Emanciparea femeii

Guest post de Idaho
ep. 17 din seria “Invitații mei”

…a adus probleme noi în relații.

Dacă la început femeia se ocupa de gătit mâncare, crescut puradei și țesut covoare și ciorapi, acum am învățat să facem de toate. Eu, spre exemplu, știu să schimb prize, să montez bateria la cadă, să repar mașina de spălat și îmi pun părul pe bigudiuri. Nu toate în acelaşi timp, dar vreo două-trei activităţi le pot combina. Dacă aș fi avut carnet de șofer și Dacia clasică în dotare, aș fi știut să pun bujii și să schimb uleiul, dar nefiind șofer nu m-am lovit de problemă, n-a trebuit s-o rezolv.

Și îmi place situația, căci seară la culcare mă bat pe umăr și îmi spun zâmbind “Ești bărbată, Zoiţo!”.

Acum, problemă muierilor emancipate este că ne așteptăm ca bărbații de lângă noi să fie la fel de descurcăreți, ba chiar un pic mai mult, dar nu foarte că să nu ne simțim inferioare. Deh, ne vrem bărbații puternici și pricepuți, dar să nu exceleze, că dup-aia nu mai avem de ce să îi cicălim (o bună prietenă îmi şopteşte că putem găsi motive căcălău, tot ce trebe e puţină voinţă, deci ultima propoziţie o las aşa de amorul artei scrisului). Însă uităm că poate mamele lor au fost la fel de emancipate și le-au creat impresia că femeia le știe pe toate. Și leneși cum sunt ei, bărbații (nu, nu sunt misandră, ci doar cârcotașă) s-au decis să nu mai facă nimic și să aștepte până apare o femeie să rezolve problemă.

Și de aici toată nebunia. Eu vreau să te văd cum te descurci, iar tu te-ai obișnuit să le prestez eu pe toate. Şi ţipete şi scandaluri, şi “nu eşti bun de nimic!” şi “plec la mama, porcule!”. Adică, despărțire și suferință pe capul nostru.

Prin urmare, vreau emancipare, dar nu o vreau așa!

Andrei Crivăț

11 Comments

  1. Pingback: Tweets that mention Emanciparea femeii at Jurnal de noapte -- Topsy.com

  2. Pingback: Twitted by andreicrivat

  3. Pingback: uberVU - social comments

  4. Agkelos   •  

    Femeia s-a emancipat atat de mult incat nu mai e femeie. Daca era cazul sau nu sa apara “femeia emancipata” sau nu, nu sunt in masura sa spun. Ce pot spune in schimb e ca sunt tot mai multe femei care vor sa dovedeasca ca sunt moderne dar pe parcurs isi pierd toata feminitatea.

    Barbati lenesi? Sunt si din aia, recunosc, dar majoritatea sunt doar indiferenti. In societate nu prea mai vedem femeia pentru care se merita sa facem sacrificii, nu mai exista femeia care face totul din dragoste. Nu mai avem femeia care sa umple golul din suflet, sa ne completeze. Exista doar femeia care vrea sa dovedeasca, sa se afiseze, sa se impuna, sa arate ca poate face ceea ce face si barbatul. Poate un barbat sa faca ceva in privinta asta? Nu, pentru ca ar fi etichetat ca misogin. Mai bine lasa femeia sa isi vada de treaba ei.

  5. Pingback: Un guest post scris de Idaho - Idaho

  6. puiutu   •  

    @ idaho: ai deschis un subiect foarte delicat pentru vremurile actuale, cand femeia si barbatul tind sa devina din entitati complementare, entitati independente – complementare doar ocazional

    @agkelos…indiferenta omoara dragostea si puterea femeii de a umple acel gol de care vorbesti tu 🙂 si atunci femeile sunt nevoite sa se descurce si singure, iar in loc sa boceasca, se ridica si schimba si prize daca trebuie. O vorba inteleapta zicea: cand femeia e fericita, si barbatului ii e bine.

  7. Agkelos   •  

    Ouch, ce gramatica am. Scuzati-mi greseala din primul comment 😀

    @puiutu, imi place ultima fraza. Foarte bine spus.

    Intr-adevar indiferenta omoara dragostea, dar indiferenta din relatii (presupunand ca la ea te referi) nu e doar cauza care o vedem ci la randul ei e un efect. E bine ca femeia sa fie libera, pentru ca doar o femeie libera poate iubi cu adevarat, dar emanciparea asta despre care tot vorbeste lumea de vreo 50 de ani nu e o libertate ci un alt fel de sclavie impusa femeii de catre societate. Spun asta pentru ca principalul element in cadrul emanciparii e barbatul care e folosit ca etalon in ceea ce trebuie sa fie capabile femeile sa faca. Astfel o femeie emancipata nu e una mai buna ca femeie ci e doar o femeie care se comporta ca un barbat sau care concureaza cu un barbat.

    Se stie ca barbatii au inclinatii spre fustele vecine. Cum se comporta o femeie cu adevarat libera, copiind natura josnica a barbatului sau oferindu-i dragostea de care are nevoie pentru a-l trezi la realitate? Sau, aceeasi intrebare reformulata, cum se comporta o femeie cu adevarat libera? Aratandu-i unui barbat ca se poate cobora la fel de jos din punct de vedere moral, sau aratandu-i mai clar ca o relatie armonioasa se poate forma doar cand inima ti-e orientata spre omul de langa tine?

    La fel si in cazul specializarilor, indiferent ca sunt de ordin profesional sau casnic. Cum se comporta o femeie cu adevarat libera? Arata ca poate stapani ingineria, programarea sau alte specialitati care sunt pe placul barbatilor? Sau aratand ca poate atinge fericirea facand ceea ce femeia face in mod normal? Ce face femeia in mod normal e mai greu de exemplificat printr-o profesie pentru ca femeia e de obicei orientata spre frumos, spre ceea ce vine din inima, nu neaparat spre o anumita organizare a elementelor. Se stie ca o femeie care vede o floare e mai fericita decat un programator care primeste o tastatura noua 🙂

  8. puiutu   •  

    si mie mi-a placut ultima fraza a ta :p….dar cred ca generam un adevarat debate daca ne punem aici la Andrei pe blog la taclale…si cum spuneam…e un subiect foarte delicat in zilele noastre 🙂 Adevarul e de ambele parti oricum 🙂 Important e echilibrul pana la urma.

  9. Emilia   •  

    Eu nu cred ca tone de fard ma fac mai feminina si faptul ca imi schimb singura priza ma fac mai masculina. Imi plac si florile si o tastatura noua in egala masura. Cu precizarea ca prefer sa admir florile netaiate…in gradina. Emanciparea femeii nu este acelasi lucru cu “egalitatea femeii cu barbatul”. Intai am avut dreptul sa invatam, apoi am primit dreptul sa votam si sa muncim si acum avem dreptul sa nu stam cu mana intinsa la mila sotului. Daca feminitate inseamna dependenta totala si lipsa oricaror drepturi atunci inteleg de ce japonezele si araboaicele vi se par feminine. Eu inteleg si nevoia barbatilor de a avea partenere suave si docile dar accept critici legate de feminitate numai dupa ce respectivul a mers iarna, la macar minus 10 grade, pe zapada si gheata, cu pantofi cu tocuri cui de 10 cm, cu dres de matase si minijup cel putin un kilometru.

  10. hmmm...   •  

    stii cum e…..baietii ( ca aia nu se pot numi barbati) au ajuns sa fie lenesi si sa nu faca nimic deoarece fetele ( ca alea nu se pot numii femei) se dau mai bune si mai mature in tot ceea ce fac si prefera sa faca ele….

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu