Guest post de Andrei Roșca
Îmi amintesc că am citit odată despre un experiment cât se poate de interesant, făcut undeva în S.U.A. Două maimuțe erau băgate într-o cameră de câțiva metri pătrați. O cameră goală, cu o masă în mijloc. Deasupra mesei, o dată pe zi, era coborâtă o banană, cu ajutorul unei sfori. Bineînțeles că maimuțele, de foame sau din lipsa unei alte activități intelectuale, s-au repezit la mâncare. Doar că în momentul în care au ajuns lângă masă au fost stropite de undeva de sus cu un furtun. Speriate, maimuțele s-au retras lăsând banana neatinsă. Procesul s-a repetat de câteva ori, iar câteva ore mai târziu, în cameră a mai fost introdusă o a treia maimuță. În momentul în care banana a fost coborâtă, aceasta a fost singura care s-a repezit spre masă. Deloc surprinzător, primele două maimuțe au încercat să o oprească. Voiau sa o apere, știau că va fi udată. Au încercat să o oprească și au reușit.
Experimentul continuă însă. Este adusă o nouă maimuță, dar de data aceasta este scoasă din cameră una dintre primele două maimuțe. Apoi se repetă mișcarea, iar în cameră rămân trei maimuțe. Niciuna dintre ele nu a fost udată vreodată cu apă, însă ele se opresc unele pe altele de fiecare dată când mâncarea este coborâtă în mijlocul camerei. Fără excepție!
Din păcate, experimentul poate fi văzut ca o parabolă care spune multe despre metodele de lucru folosite în majoritatea companiilor mari. Prea rar oamenii sunt încurajați să inoveze, să încerce, să greșească, și prea des sunt opriți fiindcă “we just don’t do things like this around hereâ€. Nimeni nu poate spune exact de ce, însă nu așa se fac lucrurile la noi.
În cazurile de genul acesta, adaptarea e o greșeală. La astfel de sisteme nu aș dori nimănui să fie capabil să se adapteze. Fiindcă adaptarea poate însemna inhibarea sau chiar pierderea personalității. Mai mult decât atât, sistemele de acest tip nu îți permit să greșești. Și câtă nevoie avem să greșim…
A eșua nu e un motiv de mândrie pentru nimeni. Însă poate fi o artă. Așa cum toți îmbătrânim, însă unii îmbătrânesc frumos, iar alții nu. Sunt oameni care se șterg odată cu trecerea vremii, și oameni care abia atunci încep să strălucească mai puternic. Nu o dată am întâlnit bătrâni cu o poftă de viață de invidiat, la fel cum nu o dată a trebuit să suport tineri care lasă viața să îi trăiască pe ei.
A eșua poate deveni o artă. Se întâmplă atunci când începi să înveți din eșecuri. Ar trebui ca în sistemul educațional din România, în liceu sau poate chiar în școala primară, să se predea un curs intitulat “Managementul eșeculuiâ€. Sau “Cum să scoți cât mai mult dintr-un eșecâ€. Ar salva vieți, sunt convins.
Există multe motive pentru care merită să încercăm măcar să le manageriem. Poate cel mai evident este că nu avem cum să le evităm. O vom da în bară și, surpriză, cu cât știm mai multe, cu cât nivelul de dezvoltare personală la care ne aflăm e mai mare, cu atât riscul ca greșelile făcute să fie mai profunde cresc. Este, dacă vreți, argumentul logic care ar trebui să ne convingă că a ne propune să ne ferim de eșecuri e greșit. Ne-am petrece viața fugind de lucruri care nu pot fi evitate.
Vestea bună este că, deși vom continua să facem greșeli, starea groaznică prin care trecem imediat după conștientizarea eșecului poate fi îmbunătățită, se poate schimba radical. Sau, mai precis, se poate înlocui parțial cu alte stări. Fără doar și poate, odată ce ești convins că din fiecare eșec poți învăța ceva și că experiențele personale sunt cea mai rapidă metodă de a te dezvolta, aproape că îți dorești să greșești. Des și devreme. Iar starea de frustrare pe care majoritatea oamenilor o simt este înlocuită, aproape imediat, de același tip de satisfacție pe care majoritatea îl obțin atunci când tocmai au primit o diplomă nouă care dovedește că, iată, au evoluat, au învățat ceva nou.
Va puteți imagina asta? Cum ar fi ca de câte ori greșiți să vă simțiți un pic mai zei? Cum ați merge pe stradă dacă ați ști că orice greșeală vă e permisă? Mai mult, cum ați merge pe stradă dacă ați ști că e foarte posibil să învățați mai mult din eșec decât din reușită?
[fragmentul face parte din cartea la care scriu de câteva luni de zile și care va fi gata peste alte câteva luni]
Pingback: FTW.ro
Pingback: Arta de a esua lamentabil - Andrei Rosca: My way
Pingback: Tweets that mention Arta de a eșua lamentabil at Jurnal de noapte -- Topsy.com
Pe zi ce trece aud din mai multe surse același lucru: a greși e bine. E bine pentru că … ai spus tu deja în articol de ce 🙂
Mă bucur pentru că am mai învățat ceva. Înainte îmi era foarte frică de eșec/greșeală. Și acum îmi e la fel de frică. Numai că acum am tupeul să încerc să fac ceva ce înainte nu încercam. Păcat că se întâmplă asta cam des, adică încă las să treacă pe lângă mine anumite chestii, fiindu-mi teamă de “ce se va întâmpla după?”
Mi-a plăcut ce-ai zis spre sfârșitul articolului. Faza cu
și faza cu
Trebuie să mai lucrez la acest lucru. Să mă simt bine după ce-am greșit/eșuat, știind că am mai învățat ceva, și să vreau să greșesc cât mai des. Sunt sigur că mă va ajuta enorm.
Apropo, de ce carte e vorba? Cum/de unde voi ști când va apărea? Sunt foarte interesat de asta 🙂
Intotdeauna cand dai tu cu capul de sus inveti mult mai multe lucruri si esti mai atent la detalii decat atunci cand cineva iti spune sa te feresti ca asa e mai bine.
Pingback: Links 09.11 - Concediaza-ti seful!
Darky: afli de carte abonandu-te la http://andreirosca.bookblog.ro sau urmarindu-ma pe twitter.com/andreirosca
salut.
Imi place blogul tau.
Am intrat pe blogul tau prin trafic.ro si chiar imi place foarte mult.
O sa revin pe el succes in continuare.
Pingback: Formula matematica a succesului - Concediaza-ti seful!
Vorba ceea, “I haven’t failed, I’ve just found 10.000 ways that don’t work”. 😀
Trebuie doar sa vrei banana, indiferent ce zice gura satului!
Cand te inhami la o treaba, musai sa nu uiti ca esti acolo pt ca vrei “banana”, indiferent ce vor celelalte “maimute”!
Daca te-ai dus doar ca sa te maimutaresti – vei suporta consecintele.
Sincer stiu povestioara asta de ceva vreme,chiar ani,dar nu cred ca e valabila mereu si pt oameni,sau poate nu pt cei pe care eu ii am aproape.
“Åži câtă nevoie avem să greÅŸim…” Grozav articol
“Cum ați merge pe stradă dacă ați ști că orice greșeală vă e permisă?” Cred ca relaxati… Poti sa te gandesti la viata, sau poti sa-ti traiesti viata fara sa te gandesti mereu ce s-ar fi intamplat daca la un moment dat ai fi incercat ceva nou si n-ai fi ales calea “sigura”, dar banala.
Pingback: Ce putem invata din esecuri | Arena Biz
Pingback: Aceasta sunt eu, încercând | BohoVille