Exit 2008

Până pe 3-4 ianuarie, vă spun la revedere.

Pentru mine, 2008 a fost un an foarte prost. Al doilea cel mai prost din toată viața, dacă mă gândesc bine. Nu-mi pare rău că se termină, câtă vreme am convingerea că 2009 va fi ceva mai bun. În plus, regret pe anul ăsta că m-am întâlnit foarte rar, prea rar, cu câțiva oameni care îmi sunt foarte dragi.

Dar au fost și multe chestii faine anul ăsta. Am lansat Ebucătăria, un site care mi-e din ce în ce mai drag. Mi-am văzut pentru prima oară nepotul – un copil absolut bestial.

cosmin.jpg

Am cunoscut o mulțime de oameni excelenți, din care câțiva mi-au devenit prieteni.

Și cel mai tare și mai tare a fost că Raluca m-a suportat cu stoicism. Pe cuvânt vă zic, nu i-a fost deloc ușor. 🙂

Eh, ne vedem la anul. Să fiți sănătoși, să aveți Sărbători liniștite și un an nou foarte bun. Și vă mulțumesc că ați fost alături de mine și anul ăsta.

Gânduri de zi ploioasă

Mă copii, nu știu alții cum sunt, dar eu, după ce mă trezesc dimineața, observ că nu mai dorm. Și mă uit pe geam. Și când văd așa un front anticiclonic, când văd că cerul rămâne înnorat și că va ploua local, când văd că precipitațiile devin consistene în vest, în centru și în nord, când văd că avem promisiuni de lapoviță tot în centru, în nord și în vest, mai ales în zonele intracarpatice și în depresiuni, când văd că regimul termic tot nu vrea să revină la normal, când văd că maximele nu mai depășesc 5-6 grade, dar nici minimele nu ating limita gerului… mă apucă o mare lehamite.

Random links

– via Denisa: Cristina Bazavan, redactor șef la revista Tabu, a decis să vândă toate cadourile de Sărbători primite la redacție, iar banii să-i doneze lui Andrei, copilul care nu poate mânca normal, despre care am scris și eu cândva

– Am fost la Oradea, într-o vizită fulger. Am mâncat cea mai bună pizza pe care am întânit-o vreodată. E făcută de Luca, un prieten al lui Adi Hădean, la pizzeria La Petito. Mai multe detalii găsiți la Adi. Pe cuvânt vă spun, în Italia n-am mâncat pizza așa de bună. Dacă ajungeți prin Oradea, n-o ratați.

– Google Translate mai face și gafe, câteodată. De exemplu asta (via Andrei Aroneț)

– Să fiți cuminți, eu mă întorc la Hospital Tycoon, să mai vindec ceva boli nemaiauzite.

Zvon despre Realitatea TV Cluj

Ziua de Cluj a renunțat la ediția de sâmbătă și a scăzut salariile cu 10%. Informația de Cluj a renunțat la colaboratori. Clujeanul și-a redus un pic numărul de pagini. Pro TV Cluj a început să renunțe la oameni.

Securiștii mei de bine zic că azi, miercuri, a fost o lungă ședință la Realitatea TV Cluj. Și că urmează și la ei reduceri de personal. Aceiași securiști de bine vorbesc de faptul că celor de la Realitatea Cluj li s-a pus în vedere un nivel astronomic al sumelor care ar trebui încasate pe Cluj într-o lună. Un nivel care nu poate fi atins. Și că proprietarul stațiilor locale, un domn Druică, ar face spume la ora asta din acest motiv. Mai spun sursele că oamenii din conducere au știut din prima zi că le va fi imposibil să facă suma de încasări lunare, spre a-și acoperi cheltuielile, dar s-au bucurat la banii domnului Druică, care nu e un specialist, și căruia au omis să-i spună de la început că e IMPOSIBIL să aduni din piața clujeană 70 de mii de euro lunar.

Le-am primit ca zvonuri, le dau ca zvonuri.

Later edit: Lucian Danciu, directorul Realitatea TV Cluj, infirmă pe Citynews zvonurile de mai sus. O fi, că de aia le-am dat ca zvonuri – pentru că nu știam sigur. Totuși, mai vedem, că eu am încredere în securiștii mei.

Proiecte caritabile de Crăciun

Citiți cu atenție postul Groparelui. Dacă vă e lene, vă fac un rezumat: tot timpul dați banii pe prostii. Pe bacșișuri în cârciumi, pe bașișuri la taximetriști, pe haine care costă de 3 ori mai mult decât fac și altele. N-o să moară nimeni dacă donați un leu sau o ciocolată, sau o haină, sau o jucărie pentru niște copii care n-au avut niciodată Crăciun.

Și dacă vreți să faceți asta, aveți două campanii la îndemână: una în Cluj – E și Crăciunul lor – și una la nivel național – Cineva zâmbește

Mentalitate de apropitar în vremuri de restriște

E criză, da ? Peste tot unde te uiți, vezi că-i criză. Toată lumea zice că-i criză.

Eh, în aceste vremuri tulburi, când toată lumea ține de bani că-i criză, scad prețurile în imobiliare într-o veselie și nu există agenție să nu-ți zică “prețul e atât, da’ dacă veniți cu banii, sigur mai lasă”, vrem să închiriem un spațiu. Mergem la negociere și discuții cu proprietarul. Ce ne zice el ?

– Chiria e de x mii de euro pe lună. Dar pe lângă asta, la semnare mai vreau încă y mii, pe care mi-i dați pe toți deodată (notă – unde y este egal cu x ori 9, ca fapt divers)

– Da’ pentru ce vreți banii ăștia, în plus pe lângă chirie și garanție ? întrebăm noi ca naivii. Și omul ne răspunde:

– Pentru că spațiul are un vad bun. În plus, foștilor chiriași le-am făcut niște facilități când s-au mutat și acum trebuie să le recuperez.

Vă mărturisesc, dragii mei și scumpii mei cititori, că eu din acestea încă n-am mai auzit NICIODATĂ.