guest post de Adrian Ciubotaru
ep. 22 din seria “Invitații mei”
Există o legătură între existenţa unei biblioteci cu cărţi într-o casă şi nivelul de educaţie pe care copiii respectivei familii îl pot ajunge. Nu este o legătură cauzală, însă – statistic vorbind – copiii care cresc cu o bibliotecă în casă au mai multe şanse de realizare în viaţă.
Statistic nu înseamnă cauzal, la fel cum nu înseamnă cu necesitate, însă statistica este foarte utilă de multe ori. Statistic, cei care iau antibiotice se vindecă mai uşor în urma unei răceli decât cei care nu folosesc antibiotice. Dacă există un aparat de diagnostic care în mod statistic depistează o boală gravă în stadiu incipient, atunci acest aparat ar trebui achiziţionat de fiecare spital.
Statistica este despre şanse.
O bibliotecă în casă creşte în mod statistic şansele, însă cauzele directe ale viitorului copilului se află în oferta părinţilor şi a mediului social.
În cazul părinţilor, problema e mai puţin simplă decât pare. Copiii sunt influenţaţi de ceea ce sunt părinţii şi mai puţin de ceea ce fac părinţii.
[Părinţii sunt mai mult decât meseriilor lor]
O bibliotecă în casă reprezintă ceea ce sunt părinţii (oameni cu anumite preocupări, standarde şi proiecţii) şi mai puţin ceea ce fac (ingineri, doctori, profesori, croitori).
Prezenţa unei biblioteci într-o casă – fie şi din snobism – spune povestea proiecţiilor pe care părinţii le fac asupra copiilor, iar aceste proiecţii vrând-nevrând influenţează copilul.
Pe lângă părinţi, a doua mare variabilă este mediul social în care copilul se învârte. Vecinătăţile contează (şcoala, cartierul, blocul). Statistic vorbind, un cartier bun, o stradă bună oferă mai multe şanse unui copil. O şcoală bună – de asemenea tot în mod statistic – înlesneşte un tip de aşteptări care poate accelera educaţia unui tânăr.
Dacă îţi trăieşti copilăria într-o zonă bună nu vei ajunge în mod obligatoriu o poamă bună în viaţă, însă cu siguranţă ai mai multe şanse.
S-a observat că diferenţa între copiii dintr-o clasă nu se reglează în timpul şcolii, ci mai în afara ei. De cele mai multe ori, diferenţa dintre performanţele şcolare este dată de ceea ce face elevul în afara orelor, în ce mediu şi în ce familie trăieşte.
Dacă un copil îşi petrece vacanţa de vară într-un ghetou, iar un alt copil şi-o petrece într-un mediu social echilibrat, diferenţele lor se vor vedea în anul şcolar viitor (deşi anul trecut aveau performanţe comparabile).
Ceea face copilul în vacanţe contează mai mult decât ceea ce face copilul la şcoală, la fel cum de multe ori performanţele noastre profesionale depind enorm de mult de ceea ce facem în timpul liber.
Dacă părinţii sunt modele în societate, dacă biblioteca este imensă, dacă şcoala şi anturajul social sunt ireproşabile nu înseamnă în mod cert că viitorul adult va ieşi un geniu, un mare om şi un mare caracter. Unii, după cum vedem în jurul nostru, le au pe toate şi tot puslamale ajung.
Niciuna dintre aceste variabile nu oferă certitudini, însă oferă destule şanse şi pentru fiecare dintre aceste şanse merită să ne luptăm.
Revenind la biblioteca din casă, dacă prezenţa ei (ca reflectare a ceea ce sunt părinţii) creşte şansele unui copil, atunci în mod cert merită recomandat ca fiecare familie să-şi cumpere din puţinul ei o bibliotecă cu cărţi. Dacă mai multe cărţi înseamnă mai multe şanse, atunci să fie mai multe cărţi!
