Despre prietenii și oameni importanți

Guest post de Lilișor
ep. 16 din seria “Invitații mei”

Când Andrei, cel Crivăț, mi-a propus să scriu un post pentru blogu-i, am stat bine și-am cugetat (ca o ardeleancă „adoptată” ce sunt!) despre ce pot scrie în jurnalul unui bărbat, fie el și jurnal online. E știut faptul că bărbații gândesc altfel decât femeile și judecă mult mai crud (ei numesc acest lucru „calcul la rece”). Așa că, neluând în considerare gândirea masculină, am abordat un subiect ce mă macină de ceva vreme: despre cum ne alegem prietenii și oamenii importanți.

Ca și tine, cel/cea care-mi citești aberațiile, am câteva reguli de bază ce intervin involuntat de fiecare dată când întâlnesc persoane noi, posibili prieteni. Una dintre aceste reguli are în vedere aspectul și mirosul. Nu pot să stau prea mult la discuții cu o persoană care miroase a transpirație, oricât de interesante ar fi ideile sale. Deh, femeie!

Încerc să mă feresc și de oamenii prea activi verbal sau exagerat de gălăgioși. Desigur, pe lângă faptul că îmi creează concurență neloială, nu-mi prezintă încredere. Nu știu de ce dar nu prea mă încred în vorbele unei persoane ce suferă de logoree și care nu-mi permite să spun ceva. Cred că regula asta a apărut în urma unor întâlniri cu diverși agenți de vânzări. Dacă Noe ar fi cunoscut un astfel de agent, cred că și-ar fi amanetat arca pentru 2 inele șvarovșki și 3 perechi de chiloți cu push-up ce fac „instrumentul” să pară mai plin de testosteron. Evident că după fraza de mai sus cei mai conservatori dintre voi (ca să nu spun fanatici religioși), nu veți dori vreodată să mă aveți ca prietenă. Foarte bine, nici eu nu vă vreau!

Trecem la regula a treia: simțul umorului. Eu fac parte din oamenii cu un simț al umorului ceva mai aparte. Râd la glume pe care alții nu le găsesc amuzante și viceversa. Totuși, îmi plac la nebunie oamenii care spun bancuri, sunt în stare să accepte și o glumă seacă ori să râdă cu poftă de propria-i persoană. Omul vesel e omul ăl mai important, mai ales în perioada asta de criză. Cine-ar mai face haz de țara noastră?!

Pentru că-i târziu și fetele cuminți ca mine trebuie să fie în pat cât mai devreme (de preferință patul orădeanului meu 😀), mă retrag până nu voi scrie un post kilometric pe care nu vei avea răbdare să-l citești. Ca ultim sfat: dacă treci de regulile de mai sus și vrei să fim prieteni, mă găsești pe blogu-mi.

Andrei Crivăț

3 Comments

  1. Pingback: Tweets that mention Despre prietenii și oameni importanți at Jurnal de noapte -- Topsy.com

  2. Pingback: I-am “violat” blogul lui Crivat | Lilisor.net: blog personal feminin

  3. Pingback: Concurenţă neloială | Ilar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aboneaza-te la comentarii. Poti sa te abonezi si fara sa lasi un comentariu