează 2 minute maxim. Chestionarul face parte dintr-un studiu amplu asupra audienței blogurilor, realizat de Ionuț Oprea și Standout.
Mulțumesc
Ocazie cu care și-a schimbat șosetele și tema la blog. De fapt, și-a pus temă, că până acum n-avea. S-o poarte sănătos.
Însă eu vreau să sparg legea tăcerii și să vă dezvălui, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ (!!!) două aspecte subliminale din noul lui header. Sunt puse acolo pour les connaisseurs only, dar eu sparg misterul și vi le dezvălui. Dați click pe poza de mai jos, să vedeți mai bine:
PS: leităr edit. când intrați la groparu, să faceți click pe mașină și pe sticlele de bere și să trageți luna cu mouse-ul, să vedeți minune
După cum am mai scris, Mihnea și-a deschis blog. Un plus categoric pentru blogosferă. Doar că, simultan cu lansarea blogului său, a apărut – deși mult mai corectă ar fi formularea “a scos din nou capul din nisip” – o anume categorie de comentatori. Nonvalori, nulități care au impresia că dacă sunt de-acord cu un om respectat, apreciat și în general foarte deștept și foarte bun profesionist, se ridică în ochii publicului. Astfel, într-un mod imbecil, pe piața clujeană devine o nouă fiță să spui “da, Mihnea, așa e” (exagerez un pic, pentru a sublinia ideea). Asta pentru că Mihnea e un tip deștept care spune bine lucrurilor pe nume. Dacă tu nu ești în stare să spui la fel de bine, măcar să vadă lumea că ești de-acord. Chiar dacă nu știi despre ce e vorba, chiar dacă nu înțelegi nimic, totuși spui “da, așa e” pentru că ai impresia că dă bine. În general, oamenii care se încadrează în categoria asta – puțini, din fericire – sunt acel gen de oameni care știu foarte bine totul, nu acceptă păreri contrarii pentru că ei știu mai bine, sunt deținători ai adevărurilor absolute. Pentru acești oameni, o dedicație din care precis că n-au să înțeleagă nimic.
PS: la acest post n-o să răspund la comentarii. Dar puteți comenta absolut orice, n-o să cenzurez (sper) nimic.
Mai țineți minte cât am râs în vară de penibilitățile campaniei electorale ? Pe Penibile electorale ?
Ei bine, datorită, grație și mai ales mulțumită doamnei Tiribonflax, blogul cu stupidisme electorale a reînviat, că tot e campanie. Așa că vă așteptăm acolo, să râdem împreună. Că ce altceva să facem ?
Liviu Oros a lansat o leapșă: ce companie clujeană ar avea o inițiativă prin care orașul Cluj-Napoca să poarte numele companiei, într-un fel de proces de promovare (a companiei, firește). Cum i-a venit o asemenea idee, aflați la el.
Eu sincer n-aș vrea să se întâmple asta niciodată. Îmi place prea mult cum sună CLUJ și NAPOCA. Dacă totuși s-ar întampla, în mod clar aș prefera ca numele să fie dat de Trilulilu. Și orașul să se cheme, o perioadă, Trilulilu City (iar locuitorii, evident, triluliști sau triluleni). Apoi, o altă perioadă, aș vrea să se cheme Ebucătăria City 🙂 Și locuitorii – evident – să fie ebucătăriști sau ebucătăreni. Apoi … nu știu, mai ziceți și voi.
Nu dau leapșa asta la nimeni. Poate s-o ia cine vrea.
Serie “Ce mănâncă bloggerii“, începută pe ebucataria.ro, începe să ia amploare, motiv pentru care probabil că o să-i facem o rubrică proprie. Ultimul blogger care ne-a răspuns este Adrian Năstase, căruia îi mulțumim.
Urmează și alți bloggeri foarte cunoscuți. În plus, mi-ar plăcea și sugestiile voastre. Cui vreți să-i mai aflați preferințele culinare ? Condiția e simplă – să aibă blog.
la Rabbi Mordechai pe blog facem noapte albă pe tema alegerilor din Uimitoarele State Americane. V-așteptăm, dacă vă interesează.