Guest post de Oana Stoica Mujea
ep. 21 din seria “Invitații mei”

Am început să mă plictisesc de cei care îi cenzurează pe ăia de nu au păreri asemeni lor. Ne-om fi născut toÅ£i din Adam ÅŸi Eva (cu toate că am ceva îndoieli), dar nici Eva n-a gândit ca Adam ÅŸi nici Adam ca Eva. Din păcate n-am nici un chef să scriu ÅŸi nici o idee de pus pe tapet (a se înÅ£elege hârtie). Îmi vine să spun poveÅŸti, dar cred că le-aÅŸ transmite mai bine pe cale orală, aÅŸa că mă abÅ£in de la cea scrisă. Am ajuns în punctul în care scrisul e pus pe al doilea plan. Poate fi chiar al treilea. Åži totuÅŸi scriu, pentru că nu pot Å£ipa atât de tare încât să trezesc o Å£ară întreagă. Bine, nici aÅŸa nu trezesc vreo Å£ară, abia dacă mă trezesc pe mine.

Åži ziceam de cenzură. Åži mă întreb ÅŸi eu ca omul. Mai am voie să spun ce gândesc sau trebuie să mă cenzurez. Că eu nu mai înÅ£eleg nimic. Dacă spun că nu îmi place negru majoritatea îmi spune că îi urăsc pe emo, chiar dacă eu n-am făcut legătura între culoare ÅŸi cult. Dacă spun că nu îmi place albul, lumea spune că m-am dat de partea diavolului. Ceea ce, la drept vorbind, n-ar fi chiar eronat. Dar, din nou, eu n-am făcut legătura dintre una ÅŸi alta.

Åži aici ajungem la ironie. Îmi pare rău că eu cred că ironia Å£ine de inteligenÅ£ă. Nu o fi aÅŸa. Poate Å£ine de altceva. Dar am înÅ£eles că nu mai pot fi nici ironică fără să explic. AÅŸa că sunt în ceaÅ£ă. Ce trebuie să fac? Mai am voie să gândesc? Åži dacă am voie să gândesc, mi se permite să mă exprim? Åži mă întreb în continuare, de ce trebuie să ne înjurăm dacă părerile noastre nu coincid? Serios că nu mai înÅ£eleg nimic. AÅŸa că puÅ£in ajutor nu mi-ar strica.

Åži dacă Andrei tot mi-a dat posibilitatea de-a mă desfăÅŸura în spaÅ£iul lui, mi se pare normal să mă întreb, să ceri păreri de acolo de unde nu le-aÅŸ avea în mod normal. Pentru că na, fiecare cu cititorii lui. Doar am spus că e loc pentru toată lumea ÅŸi fiecare în parte îÅŸi formează publicul.

Nu o să scriu la fel de mult ca ceilalÅ£i invitaÅ£i ai bunului Andrei, pentru că nu mai am idei. În plus, sunt cenzurată de proprii cititori. În fine, nu de ăia vechi, de ăia noi. Ba mai mult, cred că nu mai ÅŸtiu să scriu. Åži aÅŸa ajung la altă problemă, problemă pe care nu o voi pune pe seama cititorilor CrivăÅ£ului pentru că n-ar fi corect.

Cine ÅŸtie poate voi fi ÅŸi eu lămurită de jumătate plus unu. Măcar să am un start. Azi gândesc cu mintea voastră, aÅŸa că vă rog, aruncaÅ£i cu sfaturi!