Înfunda-te-ai

Guest post de Tomata cu scufiță
ep. 8 din seria Invitații mei

Mi se întâmplă de multe ori să mă compar cu Grenouille al lui Suskind pentru că, la fel ca şi în cazul lui, orice miros îmi gâdilă nările are un efect asupra mea. Lăsând la o parte toată filosofia cu mirosul care e cel mai puternic aducător aminte, aproape zilnic mă confrunt cu arome, miresme şi alte parfumuri care îmi dau stomacul, capul şi prin urmare toată existenţa peste cap. Nu-i uşor, să nu credeţi. ‘Geaba ziceţi voi “ce mare lucru?” că nu ştiţi despre ce vorbesc. Staţi aşa că acuma vă povestesc.

De câteva zile a răsărit la mine acasă, pe un dulap o şpriţuitoare de-aia căreia i se face mare reclamă la televizor cu o elefănţică şi parcă o miriapodă. Mă rog, să trecem peste, că bietele animale sunt nevinovate. Şi şpriţuitoarea asta îmi mănâncă zilele pentru că nu pot să stau în casa mea. Mi-e rău. Mă pot fereca între cei patru pereţi ai camerei mele, dar n-am făcut mare lucru, că mirosul, aşa cum îl ştim, se strecoară şi prin gaura cheii. Mă duc în bucătărie, şpriţ în urma mea, mai ies să ma duc la toaletă, iar un fâs când deja uitasem că e acolo, deşi mirosul era încă persistent… Azi aşa, mâine aşa, astfel dorinţa-i gata. Cum să fac să scap de obiectul cu pricina? Da, da, credeţi voi că e aşa uşor să îl dau pur şi simplu jos sau să-l opresc… Pare într-adevăr simplu când priveşti din afară. Dar ce nu ştiţi voi e că în apartament cu mine mai stau şi cei doi care l-au cumpărat (şi pe apartament şi pe obiect), recte părinţii mei. Dacă ei vor să fie parfumaţi de 10 ori pe zi din jumătate în jumătate de oră, cine sunt eu să mă împotrivesc? Faza cu “mi-e rău, opreşte-l” nu mai ţine de când au descoperit la mine în cameră un alt obiect cu ceara mirositoare. 🙁 Aşa că, nu-mi rămâne decât o singură variantă: să-l blestem şi să-l sudui de fiecare dată când se pârţâie la mine.

Eu am o problemă cu mirosurile. De orice fel, chit că-s urâte, chit că-s frumoase. Nasul meu e mână în mână cu creierul (ca la toată lumea de altfel, dar la mine se pare că e mai serioasă relaţia) şi tot ce pătrunde prin nări, afectează într-un mod bizar comportamentul chiriaşului de la etaj. Paradoxal, această relaţie e brusc întreruptă când mă parfumez eu. Aproape că torn sticla de parfum pe haine, pe gât şi pe unde mai am loc şi nu simt mare lucru. în jurul meu lumea se asfixiază şi eu am impresia că nu am nici un miros. Asta e chiar ciudat, că nu poţi să zici că m-am obişnuit cu parfumul, că-l am de puţină vreme.

Să nu vă zic ce senzaţii mă încearcă la lucru când “stinky man” printeaza diverse treburi pe la imprimanta aflată pe la 5m de mine. Sau când mă urc în maşina-atelier ambulant a tatălui meu. Sau când mă urc în oricare altă maşină care nu e a mea. Sau când mă întâlnescu cu vreo prietenă, care la fel ca mine, a uitat că sticluţa de parfum are un capac. Sau când intru într-o toaletă publică. Sau când trec prin mall prin faţă pe la Lush. Mă ia cu ameţeli, vă zic. Nu-i uşor.

Andrei Crivăț

6 Comments

  1. Ciupercutza   •  

    Chestia aia pufaitoare are baterii? Daca da, scoate-le 😀

    Si eu sunt sensibila la mirosuri. Mai nou nu mai suport mirosul de tigara. Poti sa-ti imaginezi????? Eu, care-am fumat de-am rupt … 😀

  2. Cârtiţoiu'   •  

    Nu pot să zic decât că mă sparg de râs. Şi eu am unu’, da’-i cu miros de lămâie şi-mi place. Numai că nu-l las mai niciodată pornit că era să fac atac de cord de vreo câteva ori din cauza lui, că nu ştiam ce mama naibii se aude. Şi ţinând cont că mă sperii şi de mama prin casă…îţi dai seama.

  3. Pingback: uberVU - social comments

  4. Misaki   •  

    Domnul nasul meu este sensibil, spre deosebire de domnul nasul tau, mai abitir la propriul parfum. Nici doi stropi nu se afla bine pe mine si deja ma ia cu lesin, trebuie sa schimb parfumul frecvent…sau sa ma tin de nas cand il pulverizez :)) Dar totusi…prefer sa lesin din cauza propriului parfum (o fi sinucidere, asta?!) decat sa ma omoare marca proprie de cologne a oamenilor nedeprinsi cu igiena…

  5. Pingback: Tomata cu scufiţă » Blog Archive » La Andrei Crivat

  6. brontozaurel   •  

    Eu am 15. Bine, nu sunt toate din alea cu senzor de miscare (desi alea cu senzor sunt cele mai multe). Am si din alea care se gbaga in priza si raspandesc miros in permanenta. Si stau intr-o garsoniera (camera, hol, bucatarie, baie, debara… bine, si balcon, da pe balcon nu ies aproape niciodata, asa ca acolo n-am). Si le ador. Imi plac la nebunie aromele delicioase (mar & scortisoara, vanilie, citrice, nectarine, visine) si cateva alte arome (frezie & iasomie, pin). Si am si eu un nas foarte sensibil. Doar ca mirosurile astea le adora, nu se poate satura de ele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu