Zicea cândva o reclamă că suntem 70% apă. Mulți dintre noi au ales să schimbe apa cu altceva. Bere, vin, whiskey*, fresh de portocale, cafea și altele.
Între lichidele pe care le băgăm în noi zilnic, unele se detașează clar în topul preferințelor. După o analiză matură, serioasă, produndă și obiectivă, am făcut topul lichidelor mele preferate.
1. uleiul de măsline extravirgin. E lichidul perfect, din punctul meu de vedere. Îl consum zilnic, în cele mai ciudate moduri posibile. N-are colesterol (are, da’ de ăla bun, cum ar zice Adi). În plus, în Muntenegru am învățat că e perfect pentru stat la soare/bronzat (te faci negru-negru, fără să te arzi, în foarte scurt timp). Și e singurul tratament pentru rănile făcute de aricii de mare.
2. vinul sec. că-i roșu (am îmbătrânit, nu prea mai pot bea roșu), că-i alb, important e să fie un vin de calitate. practic, sunt foarte puține mâncăruri după care să meargă altceva mai bine decât vinul, dacă-i bine ales. Nu-l consum zilnic, deși cică e sănătos să bei în fiecare zi un pahar de vin roșu.
3. Lagavulin. E un whisky* scoțian greu, afumat, bine echilibrat și catifelat. E maturat în butoaie de stejar care sunt ținute în mare, pentru cel puțin 12 ani. Varianta cea mai populară are 16 ani, dar există și variante de 30 de ani. Multă lume nu-l place, mie mi se pare whisky-ul perfect. E de băut rar și în cantități mici 🙂
Știu că pare surprinzător că în lista mea, băutor de talie mondială, nu apare berea. Dar v-am zis, am făcut o analiză profundă. Și mi-am dat seama că berea e ok, îmi place, merge foarte bine, a devenit un fel de obișnuință (devenise, că nu mai beau de-o vreme deloc, din motive de gabarit depășit rău de tot), dar nu îmi provoacă bucuria și excitarea psihică pe care mi le provoacă cele de mai sus.
Ia să vedem, care-s lichidele voastre preferate ?
____________________________________
*) Whisky sau whiskey ? Ambele variante sunt corecte, în funcție de originea băuturii. În general (sunt și niște excepții) se cheama whisky cele scoțiene și canadiene și whiskey cele irlandeze și americane.
Berea.
Ghe pruna.
siropul de tuse si apa de sete
tie nu ti-i sete niciodata?
apa plata. cafea. bere. vin. ciorba.
Bai Andrei..te-ai dat draq..Lagavulin, ai?de 20, ai? da’ apa de Dunare..c-ai baut atata pana sa ajungi sa-i dai cu Lagavulin..nu-ti mai place ?ca doar pe la Braila de-asta beai
Apropo..cand ajungi in Bucuresti..te astept cu un Lagavulin..l-am luat de la Duty-ul de la Portile de Fier cand m-am intors din Muntenegru..sa depanam amintiri
ÅžpriÅ£ cu apă minerală ÅŸi vin de la tata socru. Nu-i cine ÅŸtie ce calitate (a vinului) dar măcar e natural 100%. Că ăl bătrân nu mai are chef să-l mai trateze cu ‘nic. Dacă se casează, se casează…
@cezar: bai, io n-am baut apa din Dunare, ca inotam foarte bine, nush ce experiente ai avut tu.. .:))
Si pana vin io la Bucuresti, mai bine iei Lagavulinul si vii cu el la Cluj.
Pe trei ar fi sucul de portocale Orangina, pentru că asta îmi aducea tata când eram copil și se întorcea din vreun voiaj. N-aducea mult, că n-avea voie, da’ sticla aia o beam cu dopul, ca să-mi ajungă cât mai multă vreme. Și acum mi-aduc aminte de vremurile alea când mai dau de câte o sticlă prin supermarket.
Pe doi e combinația de ulei de măsline și oțet balsamic, pe care m-am prins acuma că o gust aproape zilnic prin salate. Cu diverse adăugiri gen muștar sau pastă de hrean sau ardei iute, sau pur și simplu – tehnic vorbind, n-ar trebui să fie pe listă, da’ dacă uleiul de măsline singur are voie…
Pe unu este vinul roșu de butuc făcut din tămâioasă românească, în starea de agregare “tulburel”. Îmi place vinul ăla de la must până aproapte oțet, da’ tulburelul e divin, mai cu seamă însoțit de o pastramă. Nu am mai băut așa ceva de ani buni de zile, pentru că bunicul nu mai e să-l facă, dar dacă m-o întreba St. Petru la poartă dacă vreau să beau ceva de bun venit, un pahar de tămâioasă o să-i cer.
Mersi pentru pontul cu uleiul de masline bun la bronzat. Sper sa-mi foloseasca in concediu. O intrebare: in ce cantitati?
@Mihai: pai iti torni in palma si te ungi cu el. asa, cat sa faca o pelicula, sa nu ramana zone de piele neacoperite.