De asemenea, nu există o legătură cauzală între performanţele unei firme şi prezenţa unei biblioteci, însă dacă există o bibliotecă într-o companie, cu siguranţă sunt mai multe şanse ca productivitatea să fie mai mare.
La fel, nu există o relaţie cauzală între moralitatea unei persoane şi vastitatea lecturilor sale, însă în mod statistic cei care citesc tind să respecte mai mult anumite norme morale decât cei care nu citesc. Dacă lectura oferă o cât de mică şansă pentru a deveni un om mai bun, atunci agaţă-te de aceasta şansă şi citeşte!
Dacă o carte oferită are o cât de mică şansă de-a pica în mâinile potrivite, de a lumina şi de bucura pe cineva, atunci cu siguranţă merită să împarti nu mii, ci milioane de cărţi.
Statistic vorbind, cam așa e. Asta după ce am analiza mental câteva cazuri 🙂
Acest articol ma fece sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mamei i-a placut sa citeasca si a pastrat aproape tot ce a citit la viata ei. Am o biblioteca imensa acasa, iar cartile sunt chiar tocite, nu sunt acolo ca sa infrumuseteze camera.
M-a influentat, recunosc, dar asta nu inseamna ca tocmai mi-am construit viitorul. Statistic vorbind, sunt cu un pas in fata spre deosebire de altii
Afirmati ca “Statistic, cei care iau antibiotice se vindecă mai uşor în urma unei răceli decât cei care nu folosesc antibiotice.”
Afirmatia e desigur gresita, caci antibioticele nu se iau pentru orice raceala, ci numai cand aceasta devine cronica si se suprainfecteaza cu baterii. Si – desigur – antibioticul se ia numai cu prescriptie medicala, nu la ‘liber’, ca aspirina.
Nu m-as fi legat de acest argument, pentru ca el este secundar in demonstratia dvs., dar parca e prea gogonat 🙂
Nu fiti insa suparat – in mare sunt de acord, daca nu cu argumentele, macar cu o buna parte a concluziilor dvs.
Lumea aluneca foarte mult pe panta pragmatica a vitezei si eficientei unde mirosul hartiei nu mai are loc 🙂
Superb!
Si ai mare dreptate, nu numai din punct de vedere statistic. Este ceva in pura imagine a unei biblioteci care iti determina comportamentul, chiar in acel moment. La fel cum e in atentia fata de acest lucru din partea parintilor. Asta daca ar fi sa ne axam doar asupra imaginii.
Pe de alta parte, fascinatia spre ceva atat de vast, care poate ascunde intr-un set de rafturi, lumi intregi, descoperite sau nu, e absolut unica si nu o mai regasesti in nimic altceva: nici in televiziune, nici in tehnologie inalta, nici in jocuri, nici in societate.
Nu limiteaza, prezinta, ofera, te determina sa gandesti, iti invarte imaginatia in toate colturile posibile, creaza,educa,ridica.
JUST.. SUPERB
O adevarata incantare articolul.
Trebuie insa sa avem in vedere si faptul ca in viata intalnim multi oameni care s-au limitat doar la a citi si nimic mai mult devenind chiar o povara pentru cei din jur.
Sunt si oameni simpli care nu au citit o carte in viata lor (poate doar Evanghelia) si care au acea bunatate si lumina intiparita pe chip care nu prea o vedem la oamenii cititi decat arareori.
Sansele poate le avem dar de cele mai multe ori le ratam devenind doar culti si cu inimi de piatra.
corect! 🙂 cele apoape 4000 de volume din biblioteca personala m-au “stimulat”.
vezi ca te citez in lucrarea de licenta. sa nu zici ca nu ti-am zis :))
Pingback: O nouă librărie online: elefant.ro | Adrian Ciubotaru
Pingback: Șansa primei cărți din copilărie | Adrian Ciubotaru
Pingback: Avem şanse, nu certitudini | Adrian Ciubotaru